Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

În prealabil postat de horatiu.miron

Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.

Buna.Am citit ce zicea Laura si ce ai raspuns tu.Apropo povestea Laurei e la fel ca si a mea.Se aseamana.Ok, dar ce se intampla cu traumele traite in familie... cred ca e nevoie de psiholog nu?Sau atunci, cum zici tu iti continui viata, trecand peste..cum vei raspunde cand cineva te va intreba despre familia ta?E foarte bun raspunsul tau, insa sunt mult mai multe de spus..Cand ai zis ca s-a trecut o limita, m-am intrebat din ce punct de vedere se pun aceste limite intr-o relatie, as fi interesata si multumita daca mi-ai raspunde.Mersi!
Eu de obicei nu dau sfaturi, incerc sa dau exemple pe cat pot..So, Laura sa stii k mama a plecat in urma certurilor(la fel i s-a spus k sa plece in timp ce se certau) si eu am ramas cu tata.M-a durut multa vreme si putin inca mai simt acea durere, ca s-au despartit asa.Tata este un om bun, acum e bolnav si zilnic ma gandesc c o sa s mai intample.Ma bucur, insa ca si maine mai este o zi...mereu zic k maine voi gasi raspunsurile corecte..Eu, nu stiu ce pot sa zic, poate raspunsul e la mine, la psiholog, sau la ei..sau poate la Dumnezeu, desi la el am apelat mereu si fara rezultat.Eu ti-am dat doar un exemplu si am vrut sa cer niste completari de la Horatiu.Sper ca nu am gresit cu nimic.Numai bine!

De ce tu?
De ce tu să rezolvi problemele părinţilor? Problema ta acum este să-ţi faci un viitor. Cred că este bine să mergi la internat, să te preocupe mult cariera ta şi pe părinţii tăi să-i lasi să-şi rezolve ei problemele pe care le au. Încearcă să te detaşezi şi să te apropii de Dumnezeu. Poţi deschide un topic la Rugăciuni unde să ceri colegilor de pe forum să se roage pentru părinţii tăi (scriind şi numele lor). Să te rogi şi tu să li se lumineze minte pentru a cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu alege de obicei dintr-o famile pe cineva care să se roage pentru ceilalţi căci prin acela vrea să miluiască familia respectivă. Bucură-te s-ar putea să fii tu cea aleasă.

Aşadar dacă doreşti un sfat de la cineva matur sfatul meu este să te concentrezi pe studii şi pe credinţă în Dumnezeu, să-i ireţi, să-i accepţi aşa cum sunt dar dacă se poate să te îndepărtezi deocamdată de casa părinţilor tăi şi să-ţi faci propria viaţă diferită de cea care ţi-a marcat copilăria.

În legătură cu avortul mamei nici aceasta nu este problema ta. De regulă părinţii nu cer şi nici nu sunt obligaţi să ceară aprobarea copiilor atunci când ei hotărăsc să se despartă, să meargă în ţări străine sau să facă avort.

Se spune că prietenii ţi-i alegi dar părinţii îi accepţi aşa cum sunt. Pe ei ţi i-a dat Dumnezeu şi cu ei mergi până la capătul drumului de vrei sau de nu vrei.
Să te ajute Dumnezeu să faci ce este mai bine pentru sufletul tău şi pentru viitorul tău.