Iubirea vrajmasilor

[George.m]

Trebuie sa avem in vedere faptul ca cei ce ne dusmanesc sunt legati cu lanturile rautatii de catre duhurile intunecate. Sunt slabi, neputinciosi sa iubeasca. Raspunzandu-le rautatii lor cu neiubire, vom cadea si noi in robia demonica.
In Hristos aflam puterea de a iubi intreaga omenire, de a raspunde cu dragoste si celor ce ne urasc; El ne vindeca de neputinta de a iubi, care ne chinuie ingrozitor.
Se cade sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei ce ne urasc, sa-i elibereze din lanturile dusmaniei, prin care satan ii tine captivi in imparatia lui.


Sfantul isaac Sirul ne indeamna: "Sa nu urasti pe pacatos. Caci toti suntem vinovati. Si daca te misti catre el pentru Dumnezeu, plangi pentru el. Si de ce il urasti pe el? Uraste pacatele lui si roaga-te pentru el, ca sa te asemeni cu Hristos, care nu Se mania impotriva pacatosilor, ci Se ruga pentru ei.

Nu vezi cum Se ruga pentru Ierusalim? Caci prin multe suntem batjocoriti si noi de diavol. Si de ce uram pe cel batjocorit ca si noi, de diavolul care ne batjocoreste pe noi?

De ce urasti pe pacatos, o, omule? Oare pentru ca nu e drept cu tine? Dar unde este dreptatea ta, odata ce nu ai iubire? De ce nu plangi pentru el, ci il prigonesti? Caci din nestiinta se misca unii in mania lor, desi socotesc ca deosebesc faptele pacatosilor".

[costel]

Nu suntem chemati doar sa-i iubim pe vrajmasi, ci sa ne si rugam pentru schimbarea lor in bine: "Necredinciosii sa se intoarca la dreapta credinta, iar credinciosii sa se intareasca in dreapta credinta, si toata vrajba si ura, in iubire de frati, in pace si dragoste desavarsita sa se prefaca". (Rugaciunea pentru vrajmasii cei ce ne urasc si ne asupresc pe noi)Iar daca simtim ca suntem lipsiti de puterea de a ne ruga pentru ei, sa cerem de la Dumnezeu putere si pentru acest lucru.

[Marius22]

Bine ar fi fost daca nimeni nu ne-ar fi dat, sau daca noi insine nu am fi oferit altora, prilejul de a-l (sau de a ne) numi vrajmas. Dar si mai bine este atunci cand desi exista acest prilej, ochii inimii noastre nu vad in semen chipul vrajmasului, ci numai pe cel al fratelui intru Hristos.

Cat de minunata ar fi lumea daca tot mai multi am fi loviti de aceasta "nevedere" a vrasmasului. Sa ne rugam ca Domnul sa ne "orbeasca" astfel cu dumnezeiasca iubire de vrajmasi.

Fericit este acela care poate spune cu Sfântul Grigorie de Nissa: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu cu alţii”.

[Lavrentiu]

Parintele Steinhardt spunea ca Hristos ne cere imposibilul: sa dam ce nu avem, dar nici nu putem avea daca nu dam.

Iubirea vrajmasilor nu mai este in firea noastra cazuta, doar lucrarea Duhului Sfant ne-o poate reapropria. Nu exista iubire de vrajmasi fara Hristos. Dar Hristos ne daruieste iubirea vrajmasilor prin aceea - asa cum bine arata Marius22 - ca ne face sa nu mai avem vrajmasi, scotand de la noi vrajmasia si satanica senzatie de superioritate.

[Lavrentiu]

"Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, ii inspaimanta pe draci; iar cei ce se lupta cu cei dintai, e ranit de cei de al doilea.

E mai bine sa fim batjocoriti de oameni decat de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe amandoi i-a biruit"

(Sfantul Marcu Ascetul)