despre necazuri si biruirea tristetii

[lifekilled]

Nu vreau sa supar sau sa jignesc pe nimeni .... cei care s-ar simti lezati sa ignore reply-ul ....... Nu vreau sa par un ateu ..... un necredincios sau sa par a spune blasfemii ..... Dar nici un mare scriitor sfant el sau nu nu poate sti ce este tristetea si cum ar fi abordata ea ..... omul a fost facut pentru a fi diferit fata de oricare celalalt de langa el. Sufletul omului se caleste sau decaleste , si se afla intr-o transformare continua ....... Fiecare om are sentimente diferite , fiecare om traieste in universul lui. As indraznii sa spun ca populatia Terrei este alcatuita din 6 miliarde de universuri. Tristetea este arta de a arata ca simti ..... tristetea alaturi de bucurie este ceea ce ne diferentiaza de roboti. Ceea ce face din om ... un om. Tristetea este un sentiment util ... dar inutil. Inutil pentru ca nimeni din lumea asta nu o doreste si o reneaga tot timpul. Dar totusi utila ... caci fara ea nu am mai sti nici ce inseamna fericirea. Tristetea este un rau util care ne face uneori sa ne gandim la moarte .... ne face sa ne gandim ca odata cu incetarea ea sufletul nostru isi va regasi pacea. Nici un sfant din lumea asta ..... fie el Ortodox , Catolic ... musulman .... sau orice alta forma de divinitate nu iti poate spune : E un fleac .... vei trece peste el. Fiecare isi traieste emotiile si sentimentele diferit , iar acestea il modeleaza spre o anumita forma finala. O forma care poate duce la crearea unui om nebun .... unui om puternic ..... unui om speriat .... unui om paranoic .... unui om autist ..... unui om dupa gratii .... unui om fara scrupule ... unui om .... mort. Tristetea ucide .... si daca nu neaparat fizicul .. ucide sufletul .... te toaca marunt zi cu zi .... si cand ajungi la o varsta te gandeshti ca ai trait o viata de om numai in tristete ..... si nu ai realizat nimic .... si atunci tristetea se transforma in alceva ... in depresie . Intr-un razboi soldatii mor scurt ... in fractiuni de secunda ..... stiind deja ce riscuri sunt .... dar tristetea te omoara incet si dureros .... Tristetea este cel mai mare tactician din lume ..... Tristetea te invaluie ... si iti da uneori iluzia fericirii numai pentru a te lovi din nou in secunda urmatoare..... Si atunci va intreb ..... Oare tristetea nu este o simpla jucarie a mortzii ? O capcana lenta ..... dar letala?

Life,Apostolul Pavel,in Prima epistola catre Tesalonicieni,ne aduce mereu aminte cum trebuie sa traiasca un crestin si mergand pe acest drum greu nu vei fi niciodata o jucarie a mortii.Iata cateva sfaturi din cele spuse in acest adevarat program de viata crestina, in Duh si Adevar:

"Sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau,sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri,stati tari in Domnul,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta,sa va feriti de curvie; nimeni sa nu fie cu viclesug si cu nedreptate in treburi fata de fratele sau;sa va iubiti unii pe altii.Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi si sa lucrati cu mainile voastre.Si astfel sa va purtati cuviincios cu cei de afara si sa n-aveti trebuinta de nimeni.

Mangaiati-va, dar, unii pe altii cu aceste cuvinte,sa veghem si sa fim treji.Sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei si sa avem drept coif nadejdea mantuirii.Sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor. Traiti in pace intre voi. Sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti. Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti.

Bucurati-va intotdeauna. Rugati-va neincetat. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeti Duhul."

Dumnezeu sa-ti ajute

[lifekilled]

Traim pentru noi .... nu pentru Dumnezeu. Traim si odata cu traiul trebuie sa ne pastram credintza in EL. Crezi in ce spun apostolii , crezi in ce spune Sfanta Scriptura , Crezi in cuvantul lui Dumnezeu numai pentru ca te`ai nascut intr-un popor ce crede in aceste lucruri. Daca te`ai fi nascut cu totul in alta parte ai fi crezut poate in spusele lui Allah , Budha , Iehova ...... etc. Crezi pentru ca asta vrei ..... dar fiecare din noi ne punem o mica intrebare in viata .... O fi religia mea cea adevarata? Poate Islamicii sunt cei mai indreptatiti sa creada ca religia lor e cea adevarata , pentru ca e religia cu cei mai multi adepti. Este religia cu cei mai multi adepti care merg in locashurile de inchinaciune si asculta cuvintele Dumnezeului lor. Sau poate ca totul este un basm si Creatorul nostru a fost insasi Evolutia ... o explozie solara sau a unei nove poate. Nu vreau sa fabulez ... nu vreau sa exagerez .... dar vorbele spuse intr`o evanghelie nu iti dau de mancare. Trebuie sa te rogi si sa crezi ..... cate mii de familii credincioase au murit in frig si in foamete rugandu`se unui Dumnezeu ce pare uneori absent ? Nu reneg Dumnezeul parintzilor si stramosilor .... dar cuvintele spuse de un apostol ..... sfant ..... mucenic , nu au dat nimanui de mancare ... nicidecum nu au vindecat bolile. Din miile de credinciosi catolici .... sutele de mii care s-au rugat pentru insanatosire ... un singur copil s-a vindecat "miraculos" si atunci Roma a declarat lucrul asta ca si o MINUNE DUMNEZEIASCA . Minunile adevarate le facem noi oamenii .... le fac doctorii .... le fac cei ce intra in foc si apa pentru a salva un alt suflet. Minunile nu exista ... ci doar vointza si fortitudinea omului. Se spune ca Omul este unealta lui Dumnezeu si EL lucreaza prin noi ..... atunci suntem niste piese de sah asezate strategic .
Nu vreau sa fiu inteles gresit .... Cred intr-Unul Dumnezeu .... dar uneori si arborii cei mai batrani se indoaie in fatza vantului puternic. Am 25 de ani dar sunt satul de viata. O viata ce nici macar nu`si merita acest nume. Pentru mine Terra este Purgatoriul lui Dante .

[anita]

În prealabil postat de lifekilled

Se spune ca Omul este unealta lui Dumnezeu si EL lucreaza prin noi ..... atunci suntem niste piese de sah asezate strategic .
Nu vreau sa fiu inteles gresit .... Cred intr-Unul Dumnezeu .... dar uneori si arborii cei mai batrani se indoaie in fatza vantului puternic. Am 25 de ani dar sunt satul de viata. O viata ce nici macar nu`si merita acest nume. Pentru mine Terra este Purgatoriul lui Dante .

Dumnezeu ne face liberi de patimi si rautati ,dar noi alegem sa fim robi patimilor ,viciilor.
Il negam pe Dumnezeu dar ne lasam inrobiti de patima fumatului ,bauturii ,desfraului.
Nu ne inchinam la Dumnezeu dar ne inchinam la idoli ,in aceste situatii patimile care ne stapanesc.
Da ,Terra poate fi un purgatoriu ,un infern cand nu ai iubire pentru cei aflati in suferinta .
Prin ratiune nu te poti apropia de Dumnezeu ,numai biserica cu sfintele Taine e solutia pentru aflarea Lui.

[IOLANDA]

Ce pacat!!...ca am ajuns sa citim astfel de "trairi"...ale tinerilor nostri.Ma doare sufletul cind vad un (o)tanar(a)...."ratacit" astfel .Aici, o mare ,dar foarte mare vina o au parintii ,in special mama,care nu a incercat sa-si ia "puiul" si sa-l invete cum sa traiasca in Hristos si cu Hristos.Spun asta ,pentru ca am si eu doi copiii,destul de maricei,peste 25 ani...si m-a lupt de vreo 20 de ani sa zicem sa le arat "rostul"nostru pe acest pamint si "calea "...pe care o avem de urmat......si "crucea"..pe care trebuie sa ne-o asumam si sa nu fugim de ea.In mare parte eu zic ca am reusit,insa "lupta"nu am sa o opresc aici......oricum viata este o lupta....Doamne Ajuta....pe acest copil sa gaseasca "calea"......

[cristiboss56]

În prealabil postat de anita

Dumnezeu ne face liberi de patimi si rautati ,dar noi alegem sa fim robi patimilor ,viciilor.
Il negam pe Dumnezeu dar ne lasam inrobiti de patima fumatului ,bauturii ,desfraului.
Nu ne inchinam la Dumnezeu dar ne inchinam la idoli ,in aceste situatii patimile care ne stapanesc.
Da ,Terra poate fi un purgatoriu ,un infern cand nu ai iubire pentru cei aflati in suferinta .
Prin ratiune nu te poti apropia de Dumnezeu ,numai biserica cu sfintele Taine e solutia pentru aflarea Lui.

Folositoare si adevarate cuvinte , Anita !

[sophia]

Eu nu pricep...
Si Iisus a fost trist. Undeva spuneti ca a si plans...
Nu stiu sa fi ras, sa se fi bucurat, sa fii petrecut.
Tristetea, bucuria si alte trairi omenesti exista si in credinta, nu contravin ei.

De ce sa contravina? Omul nu este o masina...
Poti fi credincios si sa ai necazuri si sa fii trist.
Mai degraba contravine veselia. In credinta trebuie sa fii profund, serios, smerit. N-ai voie sa razi...sa petreci. Negre sunt vesmintele...
Daca asta nu este tristete...

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Eu nu pricep...
Si Iisus a fost trist. Undeva spuneti ca a si plans...
Nu stiu sa fi ras, sa se fi bucurat, sa fii petrecut.
Tristetea, bucuria si alte trairi omenesti exista si in credinta, nu contravin ei.

De ce sa contravina? Omul nu este o masina...
Poti fi credincios si sa ai necazuri si sa fii trist.
Mai degraba contravine veselia. In credinta trebuie sa fii profund, serios, smerit. N-ai voie sa razi...sa petreci. Negre sunt vesmintele...
Daca asta nu este tristete...

Incearca suflete , sa fi asa cum te-a lasat Dumnezeu ! Sa fi normala , echilibrata , si sa-ti foloseti discenamantul din plin , sa te bucuri cat poti de viata de aici , si sa-ti pregatesti drumul catre viata viitoare , caci si una si cealalta sunt de la Dumnezeu ! Draga Sofia , Dumnezeu este lumina , intelepciune , dragoste , iubire , nu-i nici plans , nici disperare , nici incrancenare , Dezechilibrul in general , nu are nimic in comun cu dumnezeirea. Unde-i pace , liniste , bucurie , acolo se afla Duhul Sfant , ce din Tatal purcede precum bine sti !
Dreapta socoteala , draga Sofia ! Doamne ajuta !+

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Eu nu pricep...
Si Iisus a fost trist. Undeva spuneti ca a si plans...
Nu stiu sa fi ras, sa se fi bucurat, sa fii petrecut.
Tristetea, bucuria si alte trairi omenesti exista si in credinta, nu contravin ei.

De ce sa contravina? Omul nu este o masina...
Poti fi credincios si sa ai necazuri si sa fii trist.
Mai degraba contravine veselia. In credinta trebuie sa fii profund, serios, smerit. N-ai voie sa razi...sa petreci. Negre sunt vesmintele...
Daca asta nu este tristete...

S-a bucurat, cum nu, la nunta din Cana Galileii.
Iata ce zice par. Teofil despre bucurie:
http://biserica.org/Publicatii/1996/NoIV/05_index.html

Sfântul Apostol Pavel în întâia Epistolă către Tesaloniceni, scrie: "Totdeauna să vă bucuraţi, neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi" (I Tesaloniceni 5, 16-18), iar în Epistola către Filipeni scrie Sfântul Apostol Pavel: "Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: bucuraţi-vă" (Filipeni 4, 4). Iar în Epistola către Romani zice: "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng" (Romani 12, 15) şi "Bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii" (Romani 12, 12). De la Sfântul Apostol Pavel ştim că împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură ci "dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt", iar despre aceasta putem citi în Epistola către Romani, capitolul 14, versetul 17. Iar în Epistola către Galateni se afirmă că "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor" (Galateni 5, 22-23), deci între cele care alcătuiesc roada Duhului îşi are loc şi bucuria. Aceasta arată preocuparea Sfinţilor Apostoli de bucuria creştină.

[George.m]

Crestinul e om al bucuriei. Se veseleste, intrucat in inima sa locuieste Insusi Iisus Hristos.
Vietuirea in Hristos e motiv de bucurie, de neincetata bucurie.

"Pavel n-a spus numai atat: Bucurati-va pururea, ci a adaugat si pricina bucuriei continue: Bucurati-va in Domnul pururea, a spus el. Cel ce se bucura de Domnul nu-si poate pierde bucuria aceasta, orice necaz ar veni peste el. Toate celelalte pricini de bucurie sunt trecatoare, nestatornice, iute schimbatoare. N-au numai acest cusur, ci si acela ca, si atunci cand raman, nu ne dau atata bucurie incat sa alunge si sa umbreasca tristetea ce ne cuprinde din alte pricini.

Frica de Dumnezeu, insa, are amandoua aceste insusiri: este si trainica si statornica, dar si revarsa atata bucurie, incat niciunul din simturile noastre nu simte necazul. Omul care se teme de Dumnezeu cum se cuvine si se increde in El a atins radacina bucuriei si are intregul izvor al veseliei.

Dupa cum se pierde indata o scanteie cazuta pe intinsul nemarginit al unui ocean, tot asa se stinge si piere orice necaz care cade peste cel ce se teme de Dumnezeu, caci cade peste intinsul unui ocean nemarginit de bucurie" (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilia XVIII la statui).