S-a imputinat credinta

[Mihnea Dragomir]

Adevărat S-a înălţat !

Cristina, desigur că ai, în fond, dreptate. Credinţa s-a împuţinat. Dar, nici pe departe nu a dispărut cu totul. Mergând cu tramvaiul, ai să vezi mulţi creştini făcându-şi semnul crucii, inclusiv tineri, nu doar moşi şi babe. Ai să vezi biserici pline în oraş. Încă şi mai mulţi oameni Îl caută pe Dumnezeu fără să ştie unde să Îl găsească. Setea de Cristos nu are cum să dispară: este, cum spunem, virtute infuză. Sămânţa ei e sădită de Dumnezeu în inima omului.
Ai dreptate când spui că s-a urâţit chipul lumii şi că oamenii, neascultându-şi inima, sunt cu spatele la Dumnezeu. Dar am o veste bună: e doar începutul coborâşului. Adâncimea căderii va fi mult mai mare decât putem aprecia acum, încât perioada aceasta va fi considerată de referinţă, ca o perioadă în care aerul încă este, spiritualiceştie, respirabil şi alienarea nu a cuprins largi mase de oameni. Noi să ne facem datoria de a creşte în Cristos şi, în oricât de rău aluat am fi, să ne facem fermentul lui bun. Mai mult de atât, noi nu putem face: în mâna Domnului sunt popoarele şi conducătorii lor.