Ce minuni vi s-au intamplat

[Mihnea Dragomir]

Intrarea mea la facultate se datorează unei minuni care a avut loc prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

Eram cât de cât pregătit, dar destul de departe de a fi tobă de carte. Auzisem că, la biserica Icoanei din Bucureşti, care se afla nu departe de locuinţa mea pe atunci, se află o foarte veche icoană făcătoare de minuni. M-am dus să mă rog. Am simţit, atunci, o mare linişte şi încredere.
Încrederea s-a mai evaporat în zilele examenelor. Eram o mare de oameni, concurenţa era de 12 pe loc. Nivelul era foarte sus, foarte puţini erau cei care nu făcuseră meditaţii intensive. Dacă ar fi fost după meritul personal, nu aveam cum să fiu printre puţinii câştigători şi mi-am dat seama de asta încă din prima zi, la proba de fizică. Una din cele patru probleme nici nu ştiam cum să o apuc. Am lăsat-o la urmă şi le-am făcut pe celelalte trei: degeaba, cu 75 % examenul era pierdut. Vreo oră m-am canonit la acea problemă. Când mai erau doar trei minute până la expirarea timpului, mi-a "picat fisa" cum spuneam atunci (azi aş spune că am avut o iluminare). În următoarele trei minute, am scris o pagină ca sub dicteu. Cu tot cu calcule, cu verificare dimensională, cu tot. În mod normal, nimeni nu poate scrie o pagină în trei minute, nici sub dictare. Poate doar stenografii, dar nu eram stenograf şi ceea ce a ieşit nu era stenogramă. Rezolvarea era perfectă. Dar nu a fost rezolvarea mea, a venit de sus.

La proba de biologie, subiectul principal era cu o capcană în enunţ. Nu se obişnuia aşa ceva, "păcălirea" candidatului prin enunţ înşelător nu era o practică obişnuită. Dar, pesemne din cauză că eram 12 pe loc, au dat un enunţ care să ne pună pe o pistă falsă. Dacă aş fi căzut în capcană, aşa cum au căzut majoritatea, aş fi răspuns la cu totul alt subiect. Mi-am dat, însă, seama. Dar sigur pe mine nu eram. Vedeam ce scrie cineva de sub mine (eram dispuşi în amfiteatru). Intrase pe pista falsă. Hm ! Atunci, am făcut cel mai mare efort vizual pe care l-am făcut vreodată, să văd ce scrie cel din dreapta. Intrase pe pista falsă...dar dacă nu era falsă ? M-am întors să văd ce scrie cel din stânga. Ei bine, şi acesta scria despre celălalt subiect. Am încasat atenţionare de la supraveghetori: ştiam că nu mai am voie să mă mişc două ore. Atunci, cu cartonaşul galben luat, singur cu lucrarea, am avut de făcut o alegere grea. Când trei candidaţi scriu de rup despre altceva, ajungi să te întrebi dacă nu cumva tu eşti, de fapt, cel pe arătură. Atunci, mi-am amintit de icoana de la Icoanei şi am întrebat: "Sf fecioară, ce să fac ?". Am simţit imboldul de a scrie aşa cum credeam eu. Am câştigat.

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

Foarte frumoasa povestea!:)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

Va referiti la...raspunsul ce-l vom da in ziua Judecatii?:|

[Mihnea Dragomir]

Da. La mine are să fie greu tare...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da. La mine are să fie greu tare...

Nu sunteti singurul...
M-as face cat o gaza de mica la ce rusine imi va fi:|.
Dumnezeu cu mila si sfintii cu rugaciunile!

[Un_trecator]

Viata in sine e o minune!

Faptul ca Dumnezeu inca ma mai iubeste asa pacatoasa cum sunt, e in mod cert o minune !

[dorinat]

Eu am fost suspecta de cancer ovarian. In ziua in care am aflat vestea m-am rugat Paraclisul Maicii Domnului din tot sufletul si a doua zi la analize totul a iesit in ordine. Doctorita insista totusi sa imi scoata chistul (care era de trei ori mai mare decat ovarul). Eu insa am preferat tratament si m-am rugat in continuare iar dupa trei saptamani nu mai avea nimic. Multumesc Domnului si Maicii Domnului care s-a rugat pentru mine si Sfintei Parascheva. Rugati-va ca minunile se intampla!

[Un_trecator]

Noi avem o mica firma...acumulasem datorii catre bugetul de stat ...din spusele angajatilor de la fisc ori de cate ori mergeam sa vedem cat mai avem si sa mai achitam parti din datorie depaseam o suta de mil. Destul de multisor.
Ma rugam in permanenta sa se termine odata tot cosmarul si totul sa fie bine...Si intr-un final asa a si fost....

Zilele astea am primit o instiintare conform careia daca nu plateam in cateva zile se incepe executarea silita a bunurilor firmei si in cazul in care nu existau bunuri atunci fiscul intenta proces penal administratorului, adica mie.

Ce sa va spun...Nu stiu ce a fost cu mine in toate acele clipe.Nu mai stiam pe ce lume sunt, cum sunt...Parca totul se naruia...Nu reuseam nici sa ma rog sa citesc o rugaciunea...Spuneam in gand Doamne ce sa iti mai cer cand eu sunt asa de rea? Cum sa ma ajuti daca eu zii de zii pacatuiesc,cum Doamne? Printre griji am reusit totusi sa citesc acatistul Sfantului Nectarie,, dragul meu sfant.
Se intampla ieri pe la ora 15.00.
Prima parte a minunii sa o numesc asa incepe cu un certificat fiscal, un document din care noi aflam fix datoriile pe care le aveam.
FOarte mare mi-a fost uimirea cand pe certificat am gasit o suma mai mica de 100 de mil, ba chiar cu 30-40 de milioane mai mica, Nu imi venea sa cred tot ce se intampla..Automat am crezut ca undeva e o greseala. M-am informat , contabila, acte, suma de acolo parea sa fie corecta...Bun, dar totusi angajatii de acolo imi spuneau cu totul alte sume? De ce?...Nu stiu sa va spun. Tot ce stiu e ca suma noastra a fost mult mult mai mica decat ne asteptam.Explicatii nu am...Inca...
Apoi cum va spuneam pe la ora 15.00 citeam acatistul sfantului Nectarie. Vroiam sa mai citesc si paraclisul maicii domnului insa nu reuseam deloc. gandul imi fugea aiurea...ma rugam sa se faca cum vrea Dumnezeu. Putere pentru mai mult nu aveam ...Si asa a si fost..la 20.00 sotul a venit acasa spunandu-mi ca mama lui ne va da toata suma...Nu va imaginati ce am simtit...
Stiam de ea ca ar avea suma asta, dar stiam ca nu e genul care sa dea atatia bani...Bine ideea este ca ni i0a dat imprumut insa ce este cel mai important e ca am scapat de pb cu firma, si ca ne asteapta cu banii pana cand avem noi sa-i dam...Nu am cuvinte sa-i multumesc acestui om, acestei mame, Bunului Dumnezeu, Preasfintei Nascatoate de Dumnezeu, Sfantului Nectarie si tututor sfintilor.

Doamne ajuta !

[Yasmina]

Matusa mamei a avut o singura fata,care i-a murit la 16 ani de leucemie...intamplare,care o lasat-o pe biata femeie cu o boala de inima si cu dereglari tiroidiene.
Supararea a fost si mai mare caci fata in cauza era o fiica model,credincioasa,cu o inteligenta peste medie,frumoasa...
Matusa mea o visa mereu si intotdeauna o sfatuia sa nu mai planga pentru ea caci ei ii este bine;dupa mai multi ani o viseaza din nou,spunandu-i sa se bucure si sa nu mai planga caci in ziua urmatoare o sa vina...
Inutil sa mai spun,ca matusa mea isi pierduse uzul ratiunii si chiar credea ca fata-i moarta se va intoarce in ziua aia,asa ca s-a sculat de dimineata sa faca niste dulciuri si s-a pus pe asteptat...Nu a venit nimeni,decat cineva care-i aducea vestea ca nepoata ei are o fetita,adica eu...
Femeia aceasta atat de incercata mi-a fost foarte aproape,bona,nasa de botez,a doua mama!Dumnezeu sa-i odihnesca sufletul bun!

,,Adeseori lumea ne apare ca o masinarie sinistra, monstruoasa, insensibila, oarba,care distruge tot ce omul construieste, ingrijeste, iubeste, toate acele lucruri in care omul isi pune sperantele.Om mic si prostut,de ce ar fi lumea catusi de putin preocupata de dorintele tale?Ce inseamna suspinele tale in mijlocul unui univers unde stelele se nasc si imbatrinesc in miliarde de ani?Astfel de ganduri fac ca orice rugaciune sa inghete pe buzele tale.Are vreun sens sa te rogi ca avalansa care se napusteste in jos, cu urlete infioratoare, sa il crute pe micutul aflat in calea ei?Cat de oarba,cumplita si insensibila soarta.

Cand privim catre ceea ce este dincolo de noi,catre lume,rugaciunea paleste si se pierde.Destinul tragic al omului ne rapeste curajul de a ne ruga.Toate par a fi lipsite de sens,totul pare sa fie doar dezordine,hazard,confuzie.Cine sa mai aiba atunci in minte sa se roage?Cel mult lumea ne permite noua sa percepem,intr-un mod vag,existenta unei Forte misterioase;insa lumea nu poate sa ne faca sa ne si incredem in acesta Forta,sa ne faca sa strigam la ea ,,Ajuta-ne!"asa cum ar striga un copil catre tatal sau.Atunci,cum de ne mai putem ruga?Ce ne da noua curajul,increderea,siguranta atat de necesare pentru a face acest lucru?

La fel ca si in cazul unor copii pierduti intr-o padure,care sunt inspaimantati de intunericul sinistru de acolo,dar care,dintr-o data,aud o voce venind din intuneric, o voce familiara lor,o voce plina de dragoste care ii cauta pentru a le veni in ajutor,tot astfel si in cazul nostru,rugaciunea reprezinta raspunsul dat de noi Cuvantului lui Dumnezeu care,in Isus Christos,s-a facut dintr-o data auzit pentru noi in acest univers intunecat si plin de necunoscut.

Tatal ne cheama pe noi sa iesim afara din intunericul lumii.Ne striga,ne cauta,vrea sa ne aduca pe toti la EL. ,,Unde esti tu,copilul meu?" Rugaciunea reprezinta raspunsul pe care il dam la acesta intrebare. ,,Sunt aici Tata.Inainte ca Tu sa ma fi chemat am fost plin de teama.Insa acum,cand mi-ai vorbit,nu mai sunt infricosat.Ia-ma si condu-ma cu mina Ta prin lumea intunecata si inspaimantatore" (Emil Brunner)

[glykys]

În prealabil postat de Yasmina

Matusa mamei a avut o singura fata,care i-a murit la 16 ani de leucemie...intamplare,care o lasat-o pe biata femeie cu o boala de inima si cu dereglari tiroidiene.
Supararea a fost si mai mare caci fata in cauza era o fiica model,credincioasa,cu o inteligenta peste medie,frumoasa...
Matusa mea o visa mereu si intotdeauna o sfatuia sa nu mai planga pentru ea caci ei ii este bine;dupa mai multi ani o viseaza din nou,spunandu-i sa se bucure si sa nu mai planga caci in ziua urmatoare o sa vina...
Inutil sa mai spun,ca matusa mea isi pierduse uzul ratiunii si chiar credea ca fata-i moarta se va intoarce in ziua aia,asa ca s-a sculat de dimineata sa faca niste dulciuri si s-a pus pe asteptat...Nu a venit nimeni,decat cineva care-i aducea vestea ca nepoata ei are o fetita,adica eu...
Femeia aceasta atat de incercata mi-a fost foarte aproape,bona,nasa de botez,a doua mama!Dumnezeu sa-i odihnesca sufletul bun!

Ce frumos! Am mai auzit asemenea intamplari.
Si mie cred ca mi s-a intamplat chiar acum o minune: ma uitam in sifonier sa vad ce haine sa imi iau in calatorie si ma gandeam ca bunica mea mereu se ingrijea sa imi cumpere o pijama noua atunci cand plecam undeva. La cateva secunde, am descoperit o pijama nou-nouta, cu eticheta pe ea, de care nici nu aveam habar. Cine stie cand mi-o cumparase...