Manastiri necomerciale!

[Daniel_7]

În prealabil postat de dorinastoica14

Daniel, creştini autentici sunt dar nu-i mai căuta pe forumuri! Duhovnicul meu atunci când "mi s-a părut" că am văzut ceva ce nu era sau nu trebuia să vad mi-a spus "dacă ochiul tău e murdar pe toate le vede murdare şi dacă ochiul e curat le vede curate" .

Şi o mică povestire cu tâlc:
Un creştin (aşa ca tine de ex.) a mers la o mănăstire şi i-a spus duhovnicului exact ce scrii tu mai sus ( că nu mai sunt creştini trăitori). Părintele a luat o sticlă şi a umplut-o cu apă apoi l-a întrebat ce vede. Creştinul i-a spus "văd o sticlă pe jumătate goală".
Duhovnicul i-a spus " eu văd o sticlă pe jumătate plină."
Aşa că...să vedem partea plină şi nu pe cea goală.

Problema discutata era in felul urmator:

La inceputul cautarilor in credinta ,eram si eu in cautare de manastiri ,unde sa simt ceva sau care sa ma indrume sau sa ma invete .Insa atunci nu am gasit.Acum nu mai caut.

Raspunsul meu fata de Liviu era din acesta experienta,ca aceasta cautare sfarseste pana la urma cautand in noi insine si nu in afara noastra.Am incercat sa fac o paralela,sa spun ca asa cum nu exista ,cel putin la prima vedere,manastiri in care sa se regaseasca,tot la fel,nu exista ,daca vei cauta ,crestini cu care sa ai o comuniune in Hristos.
Am spus aceste lucruri,nu pentru a descuraja,sau pentru ca sunt pesimist,ci pentru a arata ca tot de la persoana proprie se porneste simtirea duhovniceasca si se desavarseste tot personal si in singuratate.

Indrumatori nu mai gasim nici in manastiri,nici in societate,in afara de scrierile ortodoxe,care le gasim pretutindeni.

Eu sunt o persoana optimista;insa din proprie experienta iti pot spune ca eu nu am gasit indrumare nicaieri unde am cautat(in afara de carti) si nici nu am gasit un prieten crestin cu care sa merg impreuna pe drumul desavarsirii crestine.

Cred ca destinul crestinului este singuratatea,nu stiu,poate asa vrea Dumnezeu,poate ca in singuratate te apropii mai mult de El .....

Pana la urma toti marii proroci si sfinti au avut un destin singular,au fost rare cazurile cand au avut un tovaras de drum....

[Daniel_7]

Sintagma "manastiri necomerciale" este la fel de nepotrivita ca sintagma "crestini neimpatimiti"..

[glykys]

În prealabil postat de Daniel_7

Sintagma "manastiri necomerciale" este la fel de nepotrivita ca sintagma "crestini neimpatimiti"..

Depinde foarte mult de felul tau de a fi, te poti simti bine si poti trai duhovniceste cateva ore, la slujba, in orice manastire, daca ai mintea limpede si daca ti-e rugaciunea rugaciunea. Nu locul sfinteste omul, ci invers. Noi trebuie sa sfintim locurile prin care trecem. Degeaba e un loc / om sfant, daca omul nu il percepe astfel. Si apoi, Dumnezeu nu e un imens papagal rosu.

Eu una am intalnit locuri si crestini autentici - nu ma refer la cei de pe forum, ci la persoane in carne si oase - numai ca nu i-am cautat eu, ci ei m-au gasit pe mine si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Oamenii astia se gasesc unde te gandesti mai putin: la scoala, pe strada, nu doar in biserica. Sunt foarte multi tineri crestini autentici, numai eu am cunoscut destui.

[sofiaiuga]

MANASTIREA IZBUCjud.BIHOR ,UNDE DESI A FOST F.MULTA LUME DE SINTAMARIE A FOST MINUNAT ..AM SA SCRIU DEGRABA IMPRESIILE SI O SA LE PUN LA IMPRESII DIN PELERINAJE ,ROMANIA...apoi mai e MANASTIREA HODOS BODROG,JUD.ARAD

Aici ai exprimat o ideie reală şi ai expus-o corect.
Totul se află în noi dar fără preoţi şi fără biserică şi tainele ei noi ca şi creştini ne putem mântui.

[Noesisaa]

Cateodata secretul evitarii comercialismului si oricum, a turistilor, in unele manastiri, este de a le vizita la ore in care nu sunt turisti.. De exemplu, vara trecuta am fost la Voronet in timpul zilei, dupa-amiaza: multi turisti, multa aglomeratie, multa palavrageala, foarte greu sa percepi manastirea ca manastire si nu ca muzeu sau "loc de vizitat" si pus un check ca ai fost si acolo. Am stat peste noapte la o pensiune la cateva sute de metri de manastire, m-am trezit si am mers acolo pe la 7 dimineata. Poarta manastirii bineinteles deschisa, dar nici tipenie de om nicaieri, nici pe drum, nici in curtea manastirii...am putut sa stau in curtea manastirii in liniste, sa ma adun, sa ma rog, sa admir pictura, in cea mai mare liniste. La un moment dat am vazut ca usa bisericii este intre-deschisa, asa ca am intrat. Cateva maici terminau rugaciunile de dimineata in liniste. Nu m-a intrebat nimeni de nimic...si nu am avut deloc sentimentul acela de turism pe care il am de multe ori cand merg in vizita la manastirile faimoase din Bucovina.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de dorinastoica14

Aici ai exprimat o ideie reală şi ai expus-o corect.
Totul se află în noi dar fără preoţi şi fără biserică şi tainele ei noi ca şi creştini ne putem mântui.

Doamna Dorina, nu cumva ati facut o greseala de tipar ?
Ne putem mantui fara Biserica si fara Sfintele Taine ?
(Nu mai zic de preoti, caci prin ei _buni sa rai _ se lucreaza Sf. Taine in Biserica).

În prealabil postat de dorinastoica14

Aici ai exprimat o ideie reală şi ai expus-o corect.

Totul se află în noi dar fără preoţi şi fără biserică şi tainele ei noi ca şi creştini ne putem mântui.

Scuze! Suna cineva la poartă şi am dat drumul postării repede fără a verifica.

Asta am vrut să spun:
Totul se află în noi dar, fără preoţi, fără Biserică şi fără Sfintele Taine nu ne putem mântui.

Mulţumesc Adriana

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Liviu33

Lumea, forfota, ma fac sa nu-mi mai doresc sa revin si sa caut altceva!

Tocmai asta cred că e greşeala ta, căci le vizitezi cînd e multă lume în pelerinaj. Eu prefer să merg cînd nu e aglomeraţie, pentru că atunci poţi să te reculegi, să meditezi, avînd linişte exterioară şi... pace interioară.

[windorin]

În prealabil postat de Liviu33

Imi place sa merg la manastiri. Dar am fost la cele renumite si nu am simtit nici un fior. (...)
Haideti sa enumeram acele manastiri care sunt adevarate insule de spiritualitate, de liniste, propice meditatiei. (...)
As incepe eu dar spre rusinea mea inca nu am descoperit un asemenea loc si dorinta mi-e destul de recenta!

Cine suntem noi sa simtim "fiorul" acela deosebit ?!
Asta ar trebui sa ne intrebam mai des.

Oare suntem noi atat de curati, incat sa vibreze in noi adevarata incarcatura a unui loc.
Oare nu ne oprim prea usor la suprafata ?!
Acel "fior" al harului nu ne atinge pe noi, cei mandri si judecatori.
Cum sa simtim "fiorul", daca ne oprim la ce se vede la pangar si la alte detalii "adminstrative".

Nu de putine ori am judecat o manastire "de sine" (cunoscuta mie) cu toate ale ei.
Insa m'a rusinat Domnul... caci in ea am intalnit sfinti.
Cata odihna aduce harul, cand ne impacam in noi insine cu un om sau cu un loc.

Adam a cazut din rai, iar Lot a ajuns sfant in Sodoma.