Despre univers...

[Raziel]

În prealabil postat de HoratiuM

E valabil şi la tine ce i-am scris nesfinţiei sale, „stareţului lui Ori”, privitor la mersul la bibliotecă şi la consultarea anumitor lucrări de logică, filosofie şi teologie.

În ce priveşte argumentele pentru existenţa divinităţii, am rescris şi reexplicat eu, aici (postarea #89), argumentul ontologic care e valid şi, simultan (cum altfel?), ignorat sau dispreţuit de personaje ca voi. Kant, când încerca să-l dinamiteze, avea măcar scuza unui tratat gnoseologic şi epistemologic în spate care-l „conducea” oarecum să respingă argumentul, chiar dacă sofistic. Chit că însuşi autorul „Criticii Raţiunii Pure” dăduse el însuşi în prefaţa cărţii argumentul ontologic sub forma unei consecinţe a celui cosmologic (p. 35, ediţia Iri) şi înseşi datele sistemului său, privite mai îndeaproape, (articularea experienţei prin afectarea intuiţiei, a intelectului şi a raţiunii în arhitectonica facultăţilor cunoaşterii) îl cereau. Însă, în cazul său, având în vedere marele câştig al „Criticii...” faţă de asemenea erori laterale, putem înţelege şi trece cu vederea.

Ce-ai facut? Argumentul ontologic e ala cu care vrei sa-mi dai peste nas? =))
Oarecum ma asteptam la ceva mai mult de la tine, tu care expectorezi fraze talcuite...

În prealabil postat de HoratiuM

Dar la voi, iluştri anonimi, epigoni ai lui Hume sau Russell, ce să trecem cu vederea? Ignoranţa infatuată şi autosuficientă?

Ia mai arunca o privire in oglinda, asta in cazul in care nu le-ai spart pe toate.
Case closed!

[HoratiuM]

În prealabil postat de Raziel

Ce-ai facut? Argumentul ontologic e ala cu care vrei sa-mi dai peste nas? =))
Oarecum ma asteptam la ceva mai mult de la tine, tu care expectorezi fraze talcuite...


Ia mai arunca o privire in oglinda, asta in cazul in care nu le-ai spart pe toate.
Case closed!

Eu, în schimb, nu trebuie să mă aştept la nimic din partea ta, după cum îmi arăţi. Nu eşti capabil decât de dispreţ impotent la adresa unui argument pe care, cel mai probabil, nici nu-l înţelegi şi căruia nu-i aduci nici un contraargument. Dar de ce ai face-o? Nu e evident că dispreţul tău e de ajuns ca să-l „compromită”? Nu e marele Raziel lumina adevărului care îşi înlătură opoziţia inteligibilă cu un surâs? Şi ziceai ceva de spart oglinzi, d-l spectru al propriei proiecţii narcisice asupra altora? După cum te dau de gol propriile vorbe, da, sunt de acord în privinţa ta — case closed.