Despre lectura, in general

Cartea mea de suflet ramane Citadela lui Antoine de Saint-Exupery.

“Am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.”

În prealabil postat de Melissa

Cartea mea de suflet ramane Citadela lui Antoine de Saint-Exupery.

“Am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.”

As mai adauga si :
"E rau cand inima o ia inaintea sufletului."
"Caci orice opera este un drum spre eternitate si nu se poate sfarsi decat in moarte."
"Creatia este intotdeauna imagine ce se impune dintr-odata, nu deductie din aproape in aproape."
"Liniste, portal al vasului. Liniste intru Domnul, portal al tutror vaselor."

Niste insemnari proprii...

În prealabil postat de Melissa

Cartea mea de suflet ramane Citadela lui Antoine de Saint-Exupery.

“Am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.”

De la de Saint-Exupery cartea cea mai apropiată de sufletul meu e "Micul Prinţ". Nu contest valorea "Citadelei". Dar "Micul Prinţ" e genială în simplitatea ei. Eu o citeam cam de două ori pe săptămână, la rugăminţile copiilor mei. Acum le-am înregistrat un CD cu vocea mea citind "Micul Prinţ" şi îl ascultă în fiecare seară.

[Fani71]

Ultima mea descoperire este Charles Williams, un autor englez, crestin, inspirat si de diverse mitologii, care a scris 7 romane intre anii 30 si 45, cand a murit.
Cel mai mult mi-au placut din ce am citit pana acum The place of the Lion si Descent to Hell.
A fost prieten cu C. S. Lewis si Tolkien, faceau parte dintr-un gruip de lectura si discutii numit The Inklinks.

[Yasmina]

L-am uitat pe Bacovia,de poeziile caruia am fost indragostita in adolescenta...

1.Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.


2.Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

În prealabil postat de Yasmina

L-am uitat pe Bacovia,de poeziile caruia am fost indragostita in adolescenta...

1.Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.


2.Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Liceu, cimitir al tineretii mele...