Crestinismul

În prealabil postat de Guru inc.

la ce experimentare te referi?

La a intra, pur şi simplu, în Biserică şi a începe să faci ceea ce fac creştinii: închinare şi mulţumire aduse lui Dumnezeu în slujbe şi în rugăciunile de acasă, spovedanie şi împărtăşanie, postire şi practicarea virtuţilor, fapte bune de iubire faţă de cei din jur.

[Guru inc.]

În prealabil postat de N.Priceputu

La a intra, pur şi simplu, în Biserică şi a începe să faci ceea ce fac creştinii: închinare şi mulţumire aduse lui Dumnezeu în slujbe şi în rugăciunile de acasă, spovedanie şi împărtăşanie, postire şi practicarea virtuţilor, fapte bune de iubire faţă de cei din jur.

crezi ca nu merg la Biserica sau ce?crezi ca nu ma rog?nu ma inchin?nu fac fapte bune de iubire?crezi ca esti un crestin mai bun decat mine?

În prealabil postat de Guru inc.

crezi ca nu merg la Biserica sau ce?crezi ca nu ma rog?nu ma inchin?nu fac fapte bune de iubire?crezi ca esti un crestin mai bun decat mine?

Nu cred că sunt un creştin mai bun. Dar din întrebările tale am înţeles că eşti într-o căutare şi că nu eşti mulţumit de creştinism. Dacă încerci sincretismul cred că te vei pierde, pentru că vei încerca să mergi pe mai multe căi în acelaşi timp şi nu vei ajunge la niciun capăt.

Cred că trebuie să fii mai puţin critic, mai puţin analitic, şi să cauţi o înţelegere duhovnicească a credinţei.

[Guru inc.]

În prealabil postat de N.Priceputu

şi să cauţi o înţelegere duhovnicească a credinţei.

tocmai asta fac.

numai un neintelept e neanalitic si necritic.

În prealabil postat de Guru inc.

tocmai asta fac.

numai un neintelept e neanalitic si necritic.

nu vreau să spun că trebuie renunţat cu totul la gândirea critică, ci doar că ea nu poate şi nu trebuie aplicată harului, de exemplu. Sunt lucruri pe care dacă te apuci să le analizezi dispar. Pentru ele e nevoie de un alt tip de cunoaştere. Aşa cum şi pe lângă viaţă poţi să treci şi să nu o trăieşti, dacă te pierzi în analize interminabile. Ajungi la hiperreflecţie, şi cu asta rămâi.

Parcă Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că Dumnezeu Se ascunde în porunci. Că lucrând, adică, poruncile Sale, Îl cunoaştem, Îl simţim, ne unim cu El.

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

nu vreau să spun că trebuie renunţat cu totul la gândirea critică, ci doar că ea nu poate şi nu trebuie aplicată harului, de exemplu. .

Facind ce a-ti zis intr-un mesaj anterior,adica mergind la Biserica,rugindu-va ,facind fapte bune,a-ti simtit preezenta harului ?Sau e doar o recomandare teoretica de genul: stim ca asa trebuie sa apara harul...Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?A trait cineva experienta asta?

În prealabil postat de iustin10

Facind ce a-ti zis intr-un mesaj anterior,adica mergind la Biserica,rugindu-va ,facind fapte bune,a-ti simtit preezenta harului ?Sau e doar o recomandare teoretica de genul: stim ca asa trebuie sa apara harul...Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?A trait cineva experienta asta?

Uneori da, alteori nu, ca oricare dintre noi. După cum mi-a fost şi starea. Adică dacă la rugăciune nu m-am adunat în sinea mea sau am fost tulburat de ceva, nu l-am simţit. De asemenea, la spovedanie uneori am simţit o mare uşurare. După împărtăşanie, iarăşi, uneori, am simţit o bucurie inexplicabilă. În posturi, de asemenea, mă simt mai liniştit şi mai receptiv.
Însă cred că acestea sunt mai degrabă nişte mângâieri pe care Dumnezeu ni le oferă. Statornicia în stările bune ale sufletului se obţine după ani mulţi de practică. Iar bucuriile acestea duhovniceşti, mângâierile harului, iluminările le primesc cei care se curăţesc mai mult, cei care îşi dedică viaţa întreagă despătimirii, respectiv călugărilor.
Mirenii, însă, cred că obţin şi ei, cu cât înaintează în vârstă, bucuria şi mulţumirea unei vieţi trăite curat, frumos, şi, mai ales, roditoare (nu e cazul meu).

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Facind ce a-ti zis intr-un mesaj anterior,adica mergind la Biserica,rugindu-va ,facind fapte bune,a-ti simtit preezenta harului ?Sau e doar o recomandare teoretica de genul: stim ca asa trebuie sa apara harul...Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?A trait cineva experienta asta?

Cum te poti increde doar in ce spun oamenii daca tu insuti nu incerci sa vezi?
Daca esti atat de curios sa vezi o astfel de experienta de ce stai deoparte si intrebi pe altii?
E ca si cum stai pe marginea apei si prin fata ta trece un vapor frumos si tu strigi de pe mal oamenilor de pe vapor: E frumos? spuneti-mi si mie, e placut?

"Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?" Daca aceasta intrebare te framanta de ce nu cauti tu insuti sa vezi daca harul iti va linisti sufletul zbuciumat? ca ce ai de pierdut? din prisma ta. Ca din prisma mea, ai de pierdut totul stand deoparte si privind si intreband pe altii.