Istorii cu talc

[cristiboss56]

Ne-a povestit avva Ilie ( zis ciobanul ) ca sezand el intr-o zi aproape de Manastirea Famenilor , pe la al saselea ceas din zi a batut la poarta manastirii o femeie . Iesind el , a intrebat ce doreste , iar ea a zis : " Si eu , domnule avva , petrec viata pustniceasca si stau in cutare pestera ( acea pestera era camla un kilometru si jumatate departare de manastire ) si mergand eu prin pustie , zicea ea , am insetat foarte din cauza caldurii , deci fa dragoste si-mi da putina apa sa beau ". Atunci avva i-a dat sa bea , si potolindu-si setea , a plecat cu pace . Insa dupa aceea , a inceput vicleanul sa-l lupte cu pofte catre ea , asa de tare , incat neputand el sa mai rabde focul patimii, a iesit din pestera lui si luand toiagul s-a pornit sa mearga catre ea .
Mergand el putin , a cazut in uimire , adica a avut o vedenie si a vazut pamantul desfacandu-se si primindu-l pe el inauntru . Acolo, in sanul pamantului , a vazut cum zaceau trupuri moarte , spintecate si putrede . Din ele iesea o duhoare nesuferita . Un oarecare barbat incuviintat la chip, i-a aratat acele trupuri , zicand : "Iata , acest trup este de femeie , acela de copil . Deci implineste-ti pofta cat vrei . Insa pentru aceasta placere , socoteste de cate osteneli ai sa te pagubesti , caci ce doresti doara alta decat putregaiuri . Vezi pentru care pacat se lipsesc oamenii de imparatia cereasca ! vai si amar neamului omenesc , caci pentru un ceas de placere se grabesc a-si pierde toata osteneala nevointelor de mai inainte ". Zicand aceasta , barbatul incuviintat a venit si l-a ridicat pe avva Ilie din adancul pamantului . Atunci , venindu-si in fire , a simtit ca a incetat razboiul trupului si asa s-a intors la pestera lui , multumind lui Dumnezeu .

Odata, un credincios mergea cu masina spre un oras din provincie.La un anumit moment a observat pe marginea drumului un barbat care facea autostopul.A oprit si l-a luat in masina.Pe drum,dupa un timp petrecut in tacere si o scurta discutie de convenienta,credinciosul s-a gandit sa abordeze tema Credintei.In definitiv drumul era lung si ar fi fost frumos sa treaca timpul intr-o discutie ziditoare pentru amandoi.

A inceput sa-i spuna pasagerului despre Dumnezeu,despre Credinta, despre mantuire.Colegul de drum,dupa ce l-a ascultat cu atentie, l-a intrebat daca Cel de Sus a fixat si reguli pe langa promisiuni.Credinciosul i-a spus ca da si ca trebuie sa te lupti,cu ajutorul Lui,cu pacatul pana la sange,ca este o lupta grea,care nu se opreste niciodata,ca vei fi batjocorit din cauza ei si vei avea de suferit dar daca nu vrei sa respecti aceste reguli Cel de Sus a spus ca plata pacatului este moartea.

Celalalt mirat i-a replicat: ,,Auzi domne,eu de reguli sunt satul si de predici.Sunt liber si fac ce vreau,viata este scurta,nu am nevoie de reguli,fac ce vreau cand vreau".Credinciosul,om intelept,auzind aceste cuvinte a tacut.Cand au intrat in oras credinciosul a vazut in fata o intersectie pustie.Semaforul arata galben. Credinciosul a accelarat.Pasagerul a inceput sa se impacienteze. Credinciosul,calm,a continuta sa accelareze.S-a pus rosu.Pasagerul panicat de-a dreptul a tipat: ,,Rosu domne!Rosu!Nu stii ca trebuie sa opresti,este interzis!Cand este interzis te opresti nu faci ce vrei dumneata!Vrei sa ne omori pe amandoi?"

Credinciosul a oprit masina si s-a uitat lung la cel de langa el.Acesta l-a privit cateva momente si apoi i-a zambit:,,Multumesc.Acum am inteles."

[cristiboss56]

O tanara ramasa fara vedere , in urma unui accident , suferea cumplit de singuratate . La un moment dat , s-a apropiat de ea un baiat care a reusit sa ii castige atentia si inima . Cei doi isi petreceau impreuna cea mai mare parte din timp . Tanara ii spuse , la un moment dat , celui drag :
- Tot ceea ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele , luna , natura si oamenii . Vreau sa-ti vad chipul . Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a binecuvantat cu miracolul vederii .
Dupa o vreme , baiatul indragostit se hotari sa-si ceara iubita in casatorie .
- Vrei sa te casatoresti cu mine ?
Se lasa o tacere apasatoare, iar tristetea plutea in aer . Cu un tremur in voce , fata ii raspunse :
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea .Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara .
Dupa un timp , doctorul o chema pe tanara la spital pentru a-i da vestea cea buna . Era posibil sa i se faca un transplant de cornee fiindca aparuse un donator . Fericirea a fost imensa si , dupa operatie , primul care a vrut sa o vada a fost iubitul ei . Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara , ea spuse :
- Nu ma pot casatori cu un orb .
Apoi fata s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei , baiatul i-a soptit :
-Sa ai grija , te rog , de ochii mei !

În prealabil postat de cristiboss56

O tanara ramasa fara vedere , in urma unui accident , suferea cumplit de singuratate . La un moment dat , s-a apropiat de ea un baiat care a reusit sa ii castige atentia si inima . Cei doi isi petreceau impreuna cea mai mare parte din timp . Tanara ii spuse , la un moment dat , celui drag :
- Tot ceea ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele , luna , natura si oamenii . Vreau sa-ti vad chipul . Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a binecuvantat cu miracolul vederii .
Dupa o vreme , baiatul indragostit se hotari sa-si ceara iubita in casatorie .
- Vrei sa te casatoresti cu mine ?
Se lasa o tacere apasatoare, iar tristetea plutea in aer . Cu un tremur in voce , fata ii raspunse :
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea .Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara .
Dupa un timp , doctorul o chema pe tanara la spital pentru a-i da vestea cea buna . Era posibil sa i se faca un transplant de cornee fiindca aparuse un donator . Fericirea a fost imensa si , dupa operatie , primul care a vrut sa o vada a fost iubitul ei . Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara , ea spuse :
- Nu ma pot casatori cu un orb .
Apoi fata s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei , baiatul i-a soptit :
-Sa ai grija , te rog , de ochii mei !

Extraordinara aceasta pilda de iubire..De cate ori o citesc, ma emotioneaza la fel de tare ..Multumim Cristi draga

[cristiboss56]

In timpul unei campanii militare , un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament . Cativa soldati , desi se straduiau , nu puteau clinti un stalp greu , cazut peste sine . Alaturi , caporalul striga la ei , ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo , un om l-a intrebat :
- De ce nu-i ajuti dumneata ?
- Eu sunt caporal , eu supraveghez si comand . Ei trebuie sa munceasca !.
Strainul nu a mai spus nimic , dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cotla cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele . Incantati de reusita , soldatii i-au multumit strainului care , luandu-si haina sa plece , i-a mai spus caporalului :
- Daca va mai fi nevoie , sa ma chemati si altadata !
- Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ?
- Sunt generalul acestei divizii . . .

[nutucutu]

Părintele paroh s-a apropiat de microfon cu un chip întunecat şi a rostit aceste cuvinte:

”Fraţilor, trebuie să vă anunţ o veste tristă: parohia noastră a murit... Adesea v-aţi plâns că nu este activă. Cântările sunt vai de capul lor. Parohul nu este după placul vostru. Se lasă manipulat. Ei bine acum a murit de-a binelea... Vă invit totuşi să-i aduceţi un ultim omagiu dispărutei la sfârşitul slujbei...”
Rumoare în sală...

De îndată ce a fost invocat ultimul cântec, credincioşii se aliniază plini de respect unul în spatele celuilalt, pentru a-i aduce cel din urmă salut răposatei care se odihneşte într-un sicriu la capătul naosului. Curioşi, de asemenea, să descopere chipul ale cărei trăsături nu prea i-au marcat pe cei mai mulţi dintre ei:

„Ia spune, şopteşte unul, tu ştii cum arată...?”

Dar iată că fiecare, atunci când se apleacă deasupra sicriului pentru a arunca o ultimă privire dispărutei, tresare şi se să înapoi înspâimântat!

Ce-o fi oare atât de ciudat?

Când îmi vine rândul, mă aplec şi eu deasupra sicriului şi ce-mi văd ochii? Un chip, propriul meu chip, care mă priveşte cu ochii holbaţi... În fundul sicriului era o oglindă!

Parohia? Sunt eu, nimeni altcineva.

Parohia? Sunt eu! Nimeni altcineva...

„Biserica rămâne mereu în urmă!”

„Biserica nu înţelege nimic!”

„Biserica este formată doar din bătrâni ramoliţi!”

Şi dacă „Biserica” sunt eu?

[cristiboss56]

Zis-a un parinte oarecare : " Ceara de nu se va infierbanta cu foc spre a se muia , nu este cu putinta a se intipari pecetea ce o vei pune pe dansa . Asemenea si omul, de nu va fi muiat prin focul scarbelor , al bolilor , al ostenelilor , al ispitelor si al neputintelor , nu se poate tipari intr-insul pecetea Sfantului Duh , ca pentru aceasta zice Domnul catre Pavel Apostolul :<< Ajunge tie darul Meu , ca puterea Mea intru neputinta se savarseste !>>.
Insusi Sf. Apostol Pavel zice in cartea sa : << Cu dulceata este mie a ma lauda pentru neputintele mele , ca sa se salasuiasca in mine puterea lui Hristos >> . Deci si tu fiule , rabda pentru Domnul cu multumire toate scarbele , necazurile , napastele , bolile si orice ispita iti va veni dupa voia lui Dumnezeu , pentru folosul tau . Ca prin rabdarea scarbelor cu multumire , va intra omul in Imparatia Cerurului , precum insusi Domnul zice :<<Cu multe scarbe se cade a intra in Imparatia Cerului >> ".