Furia

În prealabil postat de Aly_2011

Buna ziua!
Sunt noua pe aici, dar am mai citit multe lucruri folositoare pe forum si am si eu nevoie acum de sfatul celor de pe aici. Sunt studenta in ultimul an si urmeaza sa ma casatoresc cu un baiat pe care il iubesc inca din liceu. Suntem prima dragoste unul pentru celalalt. Toate sunt bune in familiile noastre, insa eu am o problema. El este dependent de munca (uita ca trebuie sa plece de la serviciu si fie isi aduce aminte intr-un tarziu, sau ii trimit eu sms, fiind ingrijorata ca nu ajunge acasa), in sensul ca daca are ceva de facut nu se mai gandeste la nimeni si la nimic, nu mai face treburi casnice, nu-si mai suna parintii si gaseste, cred eu, o povara ca trebuie sa petreaca timp si cu mine in acele momente. Din pacate nici eu nu stiu cum sa-i mai explic, ma enervez si-l cert si in final ne suparam si ne ranim cu cuvinte pe care nu le credem. Tare as vrea sa stiu cum sa-l iau pentru ca de multe ori i-am explicat frumos, de multe ori ne-am certat si am plans. El isi cere scuze, dar eu desi ma bucur ca ne impacam raman de fiecare data trista si ma gandesc la certurile noastre. Va rog, daca credeti ca ma puteti ajuta cu un sfat, o critica, sa o faceti.

Buna ziua, Aly,
Te inteleg... este neplacut. Dar daca acesta este singurul motiv de suparare intre voi, eu zic ca nu e chiar asa de grav. Unii oameni au o pasiune pentru munca si chiar daca pare a fi ceva inofensiv totusi genereaza suparare in cupluri. Asa cum altii fac pasiune pentru jocuri de noroc, chefuri cu prietenii, jocuri pe calculator sau bautura si femei care sunt greu de suportat si trecut cu vederea, pasiunea lui pentru munca se mai poate suporta. Nervii si cearta nu sunt metode bune ca sa-l determini sa se schimbe. Nu stiu cum l-ai putea vindeca de dependenta asta... Incearca si tu un program pentru fiecare seara, stiu eu, ceva ce-i place lui... poate vizite la prieteni, teatru, in alta seara altceva... ce sa zic... Suna-l la serviciu sau du-te dupa el si de acolo mergeti impreuna la o scurta plimbare, apoi la masa acasa sau in oras. .. Faceti un program de sala - sport de intretinere, alergare...Lucrusoare din astea, dragute, nu cearta si mutrite imbufnate, nu? ce zici? ar merge?
Iti doresc ca aceasta sa fie singura voastra problema si s-o puteti rezolva pasnic.
Dumnezeu sa va ajute sa va faceti o familie frumoasa!

[vsovivi]

De ce nu mergi și stai cu el și tu la serviciul lui până la sfârșit dacă ți-e așa de dor de el. După ce termini serviciul, mergi și rămâi cu el. Și atunci acasă o să fii mai relaxată și n-o să-l mai sufoci. Sau dacă nu ai chef să mergi la el la servici și mai bine mergi direct acasă de ce îți place să te joci cu el ca și cu un cobai?

Deci dragă Ally McBeall, oare tu nu știi că și cine se înfurie sau se mânie pe fratele său comite crimă?

[Aly_2011]

Multumesc pentru toate raspunsurile voastre. O sa incerc sa-l inteleg mai mult si mai ales o sa incerc varianta cu iesitul in oras sau alte activitati pentru ca asa poate ca o sa aiba un motiv placut sa termine lucrul la programul stabilit. Nu e vorba de dor asa cum zicea cineva si cred ca toata lumea se mai infurie cand in cuplu exista o problema, mai ales daca tu incerci pe toate caile sa o remediezi si nu vezi ca si celuilalt ii pasa.

[Adriana-Simona]

Ar mai fi o idee: daca tot ii place munca, gasiti ceva de lucru impreuna (de exemplu puteti face in week-end munca de volunariat, la un azil sau la un centru de plasament) o sa invatati multe(mai ales ca amandoi lucrati cu oameni) si o sa petreceti timp impreuna, facand si pe altii fericiti.
Asemeni ajuta mult daca tot veti froma o familie, sa va gasiti un loc pentru suflet. Folositi timpul liber, vacantele sa gasiti o manastire draga si un duhovnic bun, unde sa puteti sa va refugiati din cand in cand. Incercati sa faceti excursii in care el sa se simta util ( de exemplu iesiri pe munte cu cortul, sau la cabana, unde el sa poata sa pescuiasca, sa faca focul etc, si evident tu sa il feliciti).

[Aly_2011]

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

În prealabil postat de Aly_2011

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

Desigur ca exista si femei care accepta sa stea pe locul 2 .Eu nu fac parte din aceasta categorie, deci nu-ti pot da sfaturi mai departe.:-)

Doar sa ai grija cum evaluezi lucrurile. Un om poate sa aibe 100 de calitati si doar un singur defect. Tu sa nu te culci pe o ureche ca are atatea calitati. Ci sa te gandesti bine daca poti trai cu acel defect.

Sa-ti ajute Dumnezeu !

În prealabil postat de Aly_2011

Prioritatea lui e munca, uneori recunoaste alteori nu. Nu pot sa ma reorientez pentru ca e un baiat tare bun, imi vorbeste frumos, ma ajuta... e prima dragoste pentru amandoi si ne dorim sa fim impreuna. Doar ca sunt tanara si nu stiu cum sa reactionez atunci cand mai greseste, ma supar, iar el imi reproseaza asta. Recunosc ca nu am rabdare si sunt impulsiva. El este in schimb calm si ma face parca si mai mult sa ma enervez crezand ca nu acorda suficienta atentie problemei. Incerc sa invat cum sa ma port, sper sa si reusesc sa-l fac sa imi vorbeasca mai mult. oricum ar fi, il iubesc si ma rog sa pot accepta si obsesia asta a lui pentru munca si cred si pentru castig. Va multumesc tuturor pentru sfaturi...se vede ca am multe de invatat.

Din postarile tale succesive am inteles ca enumeri de fapt mai multe probleme.
Prioritatea lui (munca) +
supararea ta cand consideri ca el greseste +
nerabdarea ta si impulsivitatea +
calmul lui care te irita si mai mult +
nereusita ta, deocamdata, de a-l face sa vorbeasca mai mult +
eventuala, spui, obsesie a lui pentru castig.
Or mai fi si altele, pe care nu le-am retinut sau pe care nu le-ai enumerat.

Raspunsul meu, sper ca va fi cu folos, este acesta:
Mai intai sesizeaza ca prezinti un camp larg de probleme. Iti sugerez sa le ierarhizezi cumva si sa incepi sa lucrezi cu aspectul aflat mai la indemana, cu sanse mai mari si mai concrete de rezolvare.
Unele chestiuni par a tine mai mult de el, altele de tine. Cred ca folositor e ca prioritatea sa fie lucrul tau cu ceea ce tine de tine. De pilda, poti incepe sa lucrezi (ajutor mare aici din cartile duhovnicesti si de la duhovnic) cu impulsivitatea sau nerabdarea ta.
Un motiv pentru care intarzie la munca (din multe posibile) este comunicarea dintre voi. Cu cat comunicati mai bine, mai amplu, mai sincer, mai cald, cu bunatate si daruire sufleteasca, cu atat tendinta cuplului este sa isi petreaca timpul impreuna. (Si reciproc.)
Profesia de medic predispune la anumite atitudini subtile, care tin de amprenta profesiei asupra caracterului. Am avut sotie medic, am sora medic si am lucrat ca psiholog cu cativa medici. Iti sugerez sa dai atentie relatiei dintre personalitatea ta si profesie, adica impactului profesiei asupra relatiilor EXTRAprofesionale. Nu putem fi medici acasa. Intrebarea este aici: cine ce este? Medic sau partener de cuplu? Si trebuie raspuns cu hotarire si demonstrat concret prin modul de a fi. Nu e usor, e insa deplin posibil.
Iti sugerez sa lucrezi cateva sedinte cu un psiholog care se ocupa de relatii maritale. Perspectiva ta asupra problemelor voastre se poate largi considerabil in doar cateva intalniri. Sper ca nu vei face o opozitie intre credinta in Dumnezeu si psihologie (este o naivitate des intalnita si regretabila - e ca si cum nu ai mai avea pacienti in specialitatea ta pentru ca ei au o credinta tare...).
Ca ortodox, cred ca dificultatile dintre noi cand formam un cuplu sunt o sansa pentru a dezvolta bunatatea din noi, pentru a exersa dragostea. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

[Carmen FUNIERU]

Nu încerca să forţezi lucrurile. Dacă vei insista să vină devreme acasă, deşi el acum nu poate sau nu doreşte, efectul va fi îndepărtarea lui de tine. Este ca şi cum ai vrea să îi îngrădeşti libertatea.
Poţi însă profita de aceasta situaţie, atât în favoarea ta, cât şi în favoarea lui. De exemplu, în timpul cât el mai întârzie, te poţi odihni puţin, aşa încât să poţi fi mai binevoitoare şi mai calmă când vine acasă. Mai ales că, fiind medic, probabil ai un program destul de încărcat. Sau poţi să rezolvi anumite treburi în linişte, după cum vrei. Multe femei ar dori să aibă libertatea pe care ţi-o dă el. Poţi să îi găteşti o mâncare pe care o preferă, să te aranjezi, să te îmbraci frumos, ca să arăţi cât mai agreabil atunci când te vede.

Încearcă să fii mulţumită de el, să vezi părţile lui bune, iar cele rele să le treci cu vederea. Evită dialogul în contradictoriu. Decât să îl cerţi, este mai de folos pentru amândoi ca să taci, atunci când simţi că începi să te enervezi. Desigur că nu este uşor, dar nici aşa greu nu este. În aceste situaţii "tăcerea e de aur". Dacă spui că el vrea să fie împreună cu tine, este păcat să îl pierzi pe motiv că munceşte prea mult. Aşa cum el îţi acordă ţie libertate şi încredere, la fel trebuie să faci şi tu. Nu îl sufoca cu prea multă grijă sau dragoste.