Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

La ce sfant parinte ai citit ca cei care comenteaza in provinta banilor sunt cu un picior in iad?
Sau asta intra in categoria "de la mine nimic bun"?

(de saracie sau de ispite ai auzit?)

Anna21, nu e vorba de comentarii in privinta banilor, la general, e vorba de clevetirea impotriva bisericii si a preotului, si de impotrivirea de a da bani bisericii.
Cel ce cleveteste impotriva preotului si a bisericii socotind averile sau saracia lor, aceia au putina credinta.
Iar cei care au putina credinta sunt cu un picior in iad.

Parintele Stefan sau Petroniu nu mai stiu sigur, daca trebuie caut citatul, de la Schitul Lacu din Muntele Athos spunea ca cei care au pacatul in iei aceia au si iadul. Pentru ca pacatul este iadul.
Cel care cleveteste aici pe pamant si nu se pocaieste, asa pleaca dincolo, clevetitor. Dar acolo nu mai poate cleveti si atunci se va chinui. Iata iadul sau.

Acu toti suntem pacatosi.
Eu recunosc ca fara Domnul sunt nimic. Tu?
Toate de la Domnul le avem. Daca azi dimineata am deschis ochii,a fost ca mi-a mai dat Domnul inca o zi. Puteam sa ma trezesc fara minte complet. sa nu mai stiu nici cum ma cheama dar Domnul mi-o tine. Atata cat e. Eu ii mltumesc Lui ca are grija si de mine pacatoasa.

Noi aici trebuie sa incercam sa ne invatam unii pe altii sa ne pastram credinta , sa o crestem. Ca oamenii care cauta aici sa gaseasca cuvant de invatatura nu de galceava.
Doamne ajuta!

Ps. Stiu, multe cuvinte cer explicatie, ca un cuvant spus contine un gand de o mie de cuvinte. La asta sa ne gandim cand vedem un cuvant spus de semenii nostrii. Altfel gresim in apreciere.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Anna21, nu e vorba de comentarii in privinta banilor, la general, e vorba de clevetirea impotriva bisericii si a preotului, si de impotrivirea de a da bani bisericii.
Cel ce cleveteste impotriva preotului si a bisericii socotind averile sau saracia lor, aceia au putina credinta.
Iar cei care au putina credinta sunt cu un picior in iad.

Cred ca adevarata problema este saracia.
Daca oamenii ar trai in indestulare, nu ar aparea probleme despre bani.
Si biserica are nevoie de bani, dar si oamenii sunt foarte saraci. Lumea nu-si povestesteste saracia. Dar imi amintesc, cand traiam in Romania, cati batrani vedeam cautand discret in cosurile de gunoi de pe strada.

Am o cunostinta (mai multe, de fapt, dar restul sunt de alta confesiune, deci nu se pune, nu?) care face munca sociala. Imi povesteste cazuri incredibile de saracie. Exista multi oameni care nu-si pot hrani proprii copii! Pentru care viata este o lupta pt supravietuire.

De aceea mi se pare o ipocrizie sa spunem ca cine comenteaza in privinta banilor nu are credinta si este cu un picior in iad.


Cine are de dat, sa dea.
Iar cine nu are sau carteste.. nu cred ca trebuie judecat!


(Sunt studenti care scriu aici. Studentia mea a fost indestulata.. dar stiu ca aveam colegi care mancau chifle si grisine de cati bani aveau. Poate si lor le era greu sa dea la biserica si li se parea mult.. Dar nu cred ca erau in poarta iadului).

[anna21]

Si mai este alt aspect legat de bani.. umilirea celuilalt.

Adica si daca ai bani si dai.. mai bine ca cel de langa tine sa nu vada!
datul banilor nu se face in scop educativ pt cel de alaturi!

La biserica sta langa mine (stau intotdeauna in acealasi colt) o femei tanara care a venit toata iarna imbracata cu acelasi pulover vechi. La inceput nu am luat seama, dar apoi am inteles ca poate este neplacut pt ea sa pun in cos mult mai mult decat ea. Ma uit cati bani pregateste ea si exact la fel pun si eu. Si daca vreau sa dau mai mult.. dau fara sa vada altii. Nu cred ca trebuie sa-i punem pe altii in pozitii jenante, sa le reamintim saracia, sa-i umilim etc..

[anna21]

Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.


Asta este ispita!

Din nou, nu cred ca este cazul sa judecam. Nu stii cu ce s-a confruntat fiecare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Nu cred ca trebuie sa-i punem pe altii in pozitii jenante, sa le reamintim saracia, sa-i umilim etc..

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ? Eu nu mă ruşinez de loc când nu am bani. Mă ruşinez când fac ceva care Lui nu îi place, care ştiu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.

În prealabil postat de anna21

Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.

Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de nişte scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi şi fă rost de ele ! Şi, dacă poţi, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Şi, când a avut loc acest dialog, erau chiar în faţa lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos nişte bănuţi din traistă, şi i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat şi Preacuratei ceva de mâncare.

Aşa trebuie să facem şi noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl ţin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ?

De cand oamenii cu bani( nu toti desigur) ii umilesc, injosesc, ii desconsidera si ii fac sa se simta suburbani pe oamenii saraci.
Mie mi se pare un gest foarte sensibil si de bun crestin sa procedezi cum face anna21. E foarte important sa fim extrem de atenti cu oamenii saraci, necajiti,napastuiti.Sa nu mai adaugam si noi printr-un gest egoist, inca o picatura de pelin in paharul lor.
Mie mi-a spus cineva odata ca nu as fi fost buna de printesa ( ma aflam in Peles si eram vadit impresionata de amprenta regala de acolo), pentru ca sigur as fi servit masa impreuna cu slujitorii, sa nu se simta cumva prost ca ei mananca separat. Deci eu o inteleg perfect pe Anna..

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

Hmm...pai una este ca medic fiind, la cabinetul propriu si in imprejurimi sa maturi pentru ca asa ai tu chef ( sau ti se pare mai ieftin decat sa platesti o femeie de serviciu), si o faci pentru ca VREI SA O FACI, si alta este cand maturi pentru un banut sa nu-ti moara copiii de foame...
Normal ca medicul nu gaseste nimic rusinos in a matura..Dar atunci cand traiesti din maturat, ti se pare ca toata lumea se uita la tine si stie ca nu ai acasa decat mamaliga sa pui pe masa..
Iar babele de la bloc, sa avem pardon dar se baga si ele in seama cu domn` doctor, ca niciodata nu stiu cand au nevoie de el!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.

Competenta unui medic nu consta in masina cu care se plimba, asta-i clar.Dar orice om care isi schimba Dacia cu o masina mai cool, arata lumii( cu voie sau fara voie) ca ii merge bine.Nu?:-)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ? Eu nu mă ruşinez de loc când nu am bani. Mă ruşinez când fac ceva care Lui nu îi place, care ştiu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.




Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de nişte scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi şi fă rost de ele ! Şi, dacă poţi, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Şi, când a avut loc acest dialog, erau chiar în faţa lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos nişte bănuţi din traistă, şi i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat şi Preacuratei ceva de mâncare.

Aşa trebuie să facem şi noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl ţin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

Nu jos pălăria , ci să dai cu ea de pământ, de ciudă şi de bucurie, căci Mihnea se apropie cu repeziciune de Ortodoxie . . . , semn bun . . . !

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Cred ca adevarata problema este saracia.
Daca oamenii ar trai in indestulare, nu ar aparea probleme despre bani.
Si biserica are nevoie de bani, dar si oamenii sunt foarte saraci. Lumea nu-si povestesteste saracia. Dar imi amintesc, cand traiam in Romania, cati batrani vedeam cautand discret in cosurile de gunoi de pe strada.

Adevarat
Asta spuneam si eu, biserica bogata - oameni bogati, biserica saraca - oameni saraci.

[glykys]

Ma bucur ca ati ajuns la un consens.

Si totusi, pe undeva are dreptate Dobrin, in sensul ca uneori lipsa banilor sau "taxele" bisericesti sunt doar un pretext pentru a ascunde necredinta. Daca ne-am revolta si sminti cand am primi diverse facturi sau cand am vedea preturile prin magazine asa cum ne smintim cand auzim ca se cer bani pentru diverse servicii religioase.... E adevarat ca mantuirea nu se poate cumpara, dar, pana la urma, un lucru valoreaza atat cat il pretuim. Pai preotul iti ofera, prin Taina Cununiei, binecuvantarea lui Dumnezeu si tu te zgarcesti si te intrebi oare face banii?!
Eu v-am spus ca in buricul Bucurestiului sunt biserici si manastiri unde, daca nu ai niciun banut sa pui in pomelnic, nu spune nimeni nimic, dar asta probabil pentru ca vine multa lume si se strange, pana la urma, pentru cheltuieli.