Spalatul in zilele de vineri si in cele in care se fac pomeni

[Mihnea Dragomir]

La noi, în Biserica Catolică, acest comandament se enunţă foarte simplu: fără munci servile în zile feriale.

Zile feriale, adică zile de sărbătoare: Duminicile şi cele câteva zile (10 pe an ?) care nu cad Duminica şi sunt zile de obligaţie (adică impun participarea credinciosului la Sf Liturghie)

Munci servile, adică acele munci care, în trecute timpuri, se obişnuia a fi făcute de sclavi.

Nici vinerea nu e zi ferială, ci, dimpotrivă, zi de post. Postul merge foarte bine împreună cu munca. Desigur, excepţie ar fi Vinerea Mare, care, deşi este culmea postului, este zi ferială.

Nici spălatul la maşină automată nu este activitate servilă. Să fim serioşi. Călcatul, da, se încadrează la muncă servilă. Când se va inventa un aparat care să calce automat nu va mai fi astfel.

O mică clarificare privind muncile servile: prin definiţie, nu sunt munci făcute din plăcere, ci din obligaţie. De exemplu, pentru un ţăran, a cosi iarba este un lucru pe care îl face din obligaţie, ca să îşi întreţină familia şi gospodăria. Pentru mine, orăşean gras, datul la coasă nu este muncă servilă. Pur şi simplu, în loc să merg la sala de fitness, merg la cosit. Şi, gândindu-mă la cât aş fi dat pentru o şedinţă de fitness, îmi iau o bere, că doar e Duminică, am cosit şi caloriile trebuie puse la loc, nu ?

Consecinţa acestui fapt este că acelaşi lucru, şi anume datul la coasă, dacă ar fi făcut Duminica (dar nu vinerea) de către un ţăran ar fi un păcat, pe când dacă este făcut de mine din plăcere, nu este păcat.