"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

Partea 4

Neidentificîndu-se nici cu trupul (fie şi în starea lui degradată) şi nefiind nici element constitutiv originar al naturii umane, realitatea “hainelor de piele” rămîne ceva greu de circumscris şi de definit.

Cu toate acestea, există cîteva constante în “variatele aplicări” ale conceptului “hainelor de piele” (constante pe care Nellas le analizează pe rand: “hainele de piele” exprimă – sau sînt asociate cu :

1. “mortalitatea biologică [nekrótes]”, data de Dumenzeu omului tocmai pe post de frana, tocmai ca omul, nemuritor fiind, sa nu evolueze in rau pana la a se sataniza, asa cum s-a intamplat cu ingerii cazuti.

2.iraţionalitatea instinctuală (Sf. Grigorie de Nyssa: “Cele pe care le-a luat omul de la pielea vieţuitorului iraţional sînt: împreunarea sexuală, concepţia [zămislirea], naşterea, întinăciunea, alăptarea la sîn, hrana, curgerea seminţei, creşterea de la mic la desăvîrşit [matur, împlinit], bătrîneţea, boala, moartea”, adică – rezumă Nellas – ceea ce astăzi numim viaţă biologică),

3.materialitatea brută (Sf. Grigorie de Nyssa vorbeşte despre “frunzele trecătoare ale acestei vieţi materialnice”)

4.“cugetul trupesc” (ansamblul psihosomatic fiind afectat în întregimea lui, pînă şi “funcţiile psihice au devenit corporale”).


Nellas arata in cartea despre “hainele de piele” “felul cum s-a prefăcut în «haine de piele» veşmântul deiform şi ţesut din har de Dumnezeu al omului de dinainte de cădere”.

Dacă însă “hainele de piele” sunt rezultatul fatal al procesului prin care omul păcătos “se înjugă” animalităţii şi persistă în ea, atunci cum se explică faptul că Dumnezeu Însuşi s-a îngrijit dinadins să-l îmbrace cu aceste “haine”?

Aici Nellas aduce ca răspuns ceea ce numeşte “caracterul dublu [dímorphos] al "hainelor de piele"": “ In realitatea unitară a "hainelor de piele" trebuie să distingem două aspecte:

1. Pe de o parte, "hainele de piele" sînt rezultatul natural al păcatului si reprezintă o întunecare a chipului lui Dumnezeu în om, o cădere din starea conformă naturii [originare], constituind în acelaşi timp o ofensa, o osîndă şi o rană.

2. pe de altă parte, însă, ele reprezintă un leac şi o binecuvîntare, constituie o posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu omului ca să poată supravieţui în moarte, din moment ce a pierdut Viaţa izvorata din Har şi mai ales, să ajungă în punctul de a regăsi viaţa mai deplină şi forma mai frumoasă a naturii lui în Hristos”.

Regasirea aceasta este, inainte de toate, un dar al lui Dumnezeu, Care-Şi tine cuvantul prin Cuvant si ne învredniceşte de “haina de nunta” a ospatului duhovnicesc, aşa cum tatăl din parabola fiului risipitor, bucuros de intoarcerea lui, taie pentru el vitelul cel gras, îi pune inel în deget şi îl îmbracă “în haina lui cea dintîi”: “Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”.




Despre conceptia platoniciana si conceptia ortodoxa despre suflet, vezi aici
http://www.crestinortodox.ro/credint...lui-69861.html


Desi ar mai fi multe de spus, ma opresc aici. De acum astept explicatia adventista la problema inconstientei lui Hristos in moarte: cum de Hristos-Dumnezeu poate fi vreodata in stare de inconstienta si nu-si mai poate manifesta voia intrucat Trupul si-a incetat functiile biologice, in timp ce diavolii sunt cat se poate de constienti de sine si de activi, desi nu au trupuri materiale prin care sa se manifeste?

Hristos sa ne lumineze pe toti

[Mihai36]

Pai daca ei nu ar fi avut corp nu ar fi avut ce goliciune sa isi acopere din pudoarea proaspat primita in urma gustarii din pomul intelepciunii.
Asa incit hainele din piele erau doar haine din piele de animal destnate acoperirii goliciunii, ca sa fie si ei imbracati cu haine.

[delia31]

În prealabil postat de Mihai36

Pai daca ei nu ar fi avut corp nu ar fi avut ce goliciune sa isi acopere din pudoarea proaspat primita in urma gustarii din pomul intelepciunii.
Asa incit hainele din piele erau doar haine din piele de animal destnate acoperirii goliciunii, ca sa fie si ei imbracati cu haine.

Mihai, sper ca nu crezi ca "vesmintele de piele" au ceva in comun cu hainele sau vesmintele in acceptiunea curenta.

“Atunci amîndurora li s-au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri” (3, 7).

Goliciunea lor era una spirituala. Erau goi de harul izvorat din Dumnezeu.
Goliciuinea primilor oameni dupa cadere nu are conotatia corporala si acceptiunea pe care i-o dam noi , ca fiinte cazute.

Inainte de cadere, trupul omului, fiind creat dintr-o materie impregnata de har, avea o transparenta pe care noi nici macar nu ne-o putem imagina.
Odata, pierduta acea transparenta, partea lui materiala devine opaca, isi schimba delicatetea si se invartoseaza .

Departandu-se de dimensiunea ingereasca a condiţiei sale paradisiace, deci de primatul ontologic al spiritului şi al vieţii superioare (zoé), omul s-a coborat la dimensiunea animalică, deci la primatul ontologic al materiei şi al vieţii inferioare (bios).

El trăieşte brusc revelatia socanta a biologicului: socul în faţa propriei goliciuni (care pana atunci nu-l stingherise deloc, pentru ca o privise cu ochiul spiritului transfigurator) e socul obiectivării trupului golit de har (descoperit cu ochiul percepţiei grosiere).
El nu se ruşinează de vreun organ anume (cum naiv şi vulgar tindem să gandim noi, ca urmasi ai unei lumi invechite în “cele ruşinoase”, şi cum va fi gîndit şi pudicul şi legalistul Moise, redactînd amănuntul epic cu “şorţurile” din “frunze de smochin”), ci de ansamblul animalităţii la care a decăzut.

Distanţa dintre condiţia nepăcătoasă şi cea păcătoasă este atît de mare, incat atunci cand li s-au deschis ochii, (expresia a deschide ochii e oarecum improprie. Cred ca mai potrivit e sa zicem: atunci cand ochii nu au mai privit in interior, ci in afara lui ), Adam si Eva au avut socul trezirii din anestezia si betia ispitei, socul de a se vedea metamorfozati in niste fapturi golite de har.

[Mihai36]

Poate fi si asa insa nu exista dovezi in acest sens, interpretarile pot fi multe ,
nu stim sigur si nu are importanta daca materia era sau nu facuta din sau impregnata cu har si nici daca era sau nu transparenta. Materia e materie, sufletul e duh.
Trupul transparent sau mai putin transparent este doar cel din duh sfint al sfintilor arhanti iar un asemenea sfint are deja intelepciune si este capabil sa asculte de Dumnezeu. Pe cind adam era ca un catelus sau ca o maimutica. Si acolo nu era raiul din moment ce misunau serpi mai vechi sau mai noi ci era doar o gradina sau simbolul unei gradini imaginare.

Li s-au deschis ochii adica le-a venit mintea la cap si constiinta pudorii.

probabil ca sorturile nu erau asa practice fara o croiala adecvata , daca ai doar sort si te apleci se poate vedea ce nu trebuie sa fie vazut.

Li s-au deschis ochii adica le-a venit mintea la cap si constiinta pudorii.
Asta -pudoarea- este si cunoasterea binelui si a raului sau mai bine spus inceputul ei.
Lucru de care nu stiau absolut nimic inainte. Nu spune nicaieri ca aveau dimensiune ingereasca, har sau ca se aflau in Imaparatia cerurilor. Dimpotriva se aflau pe pamint.

raiul nu este un loc ci este o stare interioara -Imparatia este in noi, in noi ea trebuie accesata prin desavirisrea caracterului, altfel nu este posibil.
Daca prin povestea lui adam nu se doreste sa se exprime lipsa nostra de desavirsire, desavirsire pe care nu am avuto niciodata atunci este ilogic sa platim intreaga umanitate o asemenea mare pierdere doar din vina unuia fie el si stramos.