Injuratura

[Noesisaa]

Eu nu injur niciodata, oi fi mai ciudata. Dar nici nu conduc masina. Adevarul este ca dintre toate locurile in care am locuit (in afara Romaniei), romanii injura cel mai mult si cel mai urat.

[Heurtebise]

Injuraturile denota clar o lipsa de educatie dar si de credinta pentru ca foarte multi oameni injura de cele sfinte si asta este o lepadare de Dumnezeu.

[Marius22]

Simion Mehedinti - Un popor care injura si bate

[philalex]

da nici eu nu le suport......lipsa de educatie....am fost la un meci la sportul si pana si acolo se injura....credeam ca nu, dar am ramas dezamagit...

[Mosh-Neagu]

Teoria ca teoria, dar practica...
Parerea mea este ca cel care injura este un om lipsit de maturitate si de intelepciune.
Daca as spune ca niciodata nu injur de lucruri sfinte, ati crede ca sunt un virtuos... Din pacate va inselati. Poate tine de rabdare, de personalitate, de starea in care te afli in acel moment, sau chiar de o indigestie rebela... Simti in acel moment nevoia sa te eliberezi intr-un fel. Psihologii spun ca e sanatos sa te manifesti astfel, iar batranii au o vorba: "Daca taci, buba faci!" Dar Dumnezeu nu are nici o vina, iar ca sa ne "razboim" cu El, este cel mai neinspirat lucru.
Vad in urma pe cineva care sugereaza sa atragem atentia celor care injura, ca pacatuiesc. Eu zic sa nu indrazniti, fiindca cel cu pricina va face apel la mult mai multi sfinti fata de cat ar fi facut fara interventia noastra... binefacatoare. E verificat si de mine, dar atentionat si de sfintii parinti, dintre care si de Parintele Arsenie Boca. Cel mai indicat in astfel de momente, o scurta rugaciune in gand, pentru cel inselat.
Intr-un timp ajunsesem motiv de amuzament pentru unii, fiindca ma manifestam foarte ciudat cand ma enervam, repetand de mai multe ori "mama ma-sii, mama ma-sii, mama ma-sii!" Alteori mai scot si cate o "perla", surprinzandu-i pe unii care nu-s prea obisnuiti sa ma auda vorbind astfel. La randul meu, pe mine ma amuza sotia atunci cand se enerveaza si nu-i iese ceva cum ar vrea, o aud spunand: "Rahat! Rahat! Rahat!" Deci nu putem spune ca nu injuram. Cred ca acest mod de a ne manifesta, desi pare a fi ca o eliberare fireasca, de fapt este o lipsa de incredere in Dumnezeu sau chiar o amnezie temporara pentru ceea ce suntem si ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Atat timp cat El ingaduie, oare noi de ce ne razvratim?

[Magda M.]

Intr-adevar pare incredibil ce se-ntampla. Oamenii nu mai vorbesc limba romana,injura. De ceva timp sunt nevoita sa fac naveta cu trenul, in Teleorman. Mi-am facut abonament pe interregio, mai scump, tocmai petru a fi scutita de compania mai colorata de pe trenul personal. Ei bine, dintr-un cap pana in celalalt al trenului IC, oriunde ai incerca sa te ascunzi ca sa nu mai auzi, toata lumea incepand cu batranii si terminand cu copiii injura de cele sfinte...Indiferent de ce ar fi vorba, propozitiile simple de genul "e soare" sunt urmate obligatoriu de injuratura. Este trist pentru ca fenomenul s-a perpetuat, spiritul de turma l-a asimilat imediat, ca fiind ceva "haios" si nu stiu ce e de facut. Simti si mila pentru acesti oameni dar in acelasi timp esti si agresat...si ca sa nu te afecteze prea tare personal (ci numai pentru ca te doare soarta poporului caruia ii apartii) cred ca e bine sa fii cat mai adancit in lumea ta si sa te poti ruga atunci. Poate ca si acestea sunt incercari pentru noi...

[mihaiB]

Si in vest se folosesc asemenea cuvinte, dar nu in fata ci cand omul se intoarce, nu asa direct. Dar sa nu uitam ca suntem in saptamana luminata.

Hulele dovedesc o vinovăţie mai veche, nu una de acum. Înjurătura însă îl dovedeşte pe respectivul că, cel puţin în momentul acela, e un iresponsabil, deci dezechilibrat în structura genetică, în mediul umoral, în servciul de cenzură şi în sistemul nervos.