Cum ar trebui sa fie un crestin?

[George.m]

Crestin e cel ce a trecut de moarte la viata; e cel care, plin de Duh Sfant, se hraneste cu Hristos, devenind fiu al Tatalui ceresc.
E cel ce spune, precum Apostolul, plin de bucurie mare: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine!

Un crestin ADEVARAT, nu trebuie sa scrie "multa iubire" ci sa arate in concreto ca are mare iubire fata de fratii sai, apoi ar trebui sa se intrebe cine este mai intelept, cel care se crede "mare" si il considera pe fratele sau "mic" sau cel care aparent mic stie sa ramana "mare" prin spiritul sau...Un crestin trebuie sa intelega ca nu e unul veritabil cata vreme are ura, judeca cu lipsa de bun simt si culmea, nu se vede pe sine in oglinda..Crestinul adevarat da slava lui Dumnezeu prin respectarea poruncii, "iubiti-va unii pe altii" capitol la care chiar cei mai vajnici chipurile aparatori ai ortodoxiei de aici, au cazut repetat si indecent examenul...Dar sunt "cazutii" nostri , ii iertam ca pana la urma lut sunt si ei ca si noi !

[radugabriellucian]

Putem fi inselati si impinsi spre pacat fiind amagiti cu nimic.

Daca sta omul bine sa se gandeasca, satana ne ispiteste si cu ceea ce nu avem si cu ceea ce nu e de la noi. Vrea sa fim mandri pentru ceea ce avem sau pentru ceea ce suntem . Dar de fapt tot ceea ce avem avem de la Dumnezeu. Ceea ce suntem , suntem cu ingaduinta lui Dumnezeu. Direct sau indirect Dumnezeu ne imbogateste cu fel si fel de daruri. Iar noi nu trebuie sa cadem in plasa intinsa de satana aceea de a ne mandri.
Am sanatate si putere de munca, inseamna ca voi munci si o sa am cele necesare vietii. Dar nu trebuie cazut in subtilul pacat al mandriei si sa spun " Aaa am muncit si pe urma muncii mele am ajuns unde am ajuns". Dar de fapt daca Dumnezeu nu dadea sanatate sau putere de munca nimic nu avea omul. Sau "aa sunt inteligent , am invatat mult , toate cate stiu le-am invatat singur. Sunt un om care stie multe. " Dar de fapt in spatele acestui lucru sta capacitatea de asimilare care ne este data de Dumnezeu, plus posibilitatea de a studia este data tot de dumnezeu. De fapt tot ce avem pe lumea asta este un dar de la Dumnezeu.
Dupa ce am prezentat mai sus posibilitatea de a cadea foarte usor in pacatul mandriei cu toate ca pe ceva ce nu este al nostru. Daca analizam in profunzime noi putem deveni mandri pe ceva ce nu avem de fapt. Iar de aici plecam usor privirea la ce nu are vecinul sau aproapele nostru. Si apare apoi judecata. Judecata impletita cu mandrie. " Aa vecinul nu are ca e lenes. Sau: Aa cutare nu are ca nu l-a dus capul sa caute un serviciu mai bun sau nu e in stare sa invete." Si exemplele pot continua. Si in acest mod satana cel rau vrea sa ne faca sa pacatuim. Iar pacatul este moarte. Pentru ca pacatul este despartire de Cuvantul lui Dumnezeu. Iar ce nu este in Dumnezeu este mort.
Cum putem sa ne ferim? Simplu . Mereu sa zicem "multumesc Doamne Preasfinte pentru tot ceea ce mi ai dat." Si al doilea lucru : Din ceea ce ti a dat Dumnezeu da si la cel ce n-are. Dar tot asa nu te mandri ca ai dat celui ce n-are. Pentru ca si aceasta posibilitate de a da celui amarat , tot Dumnezeu ti-a dat-o. Si tot Dumnezeu incearca sa te aduca pe calea Vietii . Noi intre noi trebuie sa ne ajutam sa ducem o viata buna cu multumiri catre Dumnezeu. Atunci vom fi crestini.


Oglinda.

Stau si ma intreb oglinda de ce exista? Un raspuns ar fi ca sa ma uit in oglinda si sa ma vad pe mine. Daca stam putin si ne gandim cand ne uitam in oglinda ne simtim bine ne vedem pe noi insine. Vedem o imagine a noastra.Nu este ceva strain. Totusi daca ne gandim ca sufletul omului este tot ca o oglinda , atunci ar trebui sa reflectam mai mult la situatia sufletului nostru. De acum incolo in acest paragraf ii voi spune sufletului meu : oglinda.
Cum este oare oglinda mea? Este curata sau este murdara? Cum lumina se reflecta in oglinda , facand-o si pe aceasta luminoasa prin reflexie, asa este si cu Lumina cea fara de inceput care dupa iesirea sufletelor noastre din aceste trupuri se va reflecta in oglinda. Dar ma intreb o oglinda murdara de noroi mai poate reflecta lumina si sa devina stralucitoare? Cu siguranta nu. Deci stau si ma mai intreb o data oglinda mea e oare murdara de mocirla si noroiul pacatelor? Si daca o sa mor asa in pacate nu voi putea niciodata sa fiu reflexie a Luminii Adevarate a Celui Viu. Acuma aici si azi trebuie sa scap de noroiul pacatelor. Dumnezeu ne-a dat in marea Lui mila posibilitatea de a ne curati de acest noroi. Spovedania in fata Lui avand ca martor pe duhovnic, aceasta taina este taina spalarii de pacate.
Dumnezeu ne-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Dar noi nu mai stralucim pentru ca ne-am manjit sufletele(oglinzile) noastre cu pacate.
Ce trebuie facut? Trebuie sa alergam la duhovinic si sa ne spovedim si Dumnezeu ne va spala pacatele prin iertare.Dar sa nu mai intram in mocirla.
Poate unii au noroiul uscat de multa vreme pe oglinda lor. Si trebuie intai inmuiat acel noroi ca sa se spele bine si sa straluceasca din nou.
Dar oglinda fara lumina nu poate sa straluceasca si ea. Lumina cea Adevarata este Cea care ne lumineaza pe toti. Lumina cea Adevarata este Dumnezeu. Iar la Dumnezeu nu ajungem decat prin Dumnezeu-Omul Fiul lui Dumnezeu Tatal adica prin Iisus Hristos Mantuitorul. Mare si multa mila ne-a dat Domnul Dumnezeu . Pe Fiul Sau Preaiubit L-a dat spre jertfa. Hristos a facut si mai mult. Se jertfeste tainic la fiecare Sfanta Liturghie. Si asta prin taina Sfintei Impartasanii. Acum revenind la "oglinda" noastra , dupa ce a fost spalata prin Taina Sfintei Spovedanii , ca sa lumineze trebuie sa fie luminata de Taina Sfintei Euharistii. Impartasania cu Iisus Hristos Dumnezeu Cuvantul Fiul Tatalui Lumina din Lumina si Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , Acela este Lumina care trebuie sa se reflecte in oglinda sufletului nostru. Iar daca te-ai impartasit cu Iisus Hristos atunci ca sa reflecti Lumina si sa fii oglinda stralucitoare trebuie sa faci ceea ce a facut si DomnulIisus Hristos. Cum ? Respectand Cuvantul Lui. Caci El ne spune ca ceea ce spune spune de la Tatal. Iar Tatal a spus la schimbarea la fata a Mantuitorului nostru.
"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" . Deci noi daca ascultam tot ce a zis Mantuitorul atunci inseamna ca ascultam si ceea ce a zis Tatal Ceresc. Si nu ne va fi rusine sa spunem rugaciunea Tatal Nostru. (" faca-se voia Ta precum in Cer asa si pe pamant.." ).

[Natalia]

o sa spun si eu ,daca-mi permiteti, cum cred ca ar trebui sa fie un crestin adevarat (in imaginatia mea),pe linga lucrurile din carti.Trebuie sa fie intruna zimbitor,bucuros si multumit si sa stie a iubi cu desavirsire,sa procedeze corect,indiferent de ce va zice lumea despre el,sa stie sa riste cu ce are mai scump pentru cineva ,indiferent cine e-suntem frati,fii ai Tatalui Ceresc,sa-I urmeze lui Hristos,sa nu judece pe altii,sa fie CURAJOS...uneori ma gindesc ca ar trebui sa fie nebun,in sensu frumos al cuvintului,asa cum.de exemplu,am citit in vietile sfintilor nebuni pentru Hristos.si am gasit o poezie care sper sa va placa(pe mine personal m-a impesionat)

----E bine să-nţelegi... ------
Tu, omule blagoslovit, chip al lui Dumnezeu şi purtător al slavei Sale,
Tu, frate bun, al lui Hristos şi-al meu, pribeag pe-a lumii cale...
Tu, sclipire vie din Lumina Vieţii şi fiu al Celui necuprins,
Tu, aprig luptător, cu răul, cu durerea şi-al patimilor foc nestins,
Tu, prietene iubit şi împreună-mergător cu noi spre Patria Cerească,
De vrei să fii desăvârşit şi Domnul să te mântuiască,

E bine să-nţelegi...
Ca totu-n lumea asta-i trecător şi timpul nostru e puţin,
Viaţa-i licărire, ale noastre clipe sosesc lin
Şi-apoi se scurg degrabă, dar înapoi nu vor, nu vin...
Doar fapta bună şi dragostea ne ţin
Pe drumul nostru sfânt spre ţarmul cel divin.

E bine să-nţelegi...
Că omul e vrednic de-nţeles şi de iubit,
Că fiecare este în ochii Domnului nepreţuit,
Şi când vorbeşti cu el sau te-ntâlneşti şi cu privirea-l vezi,
Îmbrăţişează-l cu dragoste, cu drag, căci mâine s-ar putea să-l pierzi...

E bine să-nţelegi...
Că nu-i de preţ ce-ai dobândit lumesc în viaţă sau ce anume faimă,
Ci pe cine poţi, prin sacrificiu şi iubire, s-aduci în preajmă,
S-ajuţi, s-alini, să mângâi şi să păstrezi mereu cu tine,
Vreun suflet de copil, vreo mamă-ndoliată sau pe orişicine.

E bine să-nţelegi...
Că foarte important nu-i ce-ai zidit în piatră,
Nici ce-ai agonisit material, ci ce-ai zidit în inima zdrobită!
Şi nu contează de unde şi de ce vin suferinţe în viaţa omului,
Importă doar ce faci tu să ştergi măcar o lacrimă din ochiul lui.

E bine să-nţelegi...
Că suferi-vei poate însuşi tu şi vei întinde mâinile spre cineva...
Cerând o mângâiere, o-mbrăţişare, o-ncurajare sau altceva,
Şi-o altă suferinţă mai mare vei avea, când, sfâşiat, vei constata,
Că nimeni nu se va opri în loc pentru durerea ta...

E bine să-nţelegi...
Că-atunci vei fi adânc mâhnit şi-înlăcrimat,
Vei cauta în jur prietenii şi cei pe care tu i-ai ajutat,
Dar nu vor fi, nici unul nu va alerga la patul tău,
Şi, părăsit de toţi fiind, nu blestema, nu zi de rău!

Dar rabdă singur, tu şi Dumnezeu...
Şi din rabdare vei putea să ierţi, să uiţi şi să continui drumul tău...
E bine să-nţelegi...
Că tu eşti bun, dar nu-i vei face pe toţi să te iubească,
Te vor iubi puţini sau poate că nici unul să-şi dorească,

Dar tu nu judeca, gandeşte-te că, poate...
Sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Nu renunţa la binele din tine, mergi mai departe...
Şi-aşa vei fi erou al vieţii şi-L vei lua şi pe Hristos în ale tale biruinţe,
Eroi sunt doar cei care fac ce trebuie, indiferent de situaţie şi consecinţe!

E bine să-nţelegi...
Acestea toate... şi-aminte să-ţi aduci mereu,
Aşa vei fi curat şi bun, neabătut din drumul tău,
Si când a vieţii efemeră clipă se va topi şi nevăzut va trece,
Tu vei păşi uşor, senin şi plin de har, ca adierea serii prin ferestre.

Te vei înălţa dincolo de nori, spre Casa Tatălui Ceresc,
Te vei întoarce la ai tăi, uitând ce-i pământesc,
Vei fi din nou în Casa Veşniciei, vei reveni Acasă...
Şi-aşa vei dăinui pe veci în dumnezeiasca slavă!

DOAMNE AJUTA! cer scuze pentru indrazneala

[Sara I]

În prealabil postat de radugabriellucian

Putem fi inselati si impinsi spre pacat fiind amagiti cu nimic.

Daca sta omul bine sa se gandeasca, satana ne ispiteste si cu ceea ce nu avem si cu ceea ce nu e de la noi. Vrea sa fim mandri pentru ceea ce avem sau pentru ceea ce suntem . Dar de fapt tot ceea ce avem avem de la Dumnezeu. Ceea ce suntem , suntem cu ingaduinta lui Dumnezeu. Direct sau indirect Dumnezeu ne imbogateste cu fel si fel de daruri. Iar noi nu trebuie sa cadem in plasa intinsa de satana aceea de a ne mandri.
Am sanatate si putere de munca, inseamna ca voi munci si o sa am cele necesare vietii. Dar nu trebuie cazut in subtilul pacat al mandriei si sa spun " Aaa am muncit si pe urma muncii mele am ajuns unde am ajuns". Dar de fapt daca Dumnezeu nu dadea sanatate sau putere de munca nimic nu avea omul. Sau "aa sunt inteligent , am invatat mult , toate cate stiu le-am invatat singur. Sunt un om care stie multe. " Dar de fapt in spatele acestui lucru sta capacitatea de asimilare care ne este data de Dumnezeu, plus posibilitatea de a studia este data tot de dumnezeu. De fapt tot ce avem pe lumea asta este un dar de la Dumnezeu.
Dupa ce am prezentat mai sus posibilitatea de a cadea foarte usor in pacatul mandriei cu toate ca pe ceva ce nu este al nostru. Daca analizam in profunzime noi putem deveni mandri pe ceva ce nu avem de fapt. Iar de aici plecam usor privirea la ce nu are vecinul sau aproapele nostru. Si apare apoi judecata. Judecata impletita cu mandrie. " Aa vecinul nu are ca e lenes. Sau: Aa cutare nu are ca nu l-a dus capul sa caute un serviciu mai bun sau nu e in stare sa invete." Si exemplele pot continua. Si in acest mod satana cel rau vrea sa ne faca sa pacatuim. Iar pacatul este moarte. Pentru ca pacatul este despartire de Cuvantul lui Dumnezeu. Iar ce nu este in Dumnezeu este mort.
Cum putem sa ne ferim? Simplu . Mereu sa zicem "multumesc Doamne Preasfinte pentru tot ceea ce mi ai dat." Si al doilea lucru : Din ceea ce ti a dat Dumnezeu da si la cel ce n-are. Dar tot asa nu te mandri ca ai dat celui ce n-are. Pentru ca si aceasta posibilitate de a da celui amarat , tot Dumnezeu ti-a dat-o. Si tot Dumnezeu incearca sa te aduca pe calea Vietii . Noi intre noi trebuie sa ne ajutam sa ducem o viata buna cu multumiri catre Dumnezeu. Atunci vom fi crestini.


Oglinda.

Stau si ma intreb oglinda de ce exista? Un raspuns ar fi ca sa ma uit in oglinda si sa ma vad pe mine. Daca stam putin si ne gandim cand ne uitam in oglinda ne simtim bine ne vedem pe noi insine. Vedem o imagine a noastra.Nu este ceva strain. Totusi daca ne gandim ca sufletul omului este tot ca o oglinda , atunci ar trebui sa reflectam mai mult la situatia sufletului nostru. De acum incolo in acest paragraf ii voi spune sufletului meu : oglinda.
Cum este oare oglinda mea? Este curata sau este murdara? Cum lumina se reflecta in oglinda , facand-o si pe aceasta luminoasa prin reflexie, asa este si cu Lumina cea fara de inceput care dupa iesirea sufletelor noastre din aceste trupuri se va reflecta in oglinda. Dar ma intreb o oglinda murdara de noroi mai poate reflecta lumina si sa devina stralucitoare? Cu siguranta nu. Deci stau si ma mai intreb o data oglinda mea e oare murdara de mocirla si noroiul pacatelor? Si daca o sa mor asa in pacate nu voi putea niciodata sa fiu reflexie a Luminii Adevarate a Celui Viu. Acuma aici si azi trebuie sa scap de noroiul pacatelor. Dumnezeu ne-a dat in marea Lui mila posibilitatea de a ne curati de acest noroi. Spovedania in fata Lui avand ca martor pe duhovnic, aceasta taina este taina spalarii de pacate.
Dumnezeu ne-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Dar noi nu mai stralucim pentru ca ne-am manjit sufletele(oglinzile) noastre cu pacate.
Ce trebuie facut? Trebuie sa alergam la duhovinic si sa ne spovedim si Dumnezeu ne va spala pacatele prin iertare.Dar sa nu mai intram in mocirla.
Poate unii au noroiul uscat de multa vreme pe oglinda lor. Si trebuie intai inmuiat acel noroi ca sa se spele bine si sa straluceasca din nou.
Dar oglinda fara lumina nu poate sa straluceasca si ea. Lumina cea Adevarata este Cea care ne lumineaza pe toti. Lumina cea Adevarata este Dumnezeu. Iar la Dumnezeu nu ajungem decat prin Dumnezeu-Omul Fiul lui Dumnezeu Tatal adica prin Iisus Hristos Mantuitorul. Mare si multa mila ne-a dat Domnul Dumnezeu . Pe Fiul Sau Preaiubit L-a dat spre jertfa. Hristos a facut si mai mult. Se jertfeste tainic la fiecare Sfanta Liturghie. Si asta prin taina Sfintei Impartasanii. Acum revenind la "oglinda" noastra , dupa ce a fost spalata prin Taina Sfintei Spovedanii , ca sa lumineze trebuie sa fie luminata de Taina Sfintei Euharistii. Impartasania cu Iisus Hristos Dumnezeu Cuvantul Fiul Tatalui Lumina din Lumina si Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , Acela este Lumina care trebuie sa se reflecte in oglinda sufletului nostru. Iar daca te-ai impartasit cu Iisus Hristos atunci ca sa reflecti Lumina si sa fii oglinda stralucitoare trebuie sa faci ceea ce a facut si DomnulIisus Hristos. Cum ? Respectand Cuvantul Lui. Caci El ne spune ca ceea ce spune spune de la Tatal. Iar Tatal a spus la schimbarea la fata a Mantuitorului nostru.
"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" . Deci noi daca ascultam tot ce a zis Mantuitorul atunci inseamna ca ascultam si ceea ce a zis Tatal Ceresc. Si nu ne va fi rusine sa spunem rugaciunea Tatal Nostru. (" faca-se voia Ta precum in Cer asa si pe pamant.." ).

Sa fie slavit Dumnezeu...care da intelepciune fiilor oamenilor...si ne impartaseste cu harul Sfantului Duh..
Imi place foarte mult ce ati scris, si cum ati scris. Mai scrieti cand aveti timp...
Doamne-ajuta !