![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Sa nu uitam ca la Liturghie ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului! Deci pentru belsug, nu pentru strictul necesar!
La Cununie, ne rugam "Umple casele lor de grau, vin si untdelemn!" Si zice par. Teofil: "Nu zice: da-le cu țârâita, numai cat le trebuie acum, ca dup-aia vad ei ce fac! nu zice asa, ci zice: Umple casele lor de grau, de vin si de untdelemn!"
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Atunci care e explicatia ca in casele romanilor se gaseste cam putin grau ,vin si unt de lemn?
Bine ca nu se zice,da-le lor casa mare,masina,excursii in strainatate etc |
#3
|
||||
|
||||
![]()
De acord.
Numai ca eu m-am referit la faptul ca sunt multi care cumpara lucruri de prisos. Incepand cu haine, pantofi, (am vazut multi cu zeci de perechi de pantofi pe care nici nu apuca sa ii poarte), mancare mai multa decat mananca, 2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe. Nu ma refer la lucruri cu valoare sentimentala: un tablou drag de la mama sau un obiect primit in dar de la cineva. Si apoi ma refer la distinctia intre a nu deveni patimasi pe lucruri si aici imi amintesc scena din filmul Ostrov in care staretul s-a dus la parintele sa ii spuna ca vrea si el sa devina induhovnicit si ca va dormi cu el in sala carbunilor. Si avea in brate plapuma si in picioare cizmele. Si noaptea parintele i-a luat cizmele si i le-a aruncat in foc spunand: na, drace, in foc cu tine, apoi i-a luat plapuma staretului si a scos-o afara, calcand-o in picioare si aruncand-o in apa spunand ca mai are un drac de doborat. In final staretul a recunoscut ca se atasase de cizmele acelea si de plapuma aceea si i-a multumit parintelui pentru lectia data. Deci, ma refer ca nu e bine sa devenim patimasi si sa iubim lucuri de care sa nu ne putem desparti ca se transforma in pacat. Si nu e nevoie sa fii sfant ca sa cumperi doar ce e necesar convietuirii intre oameni si cu oameni. Si va dau un exemplu personal. Eu am baut cafea foarte multa, ajunsesem dependenta de cafea. Zilnic trebuia sa beau o cana mare de cafea dimineata altfel nu dadeam randament, ma simteam rau si aveam dureri de cap. Si atunci am intrebat un calugar: cum este parinte cu cafeaua? Si mi-a spus sa nu devina dependenta ca atunci deja ai idol cafeaua aceea, deci nu zilnic ci ocazional. Si atunci am decis: renunt definitiv la cafea. Si am renuntat. Nu a fost usor, a trebuit sa beau calmante ca aveam dureri mari de cap la inceput dar acum am scapat de dependenta de cafea. Si ma bucur ca am reusit. Iata un lucru care nici macar nu era necesar. Si exemplele pot continua. Glykys da, ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului, dar aceasta este in sensul ca sa fie un an roditor, sa nu fie foamete, sa fie recolta suficienta pentru ca toti crestinii sa nu sufere de foame. Nu in sensul de prisosinta si imbuibare ci de a fi indeajuns pentru toata lumea. Dar asta nu are legatura cu atractia patimasa asupra unui lucru de catre un crestin. Eu asa inteleg.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Eu cred ca este normal ca daca muncesti sa ai si bani si lucruri!
Este normal ca daca muncesti sa-ti poti cumpara masina si casa. Din pacate, sistemul sclavagist din Romania a reusit sa spele mintile oamenilor suficient pt a considera ca este normal sa nu ai nimic desi muncesti. Nu stiu cum s-a ajuns la asa ceva. Pe mine ma deranjeaza comentariile gen: "2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe." Parintii mei au pus deoparte fiecare ban castigat si l-au investit in terenuri (la inceput). Noi umblam cu pantofii rupti (nu exagerez) pt ca parintii credeau ca banii se investesc pt venit, nu se cheltuie. Ca urmare ei au multe case astazi, care le aduc venit.. dar nu mi se pare nici un pacat. Ca din banii aia dau la biserici (chiar ajuta o parohie saraca din Ardeal), la un orfelinat, plus niste batrani. Uite unde merg banii. Era mai bine sa nu aiba deloc? (Si ei merg tot cu pantofi vechi.) dar ce usor este sa judeci si sa-ti ridici saracia la rang de virtute! Pai hai sa nu mai muncim deloc ca e buna saracia! Sa muncesti este o datorie! Si sa castigi bani NU este o rusine. Eu stiu oameni care inmultesc banii din nimic. (fara a face nimic necinstit, doar prin munca lor) Eu cred ca-i ajuta Dumnezeu. (paranteza: cunosc un astfel de om care nu numai in afaceri, ci si cand planteaza ceva gaseste rod. M-a mirat ca a primit puieti si din cati au fost impartiti, doar cei plantati de el au prins, ai altora s-au uscat toti!). Dar este f usor sa spui ca e pacat sa aiba, ca sunt patimasi, ca nu se mantuiesc etc... Pe de alta parte e bine sa nu ai si sa te plangi ca de-aia este biserica saraca, ca nu are cine sa dea? Pai cine sa dea daca ati stabilit ca a avea lucruri/ bani este pacat? Cine sa dea bisericii daca bogatii sunt pacatosi? (alta paranteza: biserica americana unde mergeam era frecventata de un cuplu de oameni instariti. Parohia era atat de saraca, nici icoane pe pereti nu avea. In decurs de doi ani, acel cuplu a platit pt pictarea intregii biserici.. au investit deci de mii usd. Deci uite ce fac cu banii. Si cate altele or fi si nu stiu eu). Sau este intelept sa muncesti pt nasturi? Daca cineva se pregateste 16-20 ani pt munca calificata (unii si mai mult.. sotul meu este deja a doua specializare medicala, da examene in continuu). A investit in studiile lui zeci de mii de dolari (fara exagerare!).. pai vi se pare normal sa nu castige nimic? Ca sa nu mai vorbim ca daca familia nu avea bani de pompat in pregatirea lui medicala, nu ajungea sa salveze oameni de la moarte (ca n-are rost sa te ascunzi - lucrezi ca medic in strainatate doar daca demonstrezi ca stii.. nu te ia nimeni pe pile). Si sa ma scutiti de comentarii cu statul in tara.. ca in Romania a luat doar suturi in dos! Multe si din toate partile. Un sut un dos.. un pas inainte, cum ar veni. Ca sa revin.. oamenii au bani.. pai tara este bogata si se ajuta unii pe altii. Daca vi se pare firesc sa nu existe bani.. sau chiar un pacat - pai avem o problema! Vom deveni vaci de muls pentru altii. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
si ca sa revin la masini.. am declarat ca nu am condus jaguar, dar acum imi amintesc ca am condus unul.
Temporar nu avem masina si o cunostinta (NU prieten, ci un oarecare) a zis sotului: "eu plec din tara o vreme, sotia ta poate folosi masina mea". Si am acceptat bucuroasa, nestiind despre ce e vorba. Era un jaguar (model mai vechi). In prima dimineata am gasit oglinda laterala rupta! (plus zgarieturi, dar alea sunt normale - intr-una imi era zgariata masina in Romania!). Am pus eu singura (plangand de suparare) oglinda la loc cum m-am priceput (din fericire nu era sticla sparta) si am mutat masina langa curtea cuiva pt a fi mai usor de supravegheat (de acei oameni care stateau la curte). Aproape nu am folosit-o, a fost mai mult o corvoada sa o pazesc! Asta-mi aminteste ca de N ori mi-am gasit masina mea zgariata cu cheia, cu geamul spart, lovita etc.. Mai zicea cineva de "milostenia" si lipsa de ura a romanilor. |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Eu m-am referit la posesia unui lucru care devine patimasa. La care se refera si Sfintii Parinti. Sa iubim atat de mult un lucru incat sa ne legam de el ca de un "idol". La asta m-am referit. Normal ca e bine sa muncesti si sa fi platit cinstit pentru munca facuta. Ceea ce in Romania nu se prea intampla. Dar eu am facut aluzie si la iubirea de arginti. Cel care este avar si strange si strange si el, se priveaza de anumite lucruri necesare: hrana, imbracaminte. Am vazut oameni cu case frumoase care dorm in bucatirii de vara pe un pat saracacios ca sa nu strice casa. Sau care mananca slanina cu ceapa toata viata ca sa stranga bani. pentru ce, Dumnezeu stie ca tot in patru scanduri ne ducem. Iar de regula, copiii care mostenesc si nu stiu sa pretuiasca, pierd usor averea mostenita. Sau am vazut bogati, dar plini de boli sau cu copii rai si se intrebau de ce. La Dumnezeu toate sunt cumpanite. Eu sunt de parere ca trebuie moderatie in toate.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Dar ce topic de succes!
|
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Asta cu copiii care risipesc averea, iar e mitologie. Nu mai detaliez. Boala si delicventa... Din nou se asociaza cu saracia..evident. |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cunosc saraci avari, dar cunosc si bogati avari. Iar banii sunt importanti pentru cei saraci ca au invatat sa ii pretuiasca. Pe cand cei bogati nu ii pretuiesc mai ales in cazurile in care banii vin usor. De exemplu mostenire. Cei bogati care au deja alte motivatii aceia sunt mancati deja de alte pacate. Si unul cel mai important este mandria (dorinta de control\exercitarea puterii - aproape pe toti bogatii i-am vazut cum le tremura barba de mandrie cand trec pirn fata unui sarac si fac milostenie ca fariseii, uite vezi Doamne ce milos sunt, dau si la amaratul asta - fara sa isi dea seama ca insasi desconsiderarea amaratului il duce direct in iad). In legatura cu risipirea averii si ideea ta de mitologie. Da-mi voie sa iti risipesc ideea de mitologie, se pare ca traiesti asa ca intr-o bula aurita. A fost o vreme in care am lucrat pe cont propriu contabilitati la mai multe persoane bogate, care aveau afaceri si faceau bani multi. Una dintre aceste persoane, nu facea o miscare fara sa ma intrebe si ajunsese chiar si in problemele personale sa imi ceara sfatul. Avea un baiat care avea varsta de 20 ani. Nu exista zi sa nu plateasca amenzi pentru viteza sau bataie, nu exista an sa nu trebuiasca sa mituiasca in stanga si dreapta ca sa ascunda prostiile facute de el si sa il scape de la judecati. Plangea zilnic si isi frangea mainile intreband pe Dumnezeu de ce asa pacoste pe familia lor. Baiatul lor, isi batea joc chiar si proprii angajati care lucrau la fabricuta lor. Cand il apuca nervii , beat, inchidea curentul intregii fabrici ca asa avea chef. Se dadeau peste cap comenzi, se stricau materiale ca asa avea el chef. Si iata cum averea familiei se imputina si se praduia. degeaba parintii nu dormeau noptile, degeaba se zbateau ca tot ce adunau se imprastia. Al doilea exemplu este o familie de afaceristi pocaiti, penticostali. Cu toate ca secta imi repugna ca si doctrina, cu oamenii niciodata nu am avut nimic ba din contra am putut avea relatii foarte bune. Stiu sa apreciez omul asa cum e. Deci aceasta familie care activa in domeniul constructiilor, le mergeau foarte bine afacerile, aveau copii, ziceau ca sunt religiosi, dar nu exista an sa nu aiba cate o lovitura: acum un accident in care statea in spital cu lunile, ba un copil care bolea rau, ba sotia operata, ba inima slaba si asa se risipea incet, pe medici, pe medicamente, pe drumuri la spitale in capitala, pe reparatii in accidente, pe daune morale ale altor victime si asa mai departe. Un sir de necazuri. Cum am spus Dumnezeu le cumpaneste pe toate. In legatura cu saracia. Cand saracia este o virtute? Atunci cand esti sarac de buna voie si nu de nevoie. Atunci saracia este o virtute. deci , sa nu bagam in oala toti saracii la un loc si sa dam cu apa fiarta peste ei ci sa stam sa discernem bine ca nu stim cine e sarac cu voie si cine e sarac de nevoie. Si de altfel nici nu trebuie sa ii bagam in oala si sa ii oparim ci din contra trebuie sa ne uitam la ei ca fratii nostrii cu gandul ca maine putem ajunge si noi asa.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
S-au întors doi colegi de-ai mei din Chicago unde au mers în interes de serviciu. După o serie de umilințe la Ambasadă, au ajuns acolo. După trei săptămîni li s-a făcut rău din cauza mîncării. Cică ceapa la supermarket e cît varza și nu are nici gust, nici miros de ceapă. Au povestit despre o suburbie părăsită, despre un sait unde lucrau 10.000 de oameni și acum rămînînd vreo 500. Nu aveau treceri de pietoni, ca să treacă strada trebuiau să folosească mașina. Toți circulă cu mașina sau cu căruciorul mobil... În sfîrșit, cei de acolo i-au întrebat dacă le place la ei și dacă vor să se mute acolo, oferindu-le joburi în firmă. Amîndoi au răspuns că sub nici o formă nu acceptă așa ceva. http://theworld-we-live-in.blogspot....enie-boca.html "Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că și ei sunt creația Lui și să aibă milă de ei. Și 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - și a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu știu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”)." Acolo scrie și despre milostenia românilor: "Unii îl cunoșteau, alții nu-l cunoșteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuși, fac milostenie multă și asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)"
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Bucuresti -> Prislop fara masina? | Nicador | Generalitati | 18 | 08.04.2015 19:18:48 |
Si cand simti ca nu mai poti... | cer_indurare | Intamplari adevarate | 23 | 12.02.2012 08:26:34 |
Cea mai scumpă Evanghelie: 14 milioane | Mihnea Dragomir | Generalitati | 2 | 06.08.2011 08:29:26 |
poti sa mori in vis? | The_Fallen | Generalitati | 9 | 30.06.2010 10:19:48 |
LA MULȚI ANI, scumpa mea mamă.... | geo.nektarios | Diverse Sarbatori | 18 | 06.03.2009 22:01:16 |
|