Problema din copilarie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mircea977

1. Pacatul meu din copilaria a fost iertat? Stiu ca pacatele copiilor se iarta, dar acesta mi se pare unul destul de grav...
2. Nu am mentionat pacatul la spovedanie...nu e si acesta un pacat? Daca este, ce ar trebui sa fac?

1. Prin absolvirea dată de preot la spovadă se iartă toate păcatele, indiferent de gravitate, dacă spovada este validă.
Pentru ca spovada să fie validă, una dintre condiţii este ca penitentul să mărturisească toate păcatele grave de care îşi aminteşte.
Păcatul menţionat de dv nu este unul grav, deoarece, pentru ca să vorbim de păcat grav, nu e suficient ca materia păcatului să fie gravă (aşa cum este închinarea la demoni), ci mai trebuie să existe intenţie deplină şi deliberare suficientă. Până la vârsta înţelegerii, care e în jur de 8-9 ani, copiii sunt incapabili de deliberare suficientă, prin urmare ei nu pot săvârşi păcate grave.

2. În concluzie, faptul că nu aţi menţionat acel păcat de la vârsta grădiniţei nu este el însuşi un păcat şi nu afectează validitatea absolvirii. Marea majoritate a dubiilor referitoare la validitate sunt ispite de dreapta: sugestii ale duşmanului lui Dumnezeu şi al oamenilor. Cât suntem departe de spovadă, el caută să ne ţină departe, sugestionându-ne că nu are mare rol, că Dumnezeu poate ierta păcatele grele şi dacă nu ne spovedim, prin urmare nu e necesar să ne spovedim. Dacă vede că, totuşi, am intrat în ritmul vieţii de credinţă şi ne spovedim, caută să ne sugestioneze că spovada nu e bună, că orice am face Dumnezeu nu ne iartă, astfel netezindu-ne drumul spre deznădejde.

Pe de altă parte, deşi nu putem vorbi de un păcat grav, totuşi atacul diabolic este evident şi, într-o anumită măsură, aţi intrat în joc. Acest lucru, ca păcat fără voie deplină, poate totuşi să îmbolnăvească sufletul, de exemplu alienând conştiinţa morală în chestiuni viitoare. În aceste condiţii, o îndrumare spirituală ar fi binevenită, preotul de la parohia dv fiind deplin calificat pentru aceasta.