Sfantul Serafim Rose - conferinte.

[horatiu.miron]

De cand e sfant Seraphim Rose?

[AndreiM]

Imi cer iertare, mi-am dat seama dupa ce am postat. E in proces de canonizare din cate am inteles, dar inca nu e declarat sfant.

Au aparut doua volume cu "Viata si Scrieri" ale ieromonahului Seraphim Rose la Editura Sophia.

[sophia]

Iar "sfintim" noi, oamenii? Este pacat mare.
In fine, sfintenia/canonizarea ca sfant este un subiect controversat si derutant.
Uitandu-ma peste biografia lui Seraphim Rose sunt f.uimita ca oamenii iau asemenea decizii.
A avut o viata f.bogata si a cunoscut ortodoxia (rusa) f.tarziu.

http://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose

Dumnezeu sa-l ierte.

Numai Dumnezeu stie cine, de ce si cand devine sfant.
Eu imi doresc sa aflu de Sf. Constantin Galeriu.

[glykys]

Sophia, nu oamenii sau Biserica fac pe cineva sfant, ci doar certifica sfintenia. Adica, daca il vor canoniza pe ierom. Seraphim Rose peste 30 de ani, nu inseamna ca peste 30 de ani va deveni sfant, ci inseamna ca de atunci i se va recunoaste oficial cultul si ca el e sfant de cand a plecat la Domnul.

La fel, par. Galeriu poate ca e sfant - eu nu ma indoiesc ca se odihneste cu sfintii si cu dreptii - e altceva ca nu e recunoscut ca atare si canonizat.

Sa stii ca au fost multi sfinti care, in trecut, au avut o viata pacatoasa. Sfanta Maria Egipteanca, spre exemplu, a fost o prostituata celebra, dar apoi s-a pocait, si de aceea este cinstita asa de mult in Postul Pastilor: pentru ca a reusit prin pocainta sa sa i se ierte viata pacatoasa. Desigur, avem si sfinti care au pazit de mici poruncile, dar vezi ca parca toti cei din prima categorie sunt mai aproape de sufletul omului, pentru ca stradania lor a fost mai mare, de vreme ce au izbutit sa isi spele atatea pacate.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, nu oamenii sau Biserica fac pe cineva sfant, ci doar certifica sfintenia. Adica, daca il vor canoniza pe ierom. Seraphim Rose peste 30 de ani, nu inseamna ca peste 30 de ani va deveni sfant, ci inseamna ca de atunci i se va recunoaste oficial cultul si ca el e sfant de cand a plecat la Domnul.

La fel, par. Galeriu poate ca e sfant - eu nu ma indoiesc ca se odihneste cu sfintii si cu dreptii - e altceva ca nu e recunoscut ca atare si canonizat.

Sa stii ca au fost multi sfinti care, in trecut, au avut o viata pacatoasa. Sfanta Maria Egipteanca, spre exemplu, a fost o prostituata celebra, dar apoi s-a pocait, si de aceea este cinstita asa de mult in Postul Pastilor: pentru ca a reusit prin pocainta sa sa i se ierte viata pacatoasa. Desigur, avem si sfinti care au pazit de mici poruncile, dar vezi ca parca toti cei din prima categorie sunt mai aproape de sufletul omului, pentru ca stradania lor a fost mai mare, de vreme ce au izbutit sa isi spele atatea pacate.

Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?

Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

[AndreiM]

Iarta-ma sophia, nu am vrut sa "sfintesc" pe nimeni, a fost o greseala din partea mea. Cand am scris titlul threadului ma gandeam la un alt sfant si asta am si scris. Totusi, nu inteleg la ce te referi prin discriminare.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de sophia

Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

Iertare, dar cred ca nu sti despre ce vorbesti. 'Luati atat de aspru?' De unde gandurile acestea? Pai daca incercarile tale iti par aspre, atunci ce parere ai despre nevointa Sfintei Maria Egipteanca de 17 ani petrecuti intr-u pocainta in pustie?...si nu ca 'ar fi fost luata', ci pentru ca s-a cait pentru pacatele ei.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?

Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

Mie asta imi suna a:

"Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”.

Ai aici o talcuire, o fi oare a par. Galeriu?
Iata un mic pasaj despre fiul cel cuminte:

Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.