Despre judecarea aproapelui

În prealabil postat de Sara I

Misteria...:-))

Io zic ca daca un om e rau cu mine...fie ma barfeste...sau ma judeca...sau ma dispretuieste...sau ma prejudiciaza intr-un fel...okay...admit ca eu pot fi afectata, suparata, ofensata, ranita, tradata, dezamagita(la cei maturi duhovniceste cred ca nu li aplica, ca ei nu mai iau in seama cum sunt tratati de ceilalti, ei au ajuns sa iubeasca neconditionat)....dar...adevarul este ca eu sunt numai o victima colaterala....(in cazul in care sunt)...si adevarata victima e cel care imi face acea nedreptate...sau orice...rau...pentru ca acesta este principiul valid.."cine pacatuieste..isi raneste si vatama propriul suflet". Deci, daca cineva este rau...viclean...trufas...judeca..sau face rau altora..e ca si cum si-ar turna cianura pe fata...el singur(decat ca si-o toarna in suflet...Doamne, ai mila de noi)...si este spre uriasul sau deficit...Hristos...cand murea pe cruce...si a strigat..."Iarta-i, Tata...ca nu stiu ce fac"...a prezentat foate clar si concret o realitate...mai bine zis Realitatea...asa cum e. Un om...cand e rau...cu altul...nu stie ce face...si desi in lumea noastra, care oricum e cu capul in jos...cel rau pare ca are avantaj...in realitate...in Adevar...este marele perdant...
Crestinii, cei reali...sau practicanti...si-au dat seama de asta, de aceea ei nu lupta cu altii...nu vor sa demonstreze..nici sa epateze...nici sa se disculpe sau sa apara in vreo lumina pozitiva...nu le arde lor de astea...ei vor sa lupte cu pacatul...cu inclinatia lor de-a fi rai..de-a practica raul...tocmai ca vor sa-si curete sufletul de cianura de care vorbeam....de aceea, surioara...nu conteaza cum sunt sau ce fac altii...ei sunt robii lui Hristos...ca si noi...si raspundem fiecare in fata Lui...pentru ca sunt in viata asta o gramada de circumstante pe care noi nu le putem controla...cum ar fi si modul in care altii se comporta..sau cum ne trateaza...dar reactia si raspunsul nostru...prin indurarea lui Dumnezeu...stau in puterea noastra...si..asta conteaza pana la urma...caci nici oamenii, nici diavolii..nici circumstantele...nici nimic din lumea asta sau cealalta...nu poate condamna un om la iad...decat..alegerile proprii

Si aici, pe site...suntem multi...si de multe feluri...insa eu ma bucur pentru fiecare om care acceseaza sau scrie..pentru ca un om care vrea cu adevarat sa se apropie de Dumnezeu..sa-L caute...sa-L inteleaga...sa-L cunoasca..sa-L iubeasca...si sa mearga pe Calea Lui..cum stie, cum poate..cat poate...are din partea mea..un real si profund respect.

Sa iti spun ceva....ADEVARATII CRESTINI nu au un comportament precum unii care tipand "multa iubire" de fapt sunt viermi rosi de morbul neputintei de a ingenunchea limitarii suflete care "zboara" mult mai sus decat nasul lor.....Eu nu ii judec ci doar ii ignor !

[Rodica50]

Când judeci pe cineva, trebuie sa te aştepţi la o ispită asemanătoare. Categoric, nu este bine să judeci.

[DragosP]

Doamne ajută!

P.S. Nu vreţi voi două să vă luaţi o cameră?

Doi batrani, de multi ani sedeau impreuna si niciodata nu a fost cearta intre dansii. Si a zis unul catre celalalt : sa ne certam si noi ca oamenii. Iar celalalt a zis : nu stiu cum se face cearta. Al doilea a zis : iata, pun o caramida ln mijloc si zic ca este a mea. Tu zici nu, ca este a ta. Si de aici se face inceputul. Deci, au pus in mijioc caramida si a zis unul catre celalalt : aceasta este a mea ! Si a primit raspuns : nu, ca este a mea ! Si i s-a spus : daca este a ta ia-o si mergi. Si s-au dus, neputand sa se certe intre dansii.

(Patericul egiptean)

[Sara I]

Femeie...cu suflet frumos..cu trairi intense..cu flacari in ochi...cu inteligenta rece..lucida...citita...cultivata...spirit liber...neincatusat...cu suflet amar...cu doruri multe si nazuinte inalte...cu aripi intinse...rebela...acida..dezamagita...crunt...de oameni...de iubire...asa cum oamenii o dau..si o definesc...imi cer iertare.

Dar te rog din tot sufletul meu...nu te opri din cautarea ta..la noi...niste oameni pe un forum...si nu te opri nici la.."ingeri de lumina"...sau ghizi spirituali...Isus...nu este una din caile iluminarii..alaturi de Budha..sau Mahomed...nu este un avatar...ISUS...CA FIE CEL ADEVARAT...E ISUS HRISTOS..DUMNEZEU VENIT IN TRUP UMAN..ca sa-ti poata fii accesibil tie..sa te ia de mana si sa te duca acasa...SI ESTE SINGURA CALE..spre Lumina...si e Singura Persoana...care poate potoli setea inimii tale...a mintii tale..iti poate da adevarata cunoastere...iti poate vindeca inima...te poate duce in adevaratele dimensiuni spirituale...

Misteria...nu exista maestrii spirituali...arzatori de karma...cai spre iluminare...autodepasire...nirvane...exista vanzatorii de iluzii...indicatoare gresite inspre adevar...si...cine bea din apele lor otravite...ramane mai amar...mai stors...mai sec...mai trist...mai confuz...mai singur...mai speriat...dar este un izvor, si o fantana...si cine bea din Acela...va gasi alinare pentru suflet...odihna pentru minte...raspunsuri la intrebari...si...viata...din belsug...in plinatatea ei...

Imi cer iertare...pentru ca, in dreptul meu...critica ta este corecta...vorbesc mult de dragoste...si vai cat de putina este in mine....trebuie sa intelegi ca dragostea pe care in mod corect tu o cauti...nu este de sorginte omeneasca...ci este Dumnezeiasca...si..ca un om sa-ti poata arata dragostea lui Hristos...acela trebuie sa fie golit de sine insusi...rastignit cu Hristos...si inviat...pentru neprihanire...si este un proces...Misteria...nu e la o pocnire din degete...desi sunt sigura ca multi dintre noi am vrea sa fim mult mai plini de dragoste cat suntem acum...exista un ritm...si un tempo...care la fiecare e diferit...dar NU TE OPRI LA NOI, te rog...te rog.....Dumnezeu exista...si Dumnezeu ESTE Dragoste...si poate este Persoana cea mai gresit inteleasa si cea mai gresit reprezentata...si ma rog ca El sa te nasca in Imparatia sa Cereasca...ma rog sa-L cunosti nemijlocit...ca pe Cel care a murit ca tu sa poti trai...si sa simti cu adevarat iubirea Lui...si fie ca Duhul Sfant sa te indrepte potrivit nevoilor inimii tale din aceasta vreme..in locuri in care El..sa-ti fie prezentat cat mai acurat cu putinta...
Cred in tine...cred ca potentialul tau...in frumustea ta...nemanifestata...si mai ales...cred in harul manifestat in viata ta de Duhul Sfant...stii...au fost...in preajma Lui...oameni ca tine..aprigi...necrutatori....care voiau sa coboare foc din ceruri....erau porecliti fii tunetului...si..aici te las pe tine sa afli despre ei...

[George.m]

Avva Dorotei ne indeamna: "Sa ne agonisim iubire, sa ne agonisim mila fata de aproapele, ca sa ne pazim de reaua clevetire si de judecarea si de dispretuirea cuiva, sa ne ajutam unii pe altii, ca niste madulare ce ne apartinem.

Cine, avand o rana la mana lui sau la picior, sau la altul oarecare dintre madularele lui, se scarbeste de sine, sau isi taie madularul sau, chiar daca ar face puroi, si nu-l curateste mai degraba, nu-l spala, nu pune plasture pe rana, nu-l leaga, nu-i da apa sfintita, nu se roaga pentru el, nu cere sfintilor sa se roage pentru el? Si in orice caz nu-l paraseste, nu se departeaza de madularul sau, nici de uratul lui miros, ci face totul ca sa-l insanatoseasca.

Asa suntem datori si noi sa patimim unii pentru altii, sa ne sprijinim unii pe altii si prin altii mai tari, sa nascosim si sa facem toate ca sa ne ajutam pe noi insine si unii pe altii. Ca madulare unii altora suntem, cum spune Apostolul" (Felurite invataturi lasate ucenicilor sai, Filocalia IX).

[George.m]

"Chiar de ai vedea pe cineva pacatuind in ceasul mortii, nici atunci sa nu-l osandesti. Caci necunoscuta este oamenilor judecata lui Dumnezeu. Unii au facut greseli mari la aratare, dar au facut lucruri si mai mari in ascuns. S-au inselat deci iubitorii de osandiri, prinzand fum in loc de soare" (Sfantul Ioan Scararul, Scara dumnezeiescului urcus, Cuvantul X - Despre clevetire, c.9, Filocalia IX ).

[Marius22]

În prealabil postat de George.m

"Chiar de ai vedea pe cineva pacatuind in ceasul mortii, nici atunci sa nu-l osandesti.

Greu cuvant. Dar noi chiar invers facem, raspunzand pacatelor sau neputintelor semenilor prin alte pacate (judecarea, barfirea, clevetirea). Ne molipsim astfel de rau, pentru ca inima noastra nu este aprinsa de adevarata iubire.

[George.m]

În prealabil postat de Marius22

Greu cuvant. Dar noi chiar invers facem, raspunzand pacatelor sau neputintelor semenilor prin alte pacate (judecarea, barfirea, clevetirea). Ne molipsim astfel de rau, pentru ca inima noastra nu este aprinsa de adevarata iubire.

Exact. Dovedim, judecandu-ne aproapele, ca nu avem nicio farama de iubire in sufletele noastre, ca nu vietuim crestineste.
Uitam ca Dumnezeu nu ne cere sa judecam aproapele, ci sa-l iubim; nu sa-l osandim, ci sa-i slujim.

Foarte frumos spunea, in legatura cu aceasta, Cuviosul Sofronie Saharov: "Ce anume caut atunci cand imi judec fratele? Cata vreme nu-l voi vedea cum il vede Domnul, totul va fi gresit.

Incepeti cu o astfel de rugaciune, cu gandul de a fi ascultatori, de a nu va judeca fratii. Incepeti cu dorinta de a sluji altora cu dragoste, ca Siluan, care, in zilele de praznic, cerea sa poata sluji in trapeza sutelor de monahi. Era atat de fericit sa vada cat de mult ii iubeste Hristos pe acei oameni, pe acei fii ai lui Dumnezeu. Le slujea cu multa dragoste.

Savarsite intr-un astfel de duh, muncile vietii zilnice pot deveni o hrana duhovniceasca foarte placuta. Seara, multamita acestei atitudini de slujire, inima va va fi duioasa, veti plange inaintea lui Dumnezeu pentru propriile neajunsuri, pentru lipsa voastra de dragoste".