Intrebari despre post

[fallen]

Intr-adevar, aici vroiam sa ajung.
Era de preferat, intr-adevar, decat sa ma cert cu toata familia, sa incerc sa tin macar "post spiritual".
Evident ca e mult mai greu decat pare, si inca cu mult mai greu decat cel alimentar. Ba inca mai greu atunci cand il tii si pe cel alimentar pentru ca ispitele sunt si mai mari. Faptul ca nu maninci de dulce nu te face sa fii mai calm, ci din contra incepi sa "vezi" in jur lucruri care te deranjeaza (asta s-a intamplat in cazul meu, si probabil asta este unul din motivele pentru care n-am fost incurajata sa mai tin post). Nu stiu daca asta trebuia sa se intample sau a fost un 'atac' din partea necuratului, dar eu simteam in sufletul meu ca acum era momentul sa imi fac dreptate, sa imi spun punctul de vedere, sa nu mai accept alte compromisuri, etc.
Din cate vad acum, lucrurile nu sunt deloc asa simple cum par iar ispitele sunt de foarte multe feluri si modalitati de a gresi sau de a ne insela sunt multiple. Nu stiu daca e om care sa nu greseasca intr-un fel sau altul, sincer in acest moment cred ca singurul care a reusit vreodata sa reziste ispitei a fost Isus. (si poate inca cativa - Fecioara Maria, Sf. Ioan Botezatorul, de altcineva fara de pacat nu am auzit).
Acum nu stiu nici daca sa ne imaginam ca am facut pacate pe care nu le-am facut este o atitudine de dorit. Cand vezi in fata ta "indreptarul de spovedanie" ai tendinta sa zici "mama, si pe-asta am comis-o si pe-ailalta" si sa nu acorzi importanta cuvenita pacatelor celor mai grave, care te apasa mai rau. Ca sa nu mai zic ca nici ceea ce credem multi dintre noi, "nepracticanti' sau "novici" cum sunt eu ca este "spovedanie", nu este cu adevarat pentru ca nu ne ducem acolo cu atitudinea potrivita. (adica ne ducem sa ne "usuram" constiinta, si nu sa ne "caim" cu adevarat). Dar probabil ca mai avem si noi de invatat, nu trebuie sa ne descurajam si sa abandonam "calea", cu toate ca nu toti care suntem "chemati" vom fi si "alesi".