Un sfat intelept

În prealabil postat de glykys

Am citit si am cugetat. Am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Vintage e un om extraordinar, care cunoaste firea oamenilor.

2. In societate, in lume, in colectivul de la serviciu, pe forum sau aiurea in tramvai, atitudinea generala este cea pe care am adoptat-o eu, Melissa, Lilith si cine o mai fi fost. Nu te cocoloseste nimeni, in nici o situatie, mai ales daca l-ai tratat fara respectul cuvenit, daca a vorbit gura fara tine, daca ai lansat acuzatii, chiar si sub semnul unei opinii personale. In orice colectiv trebuie sa stii sa te porti, ca, altfel, esti dat afara, nu iti gaseste nimeni scuze, nu te ia nimeni in brate, cum a facut Vintage.

3. Pe termen scurt, o atitudine precum cea a lui Vintage face bine, pe termen lung, insa, am mari rezerve. Daca as avea un copil care ar avea ideile exprimate aici despre pensionari si femei de 40 de ani, apai nu as proceda ca Vintage! Miau, miau, te iubesc, mamico, dar tot ca mine fac, ca tu esti buna si ma ierti! Si se face mare si ajunge sa imi dea in cap, ce, deh, asta educatie i-am dat!

In consecinta, imi cer iertare daca mesajele mele au deranjat pe cineva, nu am intuit starea de hipersensibilitate a Dianei, dar sa stiti ca nu au fost din rautate, ci din spirit pedagogic! Unii nu au dragostea lui Vintage, unii mai vor sa traiasca si intr-o societate de oameni verticali, zdraveni, respectuosi si care sa isi cunoasca locul, nu niste sensibili, vexati de tot ce ii inconjoara si plangaciosi !

Draga Diana, te rog sa ma ierti daca te-am suparat, eu am taxat atitudinea, vorbele si nu persoana ta. Imi doresc sa ajunga ziua in care sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru ce ti-a dat si sa apreciezi ce te inconjoara!

M-ai cam lasat... muta.
Maturitate, responsabilitate, realism... asta vad eu in cele spuse de tine. Din pacate, nu cunosc firea oamenilor. Si tocmai de aceea sunt foarte prudenta cand ma confrunt cu ei. Nu sunt prudenta din frica de a fi violentata (verbal sau fizic), nu. Am o mare teama de a nu jigni, de a nu rani sau nedreptatii... Copii mei imi spun mereu ca sufar de un complex de vinovatie. Asa o fi, n-o fi asa, nu stiu... Dar ca sunt cam molaie, cum zice batrana mea mama, sunt sigura.
Ai dreptate, glykys, cu miau, miau, nu se starpeste raul. In educatia copiilor este nevoie si de o mana de fier nu doar manusi de catifea. In lume nu razbesti cu blegeala si cu dulcegarii. In realitate confruntarile sunt, cum s-ar zice, corp la corp. In situatiile astea vezi fata omului vezi atitudinea, vezi, mai ales ochii. Si atunci iti dozezi fortele si alegi armele potrivite. Dar aici? Pe forum? Cu cine ne confruntam? cu niste vorbe, fara mimica fetei, fara privirea, celui care le trimite catre noi. Ce arme si ce doza de severitate sa folosesc? Aici ne punem la incercare rabdarea, aici putem sa ne testam puterea de a iubi un om pe care nu-l vedem, nu-l cunoastem, care poate isi rade de noi, sau care plange in fata calculatorului, da nu il auzim doar ii citim cuvintele...Macar vocea de am auzi-o, tot ne=am da seama ce fel gandeste... E si usor, e si greu sa fim buni unii cu altii pe forum. Putem fi luati de fie de rai, fie de extraordinari, fara sa meritam. Asa ca o atitudine blanda, buna, ingaduitoare, nu strica, ba e chiar benefica pentru toata lumea si pentru cei ce participa cat si pentru cei care doar asista. Aici nu educam, nu judecam ci ii sugeram doar, userului, cum este bine si cum nu.
Eu nu vreau sa impresionez pe nimeni... Nu mi-am dat nume, adresa, nimic. Eu, vintage, nu sunt nimeni. Nu insem nimic pentru nimeni aici pe forum. Vreau doar sa invat, sa aflu cat mai multe despre derapta credinta si trairea ei. Poate ca pe undeva imi place si sa fiu bagata in seama, in sensul bun, evident, dar asta tine de mandrie, bat-o vina! Sunt cativa ani de cand vizitez forumul. Va cunosc pe multi de aici. Am intrat cu mare teama in discutii si ori de cate ori scriu ceva imi bate inima tare, tare, de emotie. Multi ma confunda cu cineva, cu cineva rau, si ma considera barbat. Se inseala grozav. Acesta ar fi singurul motiv pentru care as veni sau v-as invita la o intalnire fata in fata. Isi fac pacate daca mai persista in aceasta confuzie, si crede-ma ma simt vinovata... (complexul meu de care sufar...)
In incheiere, iti spun ca esti pe potriva sufletului meu, ti-am mai spus-o si cu alta ocazie.
Te las cu bine, noapte buna!