Ce (mai) inseamna Bucurestiul pentru noi?

Am venit în Bucureşti în 1979. Eram copil. La început nu mi-a plăcut. Era după cutremur şi se construia masiv. Se ridicau cartiere muncitoreşti mari şi urâte.
De altfel, cartierul în care am locuit atunci nu-mi place nici acum (Berceni).
Dar pe măsură ce timpul a trecut am descoperit multe locuri care puteau fi iubite: Floreasca, 1 Mai, Titulescu, unele cartiere de case; nu neapărat selecte.
Trecând acum prin cartiere pe care nu le-am mai văzut de ani buni, văd o schimbare în bine. E, parcă, un pic mai civilizat, mai curat, spaţii verzi îngrijite. Se construiesc case. Cele mai multe frumoase. Se dărâmă case vechi, cu istorie.
Numărul copiilor a scăzut drastic; numărul animalelor de companie a crescut.
Generaţiile care l-au populat masiv în anii dinainte de Revoluţie încep să îmbătrânească şi să se aşeze. Dacă va fi lăsat să îmbătrânească frumos, Bucureştiul are şansa să devină din nou un oraş iubit.