Umanism si crestinism

[Marius22]

În prealabil postat de vintage

Ce inseamna "oximoronica"? Nu am gasit definitia pe dexonline...

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

În prealabil postat de Marius22

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

Multumesc!
Am cautat pe dex on line cuvantul "oximoronica" si acesta nu apare... m-am grabit si n-am incercat si alte cuvinte din aceeasi familie...
Acum stiu, am bagat la "cutiuta".

[ioanna]

Asadar, care este granita intre umanis si crestinism, unde se intretaie si unde se despart?

Crestinismul in Umanism se ascunde, sensurile profunde ale Umanismul in Crestinism se descopera, e ca relatia dintre VT si NT. Umanismul este o razvratire impotriva adevaratei naturi a omului , negarea faptului ca vointa umana tinde asimptotic spre vointa divina si alegerea unei cai independente, ce implica un devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in scopul atingerii unui grad inalt de dezvoltare a fiintei umane, prin cultivarea unei vieti etice si creative, individul putand fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine. Insa tocmai aceasta cale a cunoasterii de sine deschide drumul si catre o spiritualitate verticalizata spre lumina cunostintei, deci cred ca umanistul isi gaseste deplina implinire doar prin alaturarea unei mentalitati spiritualizate si implinite cunoasterii de sine.

Umanismul sustine o moralitate universala, bazata pe conditia umana, punand in centru pe om, ca si scop. „Omul e masura tuturor lucrurilor”, adica omul uneste in stiinta si in actiunea sa natura lui si natura lucrurilor. Teologia crestina rasariteana are un filon profund umanist, deoarece construieste o baza spirituala a dezvoltarii umane si un cadru motivational pentru evolutia spirituala a omului, punand in centrul ei pe Iisus Hristos, Mantuitorul, omul desavarsit si Dumnezeu desavarsit. Persoana si lucrarea lui Isus Hristos este in centrul tuturor lucrurilor , El e „ Calea, Adevarul si Viata”, deci gloria spre care omul crestin este chemat , este ca el sa se inalte spre asemanare cu Dumnezeu cu cat va fi mai uman. Aceasta glorie e indisolubil legata de deplina comuniune cu semenii , dezvoltarea unor relatii interumane autentice. Traditia crestina occidentală cataloghează preocuparile sociale drept "umaniste", insa pentru ortodoxie, domeniul social este tocmai cel in care se lucreaza pentru mantuire, caci doar urmarind comuniunea interumana poti atinge acea stare de desavarsire inaltatoare si sublima, aceasta fiind esenta vietuirii in har si adevar.

In Crestinism descoperirea adevaratului Eu se face prin indumnezeire, prin evolutie spirituala si implinirea vietii , Iisus fiind modelul spiritualizat al omului, in timp ce in conceptia umanista omul nu are un model spre care sa tinda, esenta omului depinde de valoarea pe care si-o atribuie lui insusi, valoare determinata de nazuinta interioara a sufletului. Omul face dovada puterii sale de critica, de judecata si de discernamant, intelegand ca in aceasta corelatie Eul, si nu Universul are partea conducatoare, deci conceptia umanista respinge dependenta omului de Dumnezeu, omul trebuie sa se autodetermine independent si indiferent fata de existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Filosofia umanista plaseaza omul in centrul universului creat de Dumnezeu, iar această pozitie privilegiata il obliga sa actioneze in armonie cu natura, cu binele, cu adevarul, omul trebuie sa fie un sistem autoechilibrat ce isi gaseste stabilitatea interna si adaptarea externa. Omul crestin stie ca perfectiunea unitatii/stabilitatii dintre minte-corp-suflet e Iisus, umanistul trebuie sa-si gaseasca aceasta stabilitate. Crestinismul in pune in centrul Universului pe Iisus, ca scop, deci scopul vietii crestinului e cultivarea virtutilor crestine, ca forme ale frumosului spiritual, in caracterul si in moralitatea lui Iisus aflandu-se puterea exemplului Sau pentru fiecare din noi. Scopul unei vieti traite in spiritul gandirii umaniste il reprezinta stiinta sau arta, adica ceea ce influenteaza pozitiv mintea si sufletul, omul fiind o fiinta care se autoconstruieste permanent, care aspira spre echilibru si armonie, insa pastreaza dorinta permanenta pentru depasire si dezvoltare. Umanismul tinde catre cel mai inalt grad posibil de dezvoltare a fiintei umane, insa acel grad se poate atinge doar prin umplerea vidului spiritual, deci raspunsurile finale ale lungului proces al cautarilor umaniste, ce duc la desavarsire se gasesc in Crestinism.

L.E. Cred ca umanistul (autentic) poseda o flacara iluminata de eruditie, traieste in cultul valorilor umaniste , are acea ambivalenta a fericirii: aspiratia spre echilibru si liniste interioara, cat si dorinta sa de cautare continua. Daca atinge un grad inalt de existenta, devenind un model umanist, nevoia sa de autodefinire il va impinge mai de parte, va dori sa respire sacralitate, va dori sa-L caute pe Dumnezeu, tinzand spre un model umanist isihast, preocuparile sale devenind legaturi spirituale. Deci nevoia omului tinde asimptotic spre Dumnezeu. Un astfel de om spun eu ca a fost doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga (Maica Benedicta)

[Sara I]

Umanismul...omul fiind masura tuturor lucrurilor..."evolutia" lui...starea lui de bine.."daca un lucru iti cade bine/iti suna bine...fa-l"..."nu traiesti decat odata"...fa ce poti sa fii fericit...ba chiar...cauta-ti si o spiritualitate...ca tot e cool...si se poarta...important e sa fii fericit...sa-ti cada bine...sa fii trendy..ca doar tu esti in centru vietii tale...la carma vietii tale...dar orice faci in viata ta privata...ai grija...cand iesi/vorbesti..in public...sa-ti pui masca aferenta...ca doar...tu esti propriul tau dumnezeu...si tu esti etalonul...si masura...da....sa sa stii ce se poarta...sa fii agreabil...sa fii om de lume..si restul variatiunilor pe aceeasi tema.....ca tu esti masura lucrurilor...cam asa inteleg eu umanismul, si imi pare inradacinat...intr-un ..cum fac frate, serpii..ah...un sasait na...destul de vechi.

Crestinismul...are la baza pe Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu. Afirmatiile lui Dumnezeu. Etalonul este El...si orice zice El..si asta e masura tuturor lucrurilor.
Un crestin stie daca un lucru e bun sau rau, corect sau gresit...de acceptat sau de lepadat...nu pentru ca ii cade bine...sau altii au facut-o...sau toata lumea zice...sau toata lumea face...ci pe afirmatiile lui Isus Hristos...pe liniile directive pe care El le-a lasat ucenicilor..si prin lamurirea , insurirea...si trairea lor...prin harul Duhului Sfant.

Dragostea umanista...e ceva de genul...te iubesc asa de mult...si vreau sa-ti fie bine...si fara tine nu pot...si io pe tine nu te las...si daca tu te duci in curvie...vin si eu acolo...si daca tu te droghezi...vin si eu acolo...doar te iubesc...si hollywood..si vorbe goale si siropoase...si...Doamne...atatea asteptari gresite...care inevitabil vor fi inselate. Dragostea umanista e condescenta, dispretuitoare...iti zambeste dulce..iti spune ce vrei tu sa auzi...ghidila urechile tale..si in secunda in care ai intors capul te barfeste..si nu te vede niciodata pe tine...cum ar putea un orb sa vada...ci vede ce poate obtine de pe urma ta...se bucura de caderea si esecul tau...caci ea traieste judecandu-te si comparandu-se cu tine...si caderea ta o faca sa se simta pe ea mai bine...mai "sfanta"...mai "buna"

Dragostea crestina...cand se uita la tine..te vede pe tine...dincolo de orice masca...si sub ochii ei ti se prabusesc toate constructiile...mentale sau nu...zidite pe nisipuri miscatoare...Dragostea crestina stie cine esti....si ce poti...si ce nu poti...nu-si va bate joc de tine...nu te va minti niciodata...te va confrunta in pacatele tale...dar iti va acoperi greselile de ochi straini...Iti va ramane intotdeauna credincioasa...si va sta langa tine..si in bucurii...si in necazuri...nu te va vinde niciodata...va crede in tine cand tu nu mai ai absolut nici un motiv..va spera pentru tine cand tu nu mai stii...se va ruga pentru tine sa nu se piarda credinta ta...stiind dinainte ca tu ai s-o lepezi...caci spera si ca te vei intoarce la ea...chiar daca plangand cu amar...

Dragostea crestina nu e "flower-power"...nu e "peace -man"..nu e ..."take it easy".

Dragostea crestina nu e codependenta....nu e atasament..nu e politete...nu e mieroasa la modul gretos...nu e...nevolnica...si neputincioasa...nu e amabilitate draguta....dragostea crestina....poate taia in carne vie...poate fi...foc mistuitor...poate fi.."sabie cu doua taisuri"...Dragostea crestina...poate sa urasca...de exemplu...uraste pacatul....uraste invataturile si prorociile mincinoase despre Dumnezeu....uraste raul.....uraste trufia...uraste minciuna...uraste lepadarea de credinta...uraste lucrarile diavolului...etc...si le uraste pe toate acestea...pentru ca numai ea...Dragostea Crestina...poate iubi omul in adevar...si cand iubesti pe cineva cu adevarat...te vei mania si vei uri..ceea ce poate sa il distruga pe cel iubit de tine.

Ca Dragostea sa fie reala...ea trebuie sa fie in Adevar...or Adevarul este Hristos...afirmatiile lui...
Dragostea umanista...nu are busola...si a pierdut nordul...si...i se pare ca iubeste....

Si totusi...un crestin are porunca sa iubeasca..sa-L iubeasca pe Dumnezeu..sa-si iubeasca fratii...pe copiii lui Dumnezeu...si cum stie daca ii iubeste sau nu? Cum stiu eu daca iubirea mea e reala(adica..crestina:-)...sau umanista...?
Uite asa :

"Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Celce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui.
Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sint grele;
pentruca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceeace cistiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra." I Ioan(5:1-4)

Sa ma iertati...si Doamne-ajuta !

[tara tara vrem ostas]

probabil ca diferenta intre dragostea umanista si dragostea crestina e pacatul... dragostea umanista e in stare sa urmeze pana in pacat, iar dragostea crestina acolo se opreste... dar eu cred ca ele coincid...

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Marius22

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

Tu vorbesti despre paradox, insa ai inventat un nou sinonim pentru acesta, provenit din termenul din limba engleza pentru paradox.

Esti un fel de Raducioiu, care dupa cateva luni in Italia nu mai stia romaneste.

În prealabil postat de vintage

Ce inseamna "oximoronica"? Nu am gasit definitia pe dexonline...

În prealabil postat de Marius22

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

În prealabil postat de horatiu.miron

Tu vorbesti despre paradox, insa ai inventat un nou sinonim pentru acesta, provenit din termenul din limba engleza pentru paradox.

Esti un fel de Raducioiu, care dupa cateva luni in Italia nu mai stia romaneste.

Marius are dreptate, nu tu Horatiu.

OXIMORÓN, oximoroane, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.

[Sara I]

"Singura dragoste adevarata este cea care încredinteaza aproapelui viata vesnica" Iustin Popovici