Se poate tine "post partial?"

[fallen]

cu totii stim ce insemana,(depravare, stricaciune) dar poate imbraca si alte aspecte inafara de cel sexual. De exemplu, cand mananci prea mult, cand bei, cand pierzi vremea aiurea. iata de exemplu si eu acum o comit, ca stau pe net la 4 dimineata, in loc sa dorm, caci mi-a plecat omul la pescuit si profit de ocazie sa-l vorbesc pe la spate. Urat, nu? Iar despre acel tip de desfranare de care ma acuzati dvs, credeti-ma sincer ca nu-mi mai amintesc cand s-a intamplat ultima oara. Ma simt oarecum tradatoare ca fac asta, mai ales ca zilele astea a fost mai binevoitor cu mine, iar eu ma fac tot mai recalcitranta si simt ca ma indepartez de el, parca vreau sa-i platesc pentru vorbele necugetate pe care mi le-a zis de atatea ori.
Cateodata ma intreb : oare daca l-as convinge pana la urma sa ma ia cu acte si eventual si cu cununie, as fi totul in regula? as fi multumita cu el sau vreau altceva? Oare nu ar fi ceva fortat, un compromis de ambele parti? Daca cununia religioasa ar fi o garantie a binecuvantarii relatiei de catre Dumnezeu, atunci de ce se mai despart atatia oameni? Oare nu din cauza ca nu sunt capabili (sau cel putin unul din ei) sa respecte juramintele facute la Sfanta Taina a cununiei, sau din cauza ca unul/ambii nu au crezut de la inceput in importanta acestor lucruri sau nici macar nu au stiut ce implica aceasta. Cred ca asa cum nu poti sa-i impui unui om credinta, asa nu poti sa-i impui nici cununia.
haideti ca am deviat rau de la subiect si e clar ca daca stau la ora asta pe forum am "issues", plus o durere de stomac bonus.
Inca o data va multumesc pentru sfaturi si pentru oportunitatea pe care mi-ati dat-o de a-mi apara drepturile fara sa primesc un bolovan in cap.
Doamne ajuta!

[DragosP]

În prealabil postat de fallen

cu totii stim ce insemana,(depravare, stricaciune) dar poate imbraca si alte aspecte inafara de cel sexual. De exemplu, cand mananci prea mult, cand bei, cand pierzi vremea aiurea. iata de exemplu si eu acum o comit, ca stau pe net la 4 dimineata, in loc sa dorm, caci mi-a plecat omul la pescuit si profit de ocazie sa-l vorbesc pe la spate.

Trecând peste definiţia din dex (apropos, de ce nu foloseşte definiţia dată de Biserică?), vreau să te corectez un pic: NU e omul tău! NU sunteţi căsătoriţi => NU e omul tău.

[fallen]

Pentru ca intamplator nu am gasit-o azi dimineata la 4. Daca o aveti mi-o puteti spune si mie ca chiar ma intrereseaza.
Si in alta ordine de idei, "omul" chiar se considera "omul meu" iar pe mine "femeia lui", lucru care oarecum ma cam sperie, pentru ca imi limiteaza putin libertatea personala.
El "considera" ca suntem ca si casatoriti si nu "considera " ca este necesara implicarea "lui Vanghelie" (citat Mircea Badea) in relatia noastra si nici sa "dea bani la popa" . Stiu, si pe mine ma seaca la matze aceste expresii stereotipe pe care incearca sa mi le inoculeze in creier, sti vorba aia, vin cu ideile mele si plec cu ideile lui.
Cine stie, poate e adevarat ce mi-a spus un alt mascul in trecut, si anume ca nu sunt facuta sa fiu nevasta, ca sunt prea "usuratica", asa s-a exprimat acel individ.
Eu n-as zice ca sunt o astfel de persoana, si mai ales nu dpdv sexual, dar intr-adevar pretuiesc foarte mult independenta personala si mi-e f greu sa ma "supun".
Dar "omul meu" sustine ca totusi ma iubeste si ca e dispus sa ma accepte asa cum sunt chiar daca nu sunt cum ar vrea el.
Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?" Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?"

De multe ori alegerile noastre sunt în termeni de "totul sau nimic". Mai ales în ceea ce priveşte alegerile noastre fundamentale, degradeurile nu îşi au rostul. Domnul nostru nu ne vrea căldicei. În faţa noastră este alegerea între totul sau nimic. Iar "totul" înseamnă Dumnezeu, în timp ce "nimic" este o viaţă departe de Dumnezeu. Departe de El în viaţa aceasta, departe de El în viaţa eternă.

Prin urmare, deşi dorinţa de a merge la slujba duminicală şi de a posti este lucru bun şi lăudabil, ceea ce dv aveţi de făcut acum este să ieşiţi din starea de păcat în care vă aflaţi. Fie vă căsătoriţi dacă el vrea şi dacă dv înşivă îl iubiţi şi vreţi acest lucru, fie nu numai că este absolut necesar să trăiţi în curăţie, dar ar fi foarte înţelept să nici nu mai locuiţi sub acelaşi acoperiş cu un bărbat cu care nu sunteţi căsătorită, fiindcă vă expuneţi la o ispită prea mare.
După ce veţi face acest lucru, alcătuiţi o listă cu alte eventuale păcate şi mergeţi la preot ca să primiţi absolvirea. Abia după aceea puteţi avea merit prin post şi rugăciune şi acestea vă vor întări. A proceda ca în prezent, adică a pune regulile de disciplină eclezială înaintea regulilor pe care le ştim de la Însuşi Domnul nostru, continuând a trăi în păcat şi a apăsa mai tare, astfel, pe Crucea Lui pe care o poartă, este o metodă de a aşeza carul înaintea boilor, după care vă miraţi că nu merge căruţa.

Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

Adică ? Să vă ceară în căsătorie ? Singurul motiv pentru care un ateu s-ar căsători religios ar fi acela că aşa vor persoanele pe a căror stimă contează: femeia lui, mama lui, alte eventuale persoane. Altfel, într-adevăr nu are rost "să de bani la popa". Deci, spuneţi-i cât de mult contează pentru dv să fiţi căsătorită. Dacă ţine la dv, o va face. De atâtea ori a cheltuit câte trei milioane pentru tot felul de prostii: nu are niciun motiv să nu cheltuie trei milioane pentru liniştea "femeii lui".

În prealabil postat de fallen

Pentru ca intamplator nu am gasit-o azi dimineata la 4. Daca o aveti mi-o puteti spune si mie ca chiar ma intrereseaza.
Si in alta ordine de idei, "omul" chiar se considera "omul meu" iar pe mine "femeia lui", lucru care oarecum ma cam sperie, pentru ca imi limiteaza putin libertatea personala.
El "considera" ca suntem ca si casatoriti si nu "considera " ca este necesara implicarea "lui Vanghelie" (citat Mircea Badea) in relatia noastra si nici sa "dea bani la popa" . Stiu, si pe mine ma seaca la matze aceste expresii stereotipe pe care incearca sa mi le inoculeze in creier, sti vorba aia, vin cu ideile mele si plec cu ideile lui.
Cine stie, poate e adevarat ce mi-a spus un alt mascul in trecut, si anume ca nu sunt facuta sa fiu nevasta, ca sunt prea "usuratica", asa s-a exprimat acel individ.
Eu n-as zice ca sunt o astfel de persoana, si mai ales nu dpdv sexual, dar intr-adevar pretuiesc foarte mult independenta personala si mi-e f greu sa ma "supun".
Dar "omul meu" sustine ca totusi ma iubeste si ca e dispus sa ma accepte asa cum sunt chiar daca nu sunt cum ar vrea el.
Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?" Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

Desparte-te de el.Pune-i punct, zi NU si gata. "Nu da margaritare porcilor" sau "e mai bine sa se mantuiasca macar un suflet decat nici unul".

Fructele pacatului par dulci la inceput, dar cand incepi sa gusti din ele incep sa fie amare si sa te otraveasca...

Stiu prin ce treci. Acum sau mai tarziu, tu alegi...

Se spune sa ne rugam pt cei in pacat, sa-si revina. Poti sa faci asta si departe de el.
Pt ca impreuna cu el traind nu poti sa traiesti decat in pacat...
E dificil.

Ia-ti cartea "Valoarea sufletului" de Ilie Cleopa. Cred ca motivul principal pt care multe fete tind sa dea "margaritare porcilor" e pt ca se subestimeaza teribil. "Valoarea sufletului" o sa-ti redea simtul realitatii.

[AlinB]

"fallen", in primul rand, poti sa ne spui numele de botez?
Ar putea fi persoane aici care sa simta nevoia sa te pomeneasca in rugaciunile lor.

In al doilea rand, am aflat nu fara o oarecare surprindere ca nu esti casatorita.
Surprindere dar si bucurie.

Suprindere pentru ca nu ma asteptam ca o persoana care incearca sa faca voia lui Dumnezeu si sa-si indrepte viata i-ar fi putut scapa un astfel de "detaliu" vizavi de sursa a ceea ce poate fi gresit in viata sa.

Bucurie, pentru ca si din ce ai mai scris dupa, problemele tale nu sunt nici atat de rele nici atat de complicate pe cat par.

Din primele postari am putut vedea lucruri frumoase la tine dar si o mare durere si durerea parea cu atat mai mare cu cat impresia de inceput a fost ca esti prinsa intr-o casatorie in care celalalt nu doar nu-ti impartaseste credinta, ci iti sta cu toate puterile impotriva iar copii au prea putine sanse la randul lor sa fie educati crestineste.

Dar chiar si fara copii, intr-o astfel de situatie divortul este foarte greu de justificat spiritual si crucea este una foarte, foarte grea si cu mult mai grea atunci cand vin si copii.

Dar uite ca nimic din toate acestea nu exista in realitate, solutia la problemele pe care le aveti este foarte simpla si foarte aproape, important este ca dvs. sa o constientizati si nadajduiesc ca o veti face asa cum ati avut recent si alte mici revelatii despre care vorbiti.

Probabil incepeti sa intelegeti ca ati facut niste compromisuri si calea pe care ati urmat-o va cere si mai multe compromisuri, unele devenit chiar ridicole: post fara post, mers la biserica cu permisiune sau pe ascuns, etc.

Solutia care cred ca devine tot mai evidenta este sa cautati sursa compromisului si sa taiati raul de la radacina.

Incercati sa nu va mai tratati partenerul ca un sot virtual. Nu este si probabil nu va fi niciodata. Nici macar ca "aproapele". Nu se comporta ca atare si probabil nici nu va intelege vreodata sa va trateze macar ca atare desi fara doar si poate ii oferiti destule servicii din moment ce, vezi Doamne, cu toate ca nu corespundeti mai deloc, va tolereaza prezenta.

Ceea ce la inceput parea o crestineasca si autentica smerenie la dvs. acum pare de fapt un complex.
Ce complexe aveti incat nu puteti spera la o relatie decenta si renunta una la care sunteti intr-un evident dezavantaj pe multiple planuri?

Ce fel de speranta sau sentimente sau inertie va fac sa mai sperati ca intr-o zi v-ar putea cere in casatorie si daca ar face-o pentru el ar insemna mai mult decat o formalitate care asa cum are o formala legare (din punctul lui de vedere) poate avea si o rapida dezlegare ?

Sa nu va para rau ca nu v-ati adresat exclusiv duhovnicului si ati mai cerut si alte pareri.
Nu stiu in ce masura duhovnicul dvs cunoaste toate situatia si ce sfaturi v-a v-a spus ceva despre aceste lucruri, e posibil sa o fi facut dar la modul mai putin..imperativ.
Aici oamenii vorbesc mai dezlegat si in plus puteti vedea si mai multe pareri.

Dupa cum stau lucrurile, cred ca va dati seama ca in mod cert nimeni nu va sfatui sa continuati aceasta relatie.
Dar poate reusiti dvs. sa ne faceti sa intelegem de ce credeti ca merita aceasta relatie si de ce credeti dvs. ca nu meritati ceva mai bun de atat.

In ceea ce priveste cununia, ea se aseamana oarecum cu permisul de conducere. Inseamna ca aveti o baza pentru a conduce o masina dar unde ajungeti cu masina e decizia celor de la volan (se conduce la dublu :)

Da, va considera "femeia lui", dar asa cum probabil are si "casa lui" si "masina lui", adica practic lucruri de care el dispune dupa bunul lui plac, dar nu persoane inzestrate cu drepturi, mai ales dreptul la respect.

Bineneles ca el "considera" ca sunteti casatoriti pentru ca alta implicare mai profunda ar fi costisitoare pentru el ca timp si bani, prefera o relatie in care il controleaza pe celalalt, in care celalalt daca isi apara drepturile este "afurisit", in care celalat munceste si la serviciu si acasa si el nici nici, etc.
In plus, daca va inseala, nici macar nu s-ar putea numi adulter.

Cum sa nu fie fericit, de ce n-ar fi relatia perfecta pentru el?

De ce spuneti ca va este greu sa va supuneti?
Mi se pare ca o faceti la perfectiune intr-un mod care tinde sa va transforme credinta intr-o formalitate iar cu timpul ar putea fi chiar mai rau.
Sigur ca va iubeste, dar asa cum ziceam mai sus, ca o suma de avantaje, ca om, nu prea cred ca apreciaza mare lucru la dvs.

Daca ar fi sa o iei de la capat cu omul acesta, in aceleasi conditii, ai mai lua-o?

[fallen]

Mersi ca vreti sa va rugati pt mine.
Din pacate s-ar putea sa mai fie un rau de taiat de la radacina in viata mea ...Nu stiu dac-o s-o fac pana l aurma dar macar n-o sa mai am remuscari pentru atitudinea nagativa pe care o am vizavi de aceste persoane, dupa ce am auzit si Evanghelia de azi :
("De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.
Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames. ")
Sa ne ierte Dumnezeu pe toti!

[fallen]

Apropos, credeti ca e posibil (sau cunoasteti pe cineva care a facut-o si a supravietuit) sa-ti lasi in acelasi timp si serviciul si barbatul si sa supravietuiesti?
Nu e echivalent cu sinuciderea?
(nu ma bagati neaparat in seama, sunt furioasa acum, o sa-mi treaca. Mi s-a mai intamplat sa ma enervez si sa ma gandesc sa-mi las serviciul si m-am razgandit de dragul unor clienti...sau nu)
Si inca ceva, am mai intrebat si nu m-a lamurit nimeni : de ce vamesii erau considerati pacatosi?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Apropos, credeti ca e posibil (sau cunoasteti pe cineva care a facut-o si a supravietuit) sa-ti lasi in acelasi timp si serviciul si barbatul si sa supravietuiesti?
Nu e echivalent cu sinuciderea?
(nu ma bagati neaparat in seama, sunt furioasa acum, o sa-mi treaca. Mi s-a mai intamplat sa ma enervez si sa ma gandesc sa-mi las serviciul si m-am razgandit de dragul unor clienti...sau nu)

Depinzi material de el sau (si) de el? ("partener" / servici)

Ia-o incet si cu calm, fa-ti o lista de prioritati. Cu termene.

Si inca ceva, am mai intrebat si nu m-a lamurit nimeni : de ce vamesii erau considerati pacatosi?

Un motiv era faptul ca erau considerati mana dreapta a fortei de ocupatiei (romanii).

Al doilea motiv, pentru ca in mod general si regulat abuzau de pozitia lor. Strangeau mai mult decat erau datori sa stranga ca sa faca avere.
Ca si acum, cei cu functii f. importante ajung acolo datorita faptului ca platesc niste bani pe care stiu mai tarziu ca urmeaza sa-i recupereze abuzand de postura lor de functionar public.