Sinceritatea :

[cristiboss56]

Te rog să-mi ierţi sinceritatea , dar să ţi minte : prietenie fără sinceritate , nu-i decât o mare amăgire , nu-i nimic până la urmă, un joc , un simplu joc periculos. Să fi sincer Omule !

[Daniel_7]

Trebuie sa fii sincer pana la limita jignirii;daca prin sinceritate superi sau jignesti e mai bine fara.
A nu fi sincer nu presupune opusul,adica a fi mincinos,ci faptul de a nu spune orice si oricand.
E mai bine sa taci decat sa-ti exprimi parerea,e mai bine sa fii smerit decat sincer.
Prin sinceritate multi vor sa indrepte pe altii sau sa se indreptateasca pe ei insisi ,dar astfel cad in mandrie si judecata aproapelui.
Nu sunt de acord sa spui minciuni ,sau sa ascunzi adevarul atunci cand asta ar leza pe cineva,dar sa spui adevarul tau,cu orice pret ,mi se pare gresit.

Multi oameni isi regreta sinceritatea,spunand ca au suferit din cauza ei,ca s-au increzut prea mult in oameni etc

Sinceri pot fi numai sfintii,care ajungand la nepatimire,pot fi sinceri fara sa lezeze ,fara sa jigneasca.
Adevarul nostru ,pe care vrem sa-l rostim in sinceritatea noastra,nu este Adevarul...

Doar un om bun poate fi sincer,fara sa deranjeze...

[Daniel_7]

Singura sinceritate buna este cea fata de noi insine,sa fim sinceri cu noi si sa ne dam seama ca suntem pacatosi,ca suntem nimic in fata lui Dumnezeu.

Sa nu fim sinceri cu altii,ci cu noi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel_7

Singura sinceritate buna este cea fata de noi insine,sa fim sinceri cu noi si sa ne dam seama ca suntem pacatosi,ca suntem nimic in fata lui Dumnezeu.

Sa nu fim sinceri cu altii,ci cu noi.

In primul rand fata de noi , caci altfel ne furam singuri caciula , dar a spune sa nu fi sincer fata de altii , mi se pare draga Daniel mult prea deplasat , ca sa nu-i spun altfel . Iti dau doar doua exemple in care sinceritatea este musai necesara : in relatia parinti-copii-parinti , si in relatia cu duhovnicul nostru ! Exemplele pot continua , dar ma opresc aici , pentru a nu sminti aiurea pe cei ce ne citesc , si care cred cat de cat in sinceritatea noastra , un minim necesar chiar daca suntem pe virtual ! Doamne ajuta !

În prealabil postat de cristiboss56

In primul rand fata de noi , caci altfel ne furam singuri caciula , dar a spune sa nu fi sincer fata de altii , mi se pare draga Daniel mult prea deplasat , ca sa nu-i spun altfel . Iti dau doar doua exemple in care sinceritatea este musai necesara : in relatia parinti-copii-parinti , si in relatia cu duhovnicul nostru ! Exemplele pot continua , dar ma opresc aici , pentru a nu sminti aiurea pe cei ce ne citesc , si care cred cat de cat in sinceritatea noastra , un minim necesar chiar daca suntem pe virtual ! Doamne ajuta !

Nici eu nu sustin afirmatia lui Daniel.As mai adauga ceva draga Cristi, pe langa ce ai spus tu si anume: un om care ii priveaza pe cei din jur de sinceritate ( adica ii minte) foarte greu va ajunge sa fie sincer cu el insusi.E mai greu sa fii sincer cu altii decat cu tine insuti. Pentru ca tie iti poti spune orice: te uiti in oglinda si poti sa-ti spui "mah pe langa ca sunt urat mai sunt si prost si invidios si etc etc", ca nu te aude nimeni, nu ranesti pe nimeni.Dar ca sa fii sincer cu cei din jur este si o mare responsabilitate. Una este sa servesti pe cineva cu apa dintr-un borcan vechi si nespalat bine de mustar si alta este sa-l servesti cu apa intr-un pahar stralucitor de curat asezat pe o tava frumoasa. Omul saracul bea apa ca ii este sete, dar in primul caz o inghite cu noduri si ii cade rau. Asa si cu sinceritatea.Trebuie sa fim sinceri cu altii intotdeauna. Dar sinceritatea noastra exprimata fara iubire si fara bunatate ci doar cu superioritate sau repros, s-ar putea deseori sa spintece in loc sa vindece..Si eu din pacate am mult de lucru la acest capitol. Deseori sinceritatea mea e ca o lovitura cu barda....

[delia31]

În prealabil postat de Melissa

Asa si cu sinceritatea.Trebuie sa fim sinceri cu altii intotdeauna. Dar sinceritatea noastra exprimata fara iubire si fara bunatate ci doar cu superioritate sau repros, s-ar putea deseori sa spintece in loc sa vindece..Si eu din pacate am mult de lucru la acest capitol. Deseori sinceritatea mea e ca o lovitura cu barda....

Cuvintele sincere nu sunt intotdeauna elegante iar cuvintele elegante nu sunt intotdeauna sincere.
In primul caz, am putea rani pe altii dar ca sa nu se intample asta, e nevoie de iubire, bunatate si sa nu cumva sa ne dam aere de superioritate (asa cum zici).
In al doilea caz, ne ranim pe noi insine, prin ipocrizie si duplicitate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de delia31

Cuvintele sincere nu sunt intotdeauna elegante iar cuvintele elegante nu sunt intotdeauna sincere.

Adevarat , adevarat spui tu , caci e nevoie si aici de mult tact si rabdare , dar una este in a grai teoretic , si alta e situatia din teren . Suntem de multe ori pripiti si rautaciosi in judecatile noastre , chiar si atunci cand suntem sinceri ! Renuntam la sinceritate pentru a nu strica relatii , pentru a nu ne sifona imaginea , pentru a minti cu eleganta , intr o societate care are ca drept principii minciuna , lacomia , trufia , desfraul si alte cele ! A fi sincer e un act de curaj , e un risc , e o nebunie de multe ori , dar cred ca nu trebuie sa renuntam la sinceritate , si mai ales sa spunem cu atata dezinvoltura, ca nu trebuie sa fim sinceri cu cei din jurul nostru.