Imn Eminescului

[delia31]

Starea a saptea

Erotica-am numi-o lucirea ta pe ape –
Miraj nocturn – de n’am sti ca-i raza din Agape.
Iubita care’n bratul strainului se frânge
Nu-i poate da durerii decât porniri natânge.
Exista’n frigul cosmic o clipa far’ sa degeri?:
Seninul unei alte mai 'nalte întelegeri.
Cu cât esti mai Luceafar, cu-atât esti si Parinte;
Uitasesi pentru-o clipa, El ti-a adus aminte.

Treapta a saptea

Marunte lumi se’nalta, curg stelele prin cetini,
Inelele se leaga’n ghirlande de minuni.
Hyperion, ce patimi te-alearga prin genuni,
Atât de vii, ca zborul nu-i chip sa ti-l încetini?
Iertam în tine totul, tu înca nu te’mbuni.

bucura-te neodihna vântului culcat prin vrejuri
bucura-te ca te-atâta suier, spulber si vârtejuri
bucura-te amintirea lumilor de peste soare
bucura-te ca tot cerul în faptura ta tresare
bucura-te sfânt nesatiu sa cuprinzi ce-i necuprins
bucura-te Zbor Nestins!
bucura-te drum de aur catre Steaua-ne Polara
bucura-te ca durata doar adâncul ti-o masoara
bucura-te cel ce fulgeri dincolo de timp si schime
bucura-te din rapirea neajunsa’n veac de nime’
bucura-te’n Cincizecime si’naltime de-Adonai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!