Daca aveti copii.....

[Mirela0110]

si eu zic la fel, sunt foarte folositoare sfaturile tale. multumim. se cunoaste ca exista sentimente de frustrare in ele, dar fii sigur ca parintii tai au facut tot ce le-a fost in putiinta sa te creasca, si fii sigur 10000% ca ei te iubesc din tot sufletul si esti comoara lor cea mai de pret. si daca au gresit, iarta-i ca sunt oameni. cand ai sa fii si tu paritne ai sa vezi cat de greu si cate sacrificii sunt pentru a creste un copil.

eu una, mama a doi copii, as muri sa stiu de asemenea frustrari ale copilului meu ... as fugi imediat la el plangand si mi-as cere iertare in genunchi.

[AndreiM]

Frate zack, imi pare foarte rau daca ai experimentat toate acele lucruri pe piela ta.
Iti spun tie ce mi-am spus si mie ca sa pot trece peste anumite momente. Toate se intampla cu Voia Domnului, nimic fara El. Daca El lasa aceste lucruri sa t-i se intample inseamna ca mai devreme sau mai tarziu, daca aprofundezi in Credinta si in Cuvant vei cunoaste Adevarul, vei cunoaste pe Hristos si toata fericirea si pacea se vor revarsa asupra ta. Incearca sa nu-i judeci pe parintii tai, asa cum sunt nu te poti lepada de ei, mai degraba roaga-te, si Dumnezeu se va milostivi. Mergi la un duhovnic bun si citeste din Vietile Sfintilor, ajuta foarte mult asta.


Iar catre parintii care au facut sacrificii pentru copii lor.
E ca si cum ai spune ca e greu sa mananci cand ti-e foame. Daca vrei copil, inarmeaza-te mai mult decat Sfintii, cu rabdare, dragoste si jertfa de tot felul. Daca vrei copil il faci ca sa-l mantuiesti, sa-i descoperi pe Dumnezeu.

[miles to truth]

"Trebuie sa dam militaria jos din pod" cum spunea si tovarasa Isoscel :P

[korinna]

da... e trist sa ajungi sa-ti invinui si sa-ti condamni parintii, chiar daca poate in multe privinte ai dreptate... am trecut si eu prin asta si inca imi pare rau de sentimentele mele...

parintii sunt ocrotitorii nostri pe pamant pana la o anumita varsta, niste ingeri in trup care ne poarta de grija... pentru ca atunci cand esti copil vointa nu-ti este lucrata ca sa ai puterea de a te abtine de exemplu de la mancarea in exces, sau de la televizor, sau de la calculator... atunci vine parintele si te ajuta... te lumineaza cu informatii, te indruma... ce te faci cand nu e asa?

ii condamni, te razvratesti impotriva lor si probabil ca este o atitudine indreptatita, dar nu matura. Multa vreme m-am "suparat" ca de ce trebuie sa seman eu cu tata (Domnul sa-l binecuvanteze sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca!si sa ma ierte pe mine pacatoasa) care este mai lenes si mai incet in miscari, fata de mama care e o activa si jumatate. Si luptandu-ma eu cu gandurile astea mi-am dat seama ca de fapt lupt cu ceva ce nu poate fi schimbat. Dumnezeu a randuit ca eu sa seman mai mult inspre tata si sa-i mostenesc si din calitati dar si din defecte. Si iata cum lupta tatalui meu este acum lupta mea. Eu trebuie sa lupt cu lenea care este lenea mea, fara sa mai caut justificari copilaresti, fara sa mai fug de responsabilitate. Mi s-a dat, trebuie sa mi-o asum. Eu trebuie sa scap de ea.

parintii mei nu sunt crestini practicanti, cu toate ca ma rog cat pot la Domnul sa-i aduca in biserica sa se spovedeasca si ei si sa se impartaseasca (Mihai si Diana daca indraznesc sa va rog sa-i pomeniti). Mama imi zice ca la ea comunismul si-a facut foarte bine datoria si pur si simplu ii este greu sa fie practicanta, crede in Dumnezeu ca fiinta, dar mai mult nu poate... Domnul stie sufletele si neputintele lor, nu trebuie judecati, trebuie ajutati. Gandeste-te la ei ca la niste buni crestini care s-au pierdut pe drum in multimea de pacate de care vorbesti. Iarata-i! Iarta-i si intelege-le ratacirea si neputintele. Sunt atatia factori care lucreaza subtil si fara sa ne dam seama la propria noastra constiinta. Nici nu ne dam seama de cat de slabi suntem si ajungem sa fumam, sa injuram si tot asa....

De multe ori cand le spuneam parintilor mei despre Dumnezeu si despre religie in masura in care eu intelesesem "toata treaba" aveam impresia ca eu sunt parintele si ei copii. Rolurile se inversasera. Mi-am dat seama ca si eu sunt responsabila pentru soarta lor, nu doar ei pentru a mea.

Deci frate zack, gandeste-te ca poate Dumnezeu te-a luminat pe tine ca sa-i luminezi pe ei.

[florentina26luca]

Foarte bine spus Korinna!Multumim pentru sfaturi Zack.Intotdeauna sfaturile venite din experienta proprie sunt cu mult peste ale celor care dau sfaturi fara sa aiva macar habar!