Sfantul Serafim Rose - conferinte.

[glykys]

Sophia, nu oamenii sau Biserica fac pe cineva sfant, ci doar certifica sfintenia. Adica, daca il vor canoniza pe ierom. Seraphim Rose peste 30 de ani, nu inseamna ca peste 30 de ani va deveni sfant, ci inseamna ca de atunci i se va recunoaste oficial cultul si ca el e sfant de cand a plecat la Domnul.

La fel, par. Galeriu poate ca e sfant - eu nu ma indoiesc ca se odihneste cu sfintii si cu dreptii - e altceva ca nu e recunoscut ca atare si canonizat.

Sa stii ca au fost multi sfinti care, in trecut, au avut o viata pacatoasa. Sfanta Maria Egipteanca, spre exemplu, a fost o prostituata celebra, dar apoi s-a pocait, si de aceea este cinstita asa de mult in Postul Pastilor: pentru ca a reusit prin pocainta sa sa i se ierte viata pacatoasa. Desigur, avem si sfinti care au pazit de mici poruncile, dar vezi ca parca toti cei din prima categorie sunt mai aproape de sufletul omului, pentru ca stradania lor a fost mai mare, de vreme ce au izbutit sa isi spele atatea pacate.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, nu oamenii sau Biserica fac pe cineva sfant, ci doar certifica sfintenia. Adica, daca il vor canoniza pe ierom. Seraphim Rose peste 30 de ani, nu inseamna ca peste 30 de ani va deveni sfant, ci inseamna ca de atunci i se va recunoaste oficial cultul si ca el e sfant de cand a plecat la Domnul.

La fel, par. Galeriu poate ca e sfant - eu nu ma indoiesc ca se odihneste cu sfintii si cu dreptii - e altceva ca nu e recunoscut ca atare si canonizat.

Sa stii ca au fost multi sfinti care, in trecut, au avut o viata pacatoasa. Sfanta Maria Egipteanca, spre exemplu, a fost o prostituata celebra, dar apoi s-a pocait, si de aceea este cinstita asa de mult in Postul Pastilor: pentru ca a reusit prin pocainta sa sa i se ierte viata pacatoasa. Desigur, avem si sfinti care au pazit de mici poruncile, dar vezi ca parca toti cei din prima categorie sunt mai aproape de sufletul omului, pentru ca stradania lor a fost mai mare, de vreme ce au izbutit sa isi spele atatea pacate.

Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?

Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

[AndreiM]

Iarta-ma sophia, nu am vrut sa "sfintesc" pe nimeni, a fost o greseala din partea mea. Cand am scris titlul threadului ma gandeam la un alt sfant si asta am si scris. Totusi, nu inteleg la ce te referi prin discriminare.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de sophia

Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

Iertare, dar cred ca nu sti despre ce vorbesti. 'Luati atat de aspru?' De unde gandurile acestea? Pai daca incercarile tale iti par aspre, atunci ce parere ai despre nevointa Sfintei Maria Egipteanca de 17 ani petrecuti intr-u pocainta in pustie?...si nu ca 'ar fi fost luata', ci pentru ca s-a cait pentru pacatele ei.

[sophia]

@AndreiM - am inteles. E in regula.
La ce ma refeream cu discriminarea. Mai explic o data:
Pe unii cu greseli f.mari in viata si poate care au si fost rataciti in alte credinte inainte de a ajunge la ortodoxie ii consideram grozavi, sfinti si ii idolatrizam. Si mai ales se considera ca pot fi mantuiti si pot ajunge sfinti.
Pe altii mai mici, care indraznim sa gresim cu te miri ce greseala (nu postim indeajuns, sau nu facem nu stiu care lucru asa cum cere biserica pamanteasca, ca se casatoresc cu un catolic, sau mai stiu eu), ii luam la rost, ca pe urma nu se mai mantuiesc din cauza acelor greseli.
Asta mi se pare nedrept. Judecata omaneilor, a noastra intre noi.

In fond numai Dumnezeu ne stie si stie precis cine si ce sfant va fi sau nu, sau se va mantui. Cine suntem noi, oamenii, sa canonizam, sa judecam, sa sanctificam si etc.?

@Ana-Maria - nu stiu exact de ce a ales Sf.Maria Egipteanca pustiul. Poate ca de la Dumnezeu i-a fost dat. Am impresia ca oamenii au judecat-o mai tare si au avut influenta mare in decizia ei. Dar poate ma insel.
Eu nu ma refer la incercarile date de la Dumnezeu, desi si alea sunt destul. Ma refer la modul in care ne judecam noi intre noi: nu ai facut aia, sau ai facut aia, nu esti ortodox. Scurt.
Altul insa este oricand si oricum bun ortodox si il numim sfant.
Asta nu pricep eu.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?

Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

Mie asta imi suna a:

"Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”.

Ai aici o talcuire, o fi oare a par. Galeriu?
Iata un mic pasaj despre fiul cel cuminte:

Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.

[sophia]

@Glykys - la pilda m-am gandit si eu cand am raspuns mai sus, dar sunt si mai derutata pana la urma pentru ca nu stiu acum cine sunt: fiul cel mic, sau cel risipitor? Cine e unul si cine este celalalt?

Tu cine te consideri de ex.?
Eu nu ma consider fiul cel mic, ca nu sunt perfecta, dar...nici cel risipitor. Sunt cel...mijlociu.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

@Glykys - la pilda m-am gandit si eu cand am raspuns mai sus, dar sunt si mai derutata pana la urma pentru ca nu stiu acum cine sunt: fiul cel mic, sau cel risipitor? Cine e unul si cine este celalalt?

Tu cine te consideri de ex.?
Eu nu ma consider fiul cel mic, ca nu sunt perfecta, dar...nici cel risipitor. Sunt cel...mijlociu.

:) Fiul cel cuminte nu e perfect, dimpotriva, e mandru si cartitor, in ascultarea lui. Citeste talcuirea. Voiam numai sa iti arat ca sunt sfinti si din categoria fiului rispitor si de ce aceasta, in detrimentul celor pururea ascultatori.
Eu personal am avut momente cand am fost in ambele posturi.