Milostenia catre cersatori

[AlinB]

Logic si rational vorbind, Daca ai un buget restrans pentru binefacere fiind la randul tau stramtorat, pentru cei care ai dubii, dai mai putin ca sa ramana pentru acolo unde ai mai multa siguranta.

Oricum insa, cu certitudine absoluta n-ai sa stii niciodata daca respectivul merita sau nu darul.

Duhovniceste vorbind, ideea e alta, si noi suntem in fata lui Dumnezeu niste cersetori. Suntem niste cersetori meritorii sau cersetori care cand ne vedem cu darul in buzunar ne bucuram ca a iesit pasienta si de data asta si alergam darul sa-l risipim aiurea?

Si daca suntem in a doua categorie, si din pacate cei mai multi dintre noi suntem, ce ar trebui sa faca Dumnezeu data viitoare cand cersim de la El?

Si inca un cuvant, dupa care putem trage concluziile.
Scris este: "Cu ceea ce masurati, cu aceea vi se va masura".

Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta.(De exemplu -nu s-a itamplat asa ceva in realitate- m-am intalnit cu un necajit care doarme pe banca si il tin peste noapte in casa mea.)
Nimeni nu ne obliga sa procedam in felul acesta, sa oferim un pat si o masa calda celui care nu le are, insa...

Voi asa ati facut pana acum?
Sunt unii oameni ce nu cer pomana, desi sunt necajiti si supravietuiesc din Dumnezeu stie ce, ii vedem stand prin parcuri sau prin apropierea containarelor.
I-ati gazdui(t)?

PS: E un lucru pe care ma gandesc de ceva timp sa-l lansez pe forum...si nu vreau sa iau pe nimeni la rost, ci doar sa va cunosc opinia.

Doamne, ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta

Atentie pe cine bagi in casa , in patul din casa ta ! Apoi , aceasta este o solutie mult prea provizorie . Este cum ai lua un caine de pe strada , l-ai spala , l-ai hrani , l-ai adaposti , apoi l-ai arunca din nou in strada ! Nu asta este solutia , si nici nu-si are vreo finalizare , caci nici milostenie nu e , nici cam nimic , un simpu gest de fatada , si atat . Ajuta cantinele sociale , fundatile serioase care se ocupa cu asa ceva , care hranesc si adapostesc permanent oameni fara adapost . Sunt centrele de zi , de noapte , care primesc donatii , au nevoie de ajutor efectiv . Vezi casele de copii , asezamntele de batrani . . . . Nu de gesturi simbolice trecatoare au nevoie cei napastuiti !

În prealabil postat de cristiboss56

Atentie pe cine bagi in casa , in patul din casa ta ! Apoi , aceasta este o solutie mult prea provizorie . Este cum ai lua un caine de pe strada , l-ai spala , l-ai hrani , l-ai adaposti , apoi l-ai arunca din nou in strada ! Nu asta este solutia , si nici nu-si are vreo finalizare , caci nici milostenie nu e , nici cam nimic , un simpu gest de fatada , si atat . Ajuta cantinele sociale , fundatile serioase care se ocupa cu asa ceva , care hranesc si adapostesc permanent oameni fara adapost . Sunt centrele de zi , de noapte , care primesc donatii , au nevoie de ajutor efectiv . Vezi casele de copii , asezamntele de batrani . . . . Nu de gesturi simbolice trecatoare au nevoie cei napastuiti !

Dar cum ramane cu cei care NU ajung la cantine, centre sociale s.a.?
Fiindca daca ar functiona atat de bine, nu am mai vedea atatia oameni fara adapost.

Si daca e iarna??
Il lasi pe omul ala sa inghete?Nu...ii spui : "Mai stai vreo 10 ore aici - nici nu-i mult!! - pana se deschide cantina.", apoi, dupa indeplinirea datoriei de "indrumator" mergi acasa si te asezi linistit in patutul calduros.

Nu vreau sa fiu rea...Si iertare daca am suparat.
Dar chiar asa rau este sa gazduiesti?

Si cum vine asta ca "Nici milostenie nu e, nici cam nimic"?

[cristiboss56]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Nu vreau sa fiu rea...Si iertare daca am suparat.
Dar chiar asa rau este sa gazduiesti?

Si cum vine asta ca "Nici milostenie nu e, nici cam nimic"?

Aoleu , ne intelegem perfect ! Ce zic eu , si ce spui tu ! Gazduieste , gazduieste , gazduieste , dar nu asta-i solutia pentru un om : fara adapost , bolnav , napastuit , singur , neajutorat ,si alte asemenea ! Citeste , te rog frumos , ce am scris mai sus , si intelege !

[glykys]

Cred ca se referea Cristi la proverbul acela cu pestele: Daca ii dai unui om un peste, ii asiguri mancarea pentru o zi, daca il inveti sa pescuiasa, ii asiguri mancarea pentru o viata.
P.S: Nu va ganditi la sensul figurat la lui pescui!

În prealabil postat de o nestiutoare_

Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta.(De exemplu -nu s-a itamplat asa ceva in realitate- m-am intalnit cu un necajit care doarme pe banca si il tin peste noapte in casa mea.)
Nimeni nu ne obliga sa procedam in felul acesta, sa oferim un pat si o masa calda celui care nu le are, insa...

Voi asa ati facut pana acum?
Sunt unii oameni ce nu cer pomana, desi sunt necajiti si supravietuiesc din Dumnezeu stie ce, ii vedem stand prin parcuri sau prin apropierea containarelor.
I-ati gazdui(t)?

PS: E un lucru pe care ma gandesc de ceva timp sa-l lansez pe forum...si nu vreau sa iau pe nimeni la rost, ci doar sa va cunosc opinia.

Doamne, ajuta!

O familie de norvegieni gazduit un om al strazii de origine romana.Povestea o puteti citi aici . Nu este o garantie ca toti de se vor comporta asa,mai ales cei care apeleaza la droguri sau alcool,astfel incat putina precutie nu strica.Gesturi de milostenie,cum puneti dvs ortodocsii,se pot face oricand si desi poate nu vor schimba mult sa stiti ca pot conta enorm.Este un paradox aparent.

Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.

Fiecare poate ajuta cu ceva,dupa puteri si din inima.Conteza sa o faci cand ai ocazia.Pentru un om al strazii azi poate ramine doar azi.Maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Este groaznic sa ingheti intre ziare,sa nu ai pe cineva care sa te gazduiasca,sa mori de foame si de boli,sa fii dispretuit si murdar.Pentru ei orice gest din partea dvs,a tuturor,conteaza enorm mai ales cand autoritatile ii abandoneza efectiv.Cine stie cum au ajuns in aceea situatie.Doamne ajuta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Parintele Galeriu (RIP),din ce stiu,si-a daruit odata incaltamintea unui cersetor si s-a dus descult acasa.In 1990, s-a trezit cu hotii in casa. Nu s-a pierdut cu firea si nici nu i-a infruntat. A zis doar atat: "Iubitii mei, luati tot ce vreti, ca de asta ati venit, si poate ca aveti nevoie". Dupa un moment de uluiala, cei doi talhari nu numai ca au rascolit camera dupa bani si lucruri de valoare, dar l-au batut crunt pe parintele, cu pumnii si cu picioarele, pana au obosit. Cateva zile mai tarziu, cand hotii au fost prinsi, parintele i-a privit in ochi si a refuzat sa dea declaratie impotriva lor - renuntand de bunavoie si la lucrurile furate. A iertat daruind. Dar el era Parintele Galeriu.

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Întâmplarea e adevărată, pe pr Galeriu l-am cunoscut bine şi l-am frecventat. A fost rău bătut atunci.
O întâmplare încă şi mai tristă s-a petrecut, însă, cu preotul care îmi era atunci paroh, la o zvârlitură de băţ de biserica Silvestru, unde slujea pr Galeriu. E vorba de pr. Daia, de la parohia Popa Chiţu. Pr Daia îmbătrânise aproape de când era paroh la noi. Număra liturghiile şi se ruga ca Dumnezeu să-l ţină să-i slujească la zece mii de liturghii.
Într-o zi de iarnă, părintele a fost tâlhărit de hoţi în plină stradă. L-au bătut bestial, până l-au lăsat zăcând în zăpadă, pe marginea drumului. Partea cu adevărat tristă e că, ore întregi, enoriaşii lui, recunoscându-l, se distrau zicând "hehe ! S-a îmbătat popa ! Ia uite cum zace de beat ce e !" Şi era un om pe care nimeni nu îl văzuse beat. Şi vorbea, în fiecare an, despre pilda samariteanului milostiv, de fiecare dată auditoriul părând convins. Cei care îl recunoşteau pe părintele zăcând în zăpadă şi treceau pe lângă el emiţând judecăţi prezumpţioase erau din aceia care auziseră predica aceasta, poate de multe ori.

Nimic nu am învăţat, de aproape 2000 de ani. De la "Osana, Fiule al lui David" la "Răstigniţi-l !, Răstigniţi-l" au trecut numai cinci zile, aşa de scurtă memorie avem.

Si pana la urma l-a ajutat cineva?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Si pana la urma l-a ajutat cineva?

Nu mai îmi amintesc. În orice caz, a suferit o pneumonie din care şi-a revenit foarte greu. Un timp, nici nu a putut sluji, slăbise mult. A fost "reactivat" vreo două luni un preot bătrân, care ieşise la pensie de mult, şi a ţinut slujba în locul sfinţiei sale.