Frumusetea fizica si frumusetea interioara

Dupa parerea mea atractia fizica nu tine cont intotdeauna de frumusetea fizica a celui care atrage.
Sunt unii oameni care daca i-ai lua pe "bucatele" nu au nimic frumos fizic. Dar "ansamblul" este surprinzator de atractiv. Sau unii sunt de-a drepul urati dar atag atentia asupra lor. Au ceva... au pe "vino-ncoace".

Apoi sunt oameni pe care nici nu-i vezi, nu-s urati nu-s frumosi insa daca ai norocul sa-i auzi, sa vorbesti cu ei te cuceresc. Acestia nu sunt obiectul atractiei fizice si sunt cei mai protejati impotriva iubitorilor de aventuri, a vanatorilor de suflete.

Frumusetea fizica este un dar nepretuit! Dar este si o povara pentru cei care nu stiu sa-l foloseasca.
Frumisetea fizica face foarte rar pereche cu modestia. Duhul mandriei cotropeste fara mila pe omul frumos fizic si asa incepe chinul: celui frumos si mandru nimic nu-i este pe masura valorii lui, este vesnic nemultumit, vrea tot ce-i mai bun, din ce in ce mai bun. Dar gaseste tot mai greu ce cauta. Culmea suferintei lui este cand constata ca nu este indeajuns de frumos, ba ca este chiar urat. Doamne fereste!
Frumusetea insotita de inteligenta nu este departe de categoria de mai sus. Multi / multe isi pierd capul cand se vad atat de frumosi si destepti... Isi zic: sunt perfect/a! Si mandria clocaie in ei.
Desi INTELIGENTA pare a fi sinonima cu INTELEPCIUNEA noi stim ca nu este chiar asa...
Asadar cel mai de dorit ansamblu este : frumusete fizica + inteligenta + intelepciune

Se spune ca ardeleanul a ajuns ultimul la impartirea calitatilor si nu mai ramasese decat frumusetea si prostia si pus sa aleaga a facut un scurt si "intelept" rationament: "...No, apoi, frumusetea este trecatoare..."