cand unul din parinti ramane singur

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Carine

Buna ziua,

Va scriu pentru a va cere parerea in legatura cu un subiect dureros. Tatal meu a trecut la cele vesnice in urma cu aproape 2 saptamani. Durerea este mare, tristetea si regretele la fel. Nu as avea cuvinte sa le descriu aici.

Pe langa acestea se mai iveste o problema, mama ramane singura. Eu imi fac studiile in strainatate, dar nu foarte departe, asa incat imi este relativ usor sa revin in tara sa o vad. Si in acelasi timp si ea poate sa mai vina pe la mine. S-a nimerit sa fiu alaturi de ea cand s-a intamplat necazul acesta si mai pot ramane pana pe 25 august. Insa eu tot ma simt vinovata, mi-o imaginez plangand cand voi pleca, zicandu-mi ca a ramas singura. Stiu ca sentimentul asta o sa-mi otraveasca viata. Eu mai am un frate mai mare, dar cu care mama e in relatii mai reci. El sta la tara cu bunica (adica mama mamei mele).

M-am gandit si sa-mi las facultatea si sa vin aici, dar nu as putea, as fi prea nefericita. Acolo mi-am creat un viitor, lucrurile imi merg bine, chiar ma simteam prea bine inainte sa-mi moara tatal, imi gasisem un echilibru, eram uimita ca este posibil sa-mi fie si mie bine. Chiar mama imi spune sa raman acolo. il cunoaste si il apreciaza si pe cel cu care vreau sa intemeiez o familie, si stie ca daca ar fi sa ma intorc in Romania ar trebui sa ne despartim...

Daca aveti sfaturi, pareri, ele sunt binevenite.
Va multumesc!

Cel mai bine e sa-ti abandonezi stilul de viata actual si sa te pui la dispozitia unei fiinte egoiste.

[Carine]

În prealabil postat de horatiu.miron

Cel mai bine e sa-ti abandonezi stilul de viata actual si sa te pui la dispozitia unei fiinte egoiste.

Mama mea nu este o fiinta egoista deloc; nu este corect sa se spuna sau si nici macar sa se insinueze ca ar fi egoista. Ea se pune la dispozitia celorlalti, si face tot ce poate ca sa le fie celorlalti bine. Cu toate ca ii este greu singura ma indeamna sa raman in strainatate si spune ca nu vrea sa-mi inchida viitorul, se gandeste numai la binele meu chiar daca o sa-i fie ei mai greu. Munceste pana la epuizare si preia si din munca mea ca sa ma menajeze. Scriu aceste lucruri tarziu, dar de fapt nu e niciodata prea tarziu.

Carine draga mea,eu si fiica mea am trecut in urma cu ceva ani printr-o situatie asemanatoare...a fost greu,teribil de greu pentru amandoua..au fost si .sunt lucruri neterminate,lucruri si decizii pe care trebuie sa le iei de unul singur...nu mai exista,,noi,,dar exista speranta si timpul,da,el timpul si Dumnezeu,de aceea am sa ma rog pentru voi....fie ca Bunul Dumnezeu sa va aline suferintele,sa va intareasca si sa va dea sanatate.Decizia va apartine,iti apartine...insa,zic eu,ar fi bine sa urmati fiecare drumul vostru,mama ta aici,tu acolo...acolo este viata ta,acolo construiesti sau construiti,acolo sunteti voi doi,mentalitati si perceptii diferite..in timp???...cine stie...mama ta este aici ,acasa ...si tot acasa este si bunica,nu?...cu un dor ,o mangaiere mai aproape...mai este si tatal tau ,prezent in toate.Aici este viata ei si ma intreb daca nu este prea mult si prea tarziu sa traiasca in viata altora....stii tu ce spun,nu?.....cu sufletul sunt alaturi de voi si stiu ca o sa luati decizia cea mai inteleapta iar pentru tatal tau/Dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace.

[Carine]

În prealabil postat de silvia55

Carine draga mea,eu si fiica mea am trecut in urma cu ceva ani printr-o situatie asemanatoare...a fost greu,teribil de greu pentru amandoua..au fost si .sunt lucruri neterminate,lucruri si decizii pe care trebuie sa le iei de unul singur...nu mai exista,,noi,,dar exista speranta si timpul,da,el timpul si Dumnezeu,de aceea am sa ma rog pentru voi....fie ca Bunul Dumnezeu sa va aline suferintele,sa va intareasca si sa va dea sanatate.Decizia va apartine,iti apartine...insa,zic eu,ar fi bine sa urmati fiecare drumul vostru,mama ta aici,tu acolo...acolo este viata ta,acolo construiesti sau construiti,acolo sunteti voi doi,mentalitati si perceptii diferite..in timp???...cine stie...mama ta este aici ,acasa ...si tot acasa este si bunica,nu?...cu un dor ,o mangaiere mai aproape...mai este si tatal tau ,prezent in toate.Aici este viata ei si ma intreb daca nu este prea mult si prea tarziu sa traiasca in viata altora....stii tu ce spun,nu?.....cu sufletul sunt alaturi de voi si stiu ca o sa luati decizia cea mai inteleapta iar pentru tatal tau/Dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace.

imi pare rau sa aud ca ati trecut prin dificultati...
Multumesc pentru rugaciune si pentru gandurile bune. Da, bunica mea nu sta foarte departe de mama, deci isi mai aduc alinare una celeilalte. In privinta mentalitatilor, nu am avea probleme, mama este o fire inteleapta. Iar de trait in viata altora sunt sigura ca nu ar incerca vreodata, insist asupra faptului ca nu este egoista, mi-a aratat lucrul acesta de multe ori. Are o inima de aur!