Mantuirea - numai la ortodocsi?!

Buna ziua tuturor!
M-am gandit mult la acest subiect, inainte sa postez. Cred ca relatia afectiva dintre credincios si credinta sa, si respectiv a altora, trebuie sa fie ceva de genul celei dintr-o pereche. Sa ma explic: toti, sau aproape toti, avem familie, sau facem parte dintr-un cuplu, ok? Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc. Poate ca ar trebui sa traim o relatie de dragoste si pretuire, undeva in Sancta Sanctorum a sufletului fiecaruia, cu credinta/biserica/denominatiunea noastra, la fel de delicat cum iubim pe cineva. IUBIREA PROPRIE, DACA SI CAND E AUTENTICA, NU SE AFISEAZA PE TOATE GARDURILE. SI, TOT CAND NE AFLAM IN CONDITIA SUFLETEASCA A AUTENTICITATII IUBIRII DE DUMNEZEU, NICI NU VITUPERAM PE A ALTORA. Si, inainte sa "dati cu pietre", va reamintesc interpretarea patristica, IN DUH, a Cantarii Cantarilor, care, luata exclusiv literal a fi doar un poem erotic, altminteri foarte reusit. Deci analogia pe care am facut-o nu e deloc deplasata. Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

[Mihai36]

Parerea mea e ca chiar si atunci cind nu iubim pacatul sau pe cel rau nici nu trebuie sa il urim asa cu ura si dusmanie ci sa fim fermi si detasati fiindca dusmania nu te scapa de cel rau .
Si apoi este posibil sa te inseli din lipsa de informatii suficiente in legatura cu o persoana care apoi se va dovedi ca nu este rea dar in capul careia ai aruncat deja cu piatra urii si a defaimarii mincinoase.

Spuneai de sincretism , sincretismul este ca atunci cind aduni laolalta mai multe echipe de constructori , unii fac doar igloo, altii corturi de piele, altii case din pamint sau altii zgirie nori - evident ca fara o viziune corecta aceea ce vrei sa construisti ei nu vor reusi sa faca nimic impreuna , se vor incurca unii pe altii si nu va iesi ceva viabil.
Asa sint si religiile si dogmele actuale care nu cunosc decit "in parte" fiecare le stie pe ale lui si judeca , ctalogheaza pe altii din prisma a cit inteleg ele in conditiile in care ele insele nu au si nici nu recunosc ca nu au toate raspunsurile.
Asadar daca este cineva care poate vace viabila o astfel de unitate a unei singure turme pentru un singur pastor care sa se intinda "pe tot pamintul"
inlocuind totodata si orinduirile sociale dup cum reiese cel putin din Daniel- atunci nu poate fi decit Sluga lui Dumnezeu despre care in Isaia 52 scrie:
13. Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! 14. Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, - 15. Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

Parerea mea e ca chiar si atunci cind nu iubim pacatul sau pe cel rau nici nu trebuie sa il urim asa cu ura si dusmanie ci sa fim fermi si detasati fiindca dusmania nu te scapa de cel rau .
Si apoi este posibil sa te inseli din lipsa de informatii suficiente in legatura cu o persoana care apoi se va dovedi ca nu este rea dar in capul careia ai aruncat deja cu piatra urii si a defaimarii mincinoase.

Spuneai de sincretism , sincretismul este ca atunci cind aduni laolalta mai multe echipe de constructori , unii fac doar igloo, altii corturi de piele, altii case din pamint sau altii zgirie nori - evident ca fara o viziune corecta aceea ce vrei sa construisti ei nu vor reusi sa faca nimic impreuna , se vor incurca unii pe altii si nu va iesi ceva viabil.
Asa sint si religiile si dogmele actuale care nu cunosc decit "in parte" fiecare le stie pe ale lui si judeca , ctalogheaza pe altii din prisma a cit inteleg ele in conditiile in care ele insele nu au si nici nu recunosc ca nu au toate raspunsurile.
Asadar daca este cineva care poate vace viabila o astfel de unitate a unei singure turme pentru un singur pastor care sa se intinda "pe tot pamintul"
inlocuind totodata si orinduirile sociale dup cum reiese cel putin din Daniel- atunci nu poate fi decit Sluga lui Dumnezeu despre care in Isaia 52 scrie:
13. Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! 14. Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, - 15. Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

Mihai,
Ati vorbit de mai multe ori de cele 7 trepte ale desavarsirii. Imi puteti spune mai multe despre ele? De unde aceasta cifra de 7, in ce constau exact treptele si unde sunt descrise ele.

[Adriana3]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Buna ziua tuturor!
M-am gandit mult la acest subiect, inainte sa postez. Cred ca relatia afectiva dintre credincios si credinta sa, si respectiv a altora, trebuie sa fie ceva de genul celei dintr-o pereche. Sa ma explic: toti, sau aproape toti, avem familie, sau facem parte dintr-un cuplu, ok? Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc. Poate ca ar trebui sa traim o relatie de dragoste si pretuire, undeva in Sancta Sanctorum a sufletului fiecaruia, cu credinta/biserica/denominatiunea noastra, la fel de delicat cum iubim pe cineva. IUBIREA PROPRIE, DACA SI CAND E AUTENTICA, NU SE AFISEAZA PE TOATE GARDURILE. SI, TOT CAND NE AFLAM IN CONDITIA SUFLETEASCA A AUTENTICITATII IUBIRII DE DUMNEZEU, NICI NU VITUPERAM PE A ALTORA. Si, inainte sa "dati cu pietre", va reamintesc interpretarea patristica, IN DUH, a Cantarii Cantarilor, care, luata exclusiv literal a fi doar un poem erotic, altminteri foarte reusit. Deci analogia pe care am facut-o nu e deloc deplasata. Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

Cu antihristul sunt deacord ca fata de el trebuie sa avem sentimente nu tocmai de iubire, insa in ceea ce ii priveste pe masoni, cred ca trebuie totusi sa urmam porunca Domnului de a ii iubi pe vrajmasi si a ne ruga pentru ei, pentru ca aceasta este calea desavarsirii noastre indicata de Domnul.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc.

Chiar daca nu se ia nimeni(sau prea putini) la cearta pe aceste teme, mai toti gandim asa..

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

Hopa ca io nu inteleg..Adica un mason, nu e tot aproapele meu? Pe el trebuie sa-l urasc? Si pe ce va bazati cand sustineti ca doar masonii si vrajitorii sunt slujitorii vrajmasului? Cine traseaza "linia" intre dragoste si ura? Si sectantii in care parte a liniei se afla?Dar hindusii? Dar musulmanii? Dar clarvazatorii? Dar PDL-istii?:-))

În prealabil postat de Melissa

Hopa ca io nu inteleg..Adica un mason, nu e tot aproapele meu? Pe el trebuie sa-l urasc? Cine traseaza "linia" intre dragoste si ura? Si sectantii in care parte a liniei se afla?Dar hindusii? Dar musulmanii? Dar clarvazatorii?Dar PDL-istii?:-))

Stimata doamna, nu am acum timp, dar va rog sa ma credeti, este, INCA, disponibil un munte de literatura, evident nu belestristica, ci dovezi clare, despre ce asociatie de indraciti este masoneria. Pe scurt: sunt inchinatorii favorizati ai Aluia. Adica ei practica paladismul, inchinarea directa la Ala, la modul cel mai "corect", si sunt ai lui, trup si suflet. Ca sa intelegeti prin puterea exemplului: ati fi de acord ca un/o eventual/a vrajitor/vrajitoare care ar lucra cu puterea blestematului ei de stapan sa va distruga familia sau afacerea/cariera, sau sanatatea, merita pedepsit/a, inclusiv prin arderea pe rug? Daca da, atunci avem o baza de discutie comuna. Francmasonii si vrajitorii sunt draci in trupuri, metaforic vorbind. DUMNEZEU VREA SA APLICAM SI DISCERNAMANTUL IN DEZVOLTAREA PORUNCILOR SALE, NU FANATISMUL ORB, FIE SI UN FANATISM PARADOXAL AL RELATIVISMULUI IUBIRIST SI TOLERANT. SI ASTA O SPUN SI O APLICA TOTI CREDINCIOSII IMBUNATATITI: SI CATOLICII, INDIFERENT DE RIT, SI ORTODOCSII, SI PROTESTANTII...Ehei, ce frumoase erau vremurile cand deopotriva Papii si marele Calvin ardeau vrajitoare pe rug... La noi? Pai il gasiti pe Ala si pe slugile lui jurate la mica publicitate...Ba chiar cloaca masonica are statut de utilitate publica (!!!!)... Toate afirmatiile mele pot fi verificate. Oricum, hai sa revenim on-topic, ok? Despre "bodega cu devaronieni", la topicul despre masonerie.
Cu cei din alte religii, nu am nimic, dimpotriva. Cred, de exemplu, in superioritatea ontologica a Poporului Ales, si nu ma simt deloc, ca arian, umilit de acesta realitate, pe care o glasuieste istoria, cat ar fi de masluita. Fiecare la locul sau, stapan, preot si om de stiinta, corect? Iar in ce-i priveste pe clarvazatori, va aduc aminte cum a scos apostolul duhul pitonicesc din slujnica aceea... Din nou, va rog sa NU continuam, aici, discutia aceasta off-topic.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

[...]Francmasonii si vrajitorii sunt draci in trupuri, metaforic vorbind. DUMNEZEU VREA SA APLICAM SI DISCERNAMANTUL IN DEZVOLTAREA PORUNCILOR SALE[...]

Nemetaforic vorbind, şi noi avem demoni care au aflat culcuş în casa trupului nostru, la modul cel mai real. Din cînd în cînd îi alungăm spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne, dar ei iar revin deoarece îi invităm prin păcatele obişnuite.

Discernămîntul înseamnă a iubi pe oricine, indiferent de religie. Hristos a murit pentru absolut toată lumea, nu numai pentru creştini. Da, Dumnezeu ne învaţă să urîm păcatul din lume, adică pe cel viclean care ne vrea pierzania, dar nu e voie să urîm omul pentru care Domnul Şi-a vărsat scumpul Sînge pe altarul Crucii. Trebuie să facem tot posibilul să-i mîntuim şi pe ceilalţi din jur, indiferent cine sînt ei, pentru că după Judecată nu mai e cale de tranziţie de la rău la Bine. Deci trebuie să ne rugăm şi pentru sataniştii masoni care se închină diavolului perfect conştienţi de ceea ce fac. Trebuie să sperăm chiar la îndreptarea celor mai decăzuţi dintre oameni; pe cît posibil, pentru rugăciunile Bisericii, să-i lumineze Domnul cu harul Său cît încă nu este seara Zilei a Şaptea.

[Adriana3]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Stimata doamna, nu am acum timp, dar va rog sa ma credeti, este, INCA, disponibil un munte de literatura, evident nu belestristica, ci dovezi clare, despre ce asociatie de indraciti este masoneria. Pe scurt: sunt inchinatorii favorizati ai Aluia. Adica ei practica paladismul, inchinarea directa la Ala, la modul cel mai "corect", si sunt ai lui, trup si suflet. Ca sa intelegeti prin puterea exemplului: ati fi de acord ca un/o eventual/a vrajitor/vrajitoare care ar lucra cu puterea blestematului ei de stapan sa va distruga familia sau afacerea/cariera, sau sanatatea, merita pedepsit/a, inclusiv prin arderea pe rug? Daca da, atunci avem o baza de discutie comuna. Francmasonii si vrajitorii sunt draci in trupuri, metaforic vorbind. DUMNEZEU VREA SA APLICAM SI DISCERNAMANTUL IN DEZVOLTAREA PORUNCILOR SALE, NU FANATISMUL ORB, FIE SI UN FANATISM PARADOXAL AL RELATIVISMULUI IUBIRIST SI TOLERANT. SI ASTA O SPUN SI O APLICA TOTI CREDINCIOSII IMBUNATATITI: SI CATOLICII, INDIFERENT DE RIT, SI ORTODOCSII, SI PROTESTANTII...Ehei, ce frumoase erau vremurile cand deopotriva Papii si marele Calvin ardeau vrajitoare pe rug... La noi? Pai il gasiti pe Ala si pe slugile lui jurate la mica publicitate...Ba chiar cloaca masonica are statut de utilitate publica (!!!!)... Toate afirmatiile mele pot fi verificate. Oricum, hai sa revenim on-topic, ok? Despre "bodega cu devaronieni", la topicul despre masonerie.
Cu cei din alte religii, nu am nimic, dimpotriva. Cred, de exemplu, in superioritatea ontologica a Poporului Ales, si nu ma simt deloc, ca arian, umilit de acesta realitate, pe care o glasuieste istoria, cat ar fi de masluita. Fiecare la locul sau, stapan, preot si om de stiinta, corect? Iar in ce-i priveste pe clarvazatori, va aduc aminte cum a scos apostolul duhul pitonicesc din slujnica aceea... Din nou, va rog sa NU continuam, aici, discutia aceasta off-topic.

Dar dvs. ati fi fost deacord ca Iisus, un om nevinovat, sa fie omorat? Si iata ca El a zis: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Cum s-a simtit Sfanta Fecioara cand si-a vazut Fiul mort si deci familia ei distrusa? Trebuia sa ii blesteme pe ucigasi si sa ii arda pe rug si sa zica despre Fiul ei ca a fost un fanatic orb cand a cerut lui Dumnezeu Tatal sa ii ierte? Ca sa nu mai zic ca noi trebuie sa trecem printr-un intreg proces de cainta si Spovedanie pentru a fi iertati de pacate mult mai marunte iar acei criminali au fost iertati printr-un simplu cuvant al victimei lor. Cum vi se pare asta?

Daca Domnul a zis sa ne iertam vrajmasii, sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei, si a dat El insusi exemplu de cum se face, inseamna ca asa trebuie facut, iar daca asta vi se pare fanatism orb, pai cu atat mai bine, ne incadram perfect in cuvintele Bibliei care zice ca cei intelepti trebuie sa se faca pe sine insisi nebuni. Nebuni de Hristos, se intelege

În prealabil postat de Adriana3

Dar dvs. ati fi fost deacord ca Iisus, un om nevinovat, sa fie omorat? Si iata ca El a zis: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Cum s-a simtit Sfanta Fecioara cand si-a vazut Fiul mort si deci familia ei distrusa? Trebuia sa ii blesteme pe ucigasi si sa ii arda pe rug si sa zica despre Fiul ei ca a fost un fanatic orb cand a cerut lui Dumnezeu Tatal sa ii ierte? Ca sa nu mai zic ca noi trebuie sa trecem printr-un intreg proces de cainta si Spovedanie pentru a fi iertati de pacate mult mai marunte iar acei criminali au fost iertati printr-un simplu cuvant al victimei lor. Cum vi se pare asta?

Daca Domnul a zis sa ne iertam vrajmasii, sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei, si a dat El insusi exemplu de cum se face, inseamna ca asa trebuie facut, iar daca asta vi se pare fanatism orb, pai cu atat mai bine, ne incadram perfect in cuvintele Bibliei care zice ca cei intelepti trebuie sa se faca pe sine insisi nebuni. Nebuni de Hristos, se intelege

Stimata doamna, ganditi-va, va rog, la doua aspecte. Primo, faza cu iubirea vrajmasilor se refera la dusmanii personali, nu cei ai umanitatii, la cei care fac pact cu Ala ca, de exemplu, sa va "faca pe soarta". Secundo, sa luam aspectul practic: intr-o comunitate, in care se stie ca au fost cazuri de atac magic efectuat de vanduti astia, si in care minti au fost deformate, destine distruse, iar aia sunt iertati. Nu iau asta in seama, si fac rau mai departe, iar victimele si/sau rudele lor nu fac decat sa ierte. De fapt, stiti care e reactia a 90% din delincventi, tortionari, teroristi si politicieni cand sunt iertati? FAC RAU MAI DEPARTE. Cazul in care Mantuitorul Si-a iertat rastignitorii este si ramane UNIC, cum UNICA este Intruparea Sa. Chiar daca acum este o societate bazata indeosebi pe antivalori, totusi este o societate. Si nu putem sa ii iertam pe cei care conspira, magic si/sau politic, impotriva fie a individului (vrajitorii), fie a speciei noastre in ansamblu (masonii).
Toata aceasta discutie este, repet, off-topic. Revenind on-topic, ce am avut de spus cu privire la nebunia mentalitatii de "mantuit garantat privind cu dispret la nefericitii damnabili" am spus deja. Cu o ultima precizare: asa cum pentru fiecare din noi, fiinta iubita, setul personal de amintiri, etc. sunt lucruri/fiinte scumpe, si stie, ca in forma lor unica, ii sunt doar propriei persoane incredintate, tot asa ar trebui sa ne privim unicitatea credintei. Mantuirea la ortodocsi? Desigur, pentru un bun ortodox, mantuirea e doar in ortodoxie. Pentru un bun catolic, catolicitatea Bisericii asigura accesul la mantuire (NU mantuirea garantata), pentru ca notiunea de catolicitate exprima macar intentia de implinire a poruncii lui Isus privind ducerea Evangheliei la marginile Pamantului. In ce ii priveste pe protestanti, ei stiu mai bine, cum se relationeaza cu Dumnezeu, in mod personal, in baza Sfintei Scripturi. (Si ei sunt extrem de ferventi misionari). Si asa mai departe, pentru fiecare ramura a Bisericii... Asa cum ne iubim mantuirea sufletului propriu, asa trebuie sa ne iubim credinta proprie. Si asa cum dorim si pretuim si mantuirea celorlalti semeni, asa si credintele altora trebuie pretuite, NU LA MODUL AUTORELATIVIZANT DOGMATIC, ci la cel empatic, stiind ce poate insemna credinta fratelui nostru pentru propriul suflet. CINE SUNT EU SA JUDEC CREDINTA ALTUIA?

[Adriana3]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Stimata doamna, ganditi-va, va rog, la doua aspecte. Primo, faza cu iubirea vrajmasilor se refera la dusmanii personali, nu cei ai umanitatii, la cei care fac pact cu Ala ca, de exemplu, sa va "faca pe soarta". Secundo, sa luam aspectul practic: intr-o comunitate, in care se stie ca au fost cazuri de atac magic efectuat de vanduti astia, si in care minti au fost deformate, destine distruse, iar aia sunt iertati. Nu iau asta in seama, si fac rau mai departe, iar victimele si/sau rudele lor nu fac decat sa ierte. De fapt, stiti care e reactia a 90% din delincventi, tortionari, teroristi si politicieni cand sunt iertati? FAC RAU MAI DEPARTE. Cazul in care Mantuitorul Si-a iertat rastignitorii este si ramane UNIC, cum UNICA este Intruparea Sa. Chiar daca acum este o societate bazata indeosebi pe antivalori, totusi este o societate. Si nu putem sa ii iertam pe cei care conspira, magic si/sau politic, impotriva fie a individului (vrajitorii), fie a speciei noastre in ansamblu (masonii).
Toata aceasta discutie este, repet, off-topic. Revenind on-topic, ce am avut de spus cu privire la nebunia mentalitatii de "mantuit garantat privind cu dispret la nefericitii damnabili" am spus deja. Cu o ultima precizare: asa cum pentru fiecare din noi, fiinta iubita, setul personal de amintiri, etc. sunt lucruri/fiinte scumpe, si stie, ca in forma lor unica, ii sunt doar propriei persoane incredintate, tot asa ar trebui sa ne privim unicitatea credintei. Mantuirea la ortodocsi? Desigur, pentru un bun ortodox, mantuirea e doar in ortodoxie. Pentru un bun catolic, catolicitatea Bisericii asigura accesul la mantuire (NU mantuirea garantata), pentru ca notiunea de catolicitate exprima macar intentia de implinire a poruncii lui Isus privind ducerea Evangheliei la marginile Pamantului. In ce ii priveste pe protestanti, ei stiu mai bine, cum se relationeaza cu Dumnezeu, in mod personal, in baza Sfintei Scripturi. (Si ei sunt extrem de ferventi misionari). Si asa mai departe, pentru fiecare ramura a Bisericii... Asa cum ne iubim mantuirea sufletului propriu, asa trebuie sa ne iubim credinta proprie. Si asa cum dorim si pretuim si mantuirea celorlalti semeni, asa si credintele altora trebuie pretuite, NU LA MODUL AUTORELATIVIZANT DOGMATIC, ci la cel empatic, stiind ce poate insemna credinta fratelui nostru pentru propriul suflet. CINE SUNT EU SA JUDEC CREDINTA ALTUIA?

Pai mantuirea trece prin iubirea aproapelui, iar dusmanii umanitatii sunt dusmanii personali ai fiecaruia dintre cei care au fost lezati de acesti dusmani, deci toti trebuie iertati, iubiti si trebuie sa ne rugam pentru ei. Problema este exact faptul ca prea putini sau nimeni nu pare dispus sa faca asta pentru dusmani, ca daca toti oamenii s-ar ruga pentru acesti dusmani ai umanitatii, pai si dusmanii umanitatii s-ar imblanzi. Dar cum nimeni sau prea putini par sa doreasca sa isi dea osteneala, atunci cu siguranta se ajunge la ce ati spus, dusmanii vor continua sa faca inca si mai mult rau.
Si cum sunteti catolic, stiti ca intr-una din aparitiile sale exact asta zicea si Sfanta Fecioara, ca nu prea mai sunt oameni generosi care sa se aduca jertfa pe sine pentru pacatele celorlalti...
Sau poate dvs considerati ca vrajitorii si franc-masonii sunt mai puternici decat Domnul Iisus si ca atare este imposibil sa mai poata fi salvati in vreun fel, scapati de cel rau, si adusi pe calea cea buna? In acest caz, v-ati intrebat de ce ii mai tine Dumnezeu pe pamant? Sau poate ii tine ca sa aiba si calaii din ce isi castiga painea?