NOUA ORDINE MONDIALA : inflatie , foamete , etatism !

[glykys]

În prealabil postat de Kronos

Sunteți pe ultima sută de metri de pe vremea lui Ioan (care credea că Iisus vine cât încă vede lumina zilei). Pe ultima sută de metri erați și la schismă. Pe ultima sută de metri au fost și sfinții pustiei (câte sute de ani să fi trecut?) care la fel spuneau. Pe ultima sută de metri o să tot fiți și-o să fiți, și-o să așteptați c-o lacrimă inundând brăzdările obrazului, izvorâtă din ochiul drept îndreptat spre apus. N-a mai venit...

Nu se stie daca noi, cei de acum, o sa vedem sfarsitul lumii, dar cel personal este sigur si iminent!

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Nu se stie daca noi, cei de acum, o sa vedem sfarsitul lumii, dar cel personal este sigur si iminent!

Tot astfel a raspuns si Parintele Cleopa , Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti !

[tara tara vrem ostas]

Cleopa e shod!Hai sa-l odihneasca Dumnezeu!

[AndreiM]

În prealabil postat de glykys

Nu se stie daca noi, cei de acum, o sa vedem sfarsitul lumii, dar cel personal este sigur si iminent!

Cat de adevarat! La mine ultima suta poate fi chiar ultima suta.. de secunde sau metri sau poate ganduri. Sunt impietrit si nu ma pot pocai, oare cand imi va veni sfarsitul? Sunt inca in viata, mai bine sa cer Domnului sa imi ierte pacatele si sa cred in El tot mai mult.

[richard_d]

În prealabil postat de AndreiM

Cat de adevarat! La mine ultima suta poate fi chiar ultima suta.. de secunde sau metri sau poate ganduri. Sunt impietrit si nu ma pot pocai, oare cand imi va veni sfarsitul? Sunt inca in viata, mai bine sa cer Domnului sa imi ierte pacatele si sa cred in El tot mai mult.

Din acest motiv nu trebuie sa ne situam niciodata la o distanta mai mare de 200 de metri de cea mai apropiata biserica.

[romanbun]

Desi are o vechime de 3 ani, iata ce ne prezinta Răzvan Codrescu pe blogul personal, referitor la modul cum un crestin ar trebui sa inteleaga si sa reactioneze la provocarile vremurilor:
http://razvan-codrescu.blogspot.com/...1_archive.html
Daca acest articol a mai fost comentat pe aici, imi cer scuze.

În prealabil postat de glykys

Nu se stie daca noi, cei de acum, o sa vedem sfarsitul lumii, dar cel personal este sigur si iminent!

Asa este!

Am citit atatea despre Noua Ordine Mondiala, despre masonerie, despre al treilea razboi incat m-am saturat de ele, parca imi fierbea capul.
Asa ca am luat-o de la zero, citesc carti odihnitoare, vietile sfintilor, minunile infaptuite prin sfinti..
In ultima perioada am citit carti minunate, despre Sfanta si fericita Xenia de Petersburg, Sfantul Ioan de la Rila, ocrotitorul bulgarilor, viata parintelui Porfirie Kavsokalivitul.....

[Mihai36]

Ai dreptate adriana-cluj , cel mai bine era de citit in Vt despre noua ordine mondiala si al treilea razboi , cu siguranmta - viziunea Vt este cu totul alta.

În prealabil postat de Mihai36

Ai dreptate adriana-cluj , cel mai bine era de citit in Vt despre noua ordine mondiala si al treilea razboi , cu siguranmta - viziunea Vt este cu totul alta.

Nu stiu ce inseamna Vt...Am inteles! Vechiul Testament.

Eu nu am spus ca altii nu ar avea dreptate... incercand sa afle despre subiectul/subiectele in discutie.
Am spus doar ce mi s-a intamplat mie, dupa ce am citit o multime de materiale, carti, etc despre subiectele respective si altele din aceeasi categorie. Am simtit ca creierii mei o iau razna... si altele.
Asa ca las treaba asta pentru cine este in stare iar eu imi vad de ale mele, mai de jos, mai primare....mai simple. Dupa puteri.

[romanbun]

„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Sinodul Bisericii Greciei, întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, vorbind pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi decisive. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să aibă un cuvânt asupra crizei la care suntem martori.
Este adevărat că evenimentele actuale din patria noastră sunt inedite şi cutremurătoare. Criza duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi. Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare? De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste simptome ale crizei societăţii şi economiei pe care azi le traim în mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu toate că ştiau că duc ţara la catastrofă, iar azi se cred la adăpost, acţionând tot de pe poziţia celor care dau porunci? Suntem martorii unor răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi sunt impuse aproape fără nici o împotrivire.

În cuvinte foarte simple, criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute sperând că balanţa dezechilibrată se va restabili. Însă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cer returnarea împrumuturilor, plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment.

Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea, rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a îngropării.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru că altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru.

Întrebarea – dilemă lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi, omul, în mod justificat tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte a ajuns obiect de neguţătorie exploatat în mod pragmatic prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea încrederii voastre în Biserică.