Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

Un Tata avea doi fii.

Deci Dumnezeu Tatal avea doi fii, fiii nefiind in acest context, Domnul Iisus (Fiul lui Dumnezeu) si inca un fiu necunoscut noua, ci cei doi fii erau doi oameni care aveau calitatea de fii ai lui Dumnezeu, deci erau nascuti din Dumnezeu, aveau Botezul cu Duh Sfant prin care il cunoasteau pe Tata. Stiau cine este Tatal, stiau ca le este Tatal, stiau ce trebuiau sa faca in calitate de Fii ai Tatalui si mai stiau ca aceasta calitate le dadea dreptul la mostenirea a tot ceea ce avea Tatal . Si ce se intampla? Conform cuvintelor Sf. Ioan, acesti Fii trebuiau sa fie in Dumnezeu si Dumnezeu in ei si ca atare sa nu mai greseasca. Si asa a si fost pana intr-o buna zi cand unul din fii s-a hotarat ca nu mai vrea sa ramana in Tatal asa ca isi cere partea de mostenire ca sa plece din casa Tatalui. Ce face Tatal in fata acestei situatii? Il mustra? Nu!! Ii spune ca cere tampenii si ca-i un prost? Nu!! Pune mana pe nuia sa ii dea doua? Nu!!! Nimic din toate acestea pe care un tata uman le-ar fi facut! Intr-un mod cu totul neasteptat, Tatal Ceresc se executa, respecta decizia Fiului de a pleca, ba inca ii mai si da partea lui de mostenire !! si flacaul nostru pleaca. Ce inseamna a pleca de la Tatal? Pai nimic altceva decat a incalca poruncile date omului de Dumnezeu , ca atare il vedem pe flacaul nostru consumandu-si viata in placeri si desfrau pana ajunge la capatul sacului, la fundulnsufletului sau dandu-si seama ca de fapt, departe de Tatal ii este atat de rau. Si ce face in continuare? Se caieste de faptele sale si se intoarce in chip de sluga la Tatal ca sa-i spuna ca a gresit . Cui ii spune ca a gresit? Cumva Fratelui cel bun care ramasese acasa facand voia Tatalui? Nicidecum, ci ii spune Tatalui. Si ce facea Tatal? Era suparat foc si de la plecarea fiului rumega in sinea lui niste cuvinte de genul: "Ei lasa ca o sa dea el de greu si o sa vezi cum se intoarce cu coada intre picioare si sa vezi ce-i dau vreo doua!" ? Asta facea Tatal? Nici poveste! Ci Tatal il astepta cu o iubire infinita sa se intoarca . Si ce a facut cand s-a intors? I-a tinut o lectie strasnica de morala sau a facut ceea ce scrie in VT, inima smerita Dumnezeu nu o urgiseste? Ca atare i-a aratat mare cinste fiului Sau, i-a redat haina cea dintai, adica haina alba a Botezului, intr-un cuvant, i-a sters greseala si l-a repus in drepturile de Fiu al Sau. Si ce s-a intamplat cu fratele cel "bun"? Ei iata ca bun era numai Dumnezeu pentru ca fratele s-a amarat pentru o cinste atat de mare aratata fratelui "cel rau", cinste mult mai mare decat cea primita de el vreodata. El nu a inteles ca Tatal ii iubea pe amandoi la fel, dar fratele "cel rau" suferise mult departe de Tatal si aceasta suferinta o alina Tatal prin toata acea cinste aratata lui. Tatal Ceresc este un Tata iubitor si mangaietor care nu are nimic de a face cu tatii pamantesti si imaginea construita astfel de oameni despre Tatal Ceresc. El nu mai judeca pe nimeni ci Judecata Sa a dat-o Fiului Iisus dupa cum scrie in Evanghelie, iar judecata Fiului spune ca nici El nu a venit sa Judece lumea ci sa o mantuiasca. Si mai zice ca, chiar si de o judeca, judecata Lui este dreapta. Tocmai pentru ca este aceeasi judecata a iubirii invatata de la Tatal.

Asa procedeaza Dumnezeu si aceasta este adevarata Taina a caintei si spovedaniei.

[Adriana3]

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

[Adriana3]

Int-adevar, Domnul Iisus s-a botezat in apa de catre Ioan iar Duhul Sfant a dat marturie despre El, in acel moment, ca Iisus era Hristosul. Doar Martorii lui Iehova interpreteaza momentul ca un Botez al Domnului cu Duh Sfant din cauza ca ei nu il considera pe Iisus Dumnezeu ci doar un spirit creat de Dumnezeu la inceputul lumii noastre vazute, cu putin inainte de a crea lumea vazuta, si ca atare, in conceptia lor, si Iisus trebuia sa se boteze cu Duh Sfant ca si noi, oamenii. Iisus insa nu avea nevoie de nici un Botez cu Duh Sfant tocmai pentru ca este Dumnezeu, si nici de pocainta spre iertarea pacatelor nu avea nevoie El fiind fara de pacat, ca atare Botezul Lui a fost pentru a fi marturisit de Tatal prin Duhul Sau Sfant ca El era Mesia, Fiul Sau mult iubit prin care a binevoit sa ne curete noua pacatele.

În prealabil postat de Adriana3

Int-adevar, Domnul Iisus s-a botezat in apa de catre Ioan iar Duhul Sfant a dat marturie despre El, in acel moment, ca Iisus era Hristosul. Doar Martorii lui Iehova interpreteaza momentul ca un Botez al Domnului cu Duh Sfant din cauza ca ei nu il considera pe Iisus Dumnezeu ci doar un spirit creat de Dumnezeu la inceputul lumii noastre vazute, cu putin inainte de a crea lumea vazuta, si ca atare, in conceptia lor, si Iisus trebuia sa se boteze cu Duh Sfant ca si noi, oamenii. Iisus insa nu avea nevoie de nici un Botez cu Duh Sfant tocmai pentru ca este Dumnezeu, si nici de pocainta spre iertarea pacatelor nu avea nevoie El fiind fara de pacat, ca atare Botezul Lui a fost pentru a fi marturisit de Tatal prin Duhul Sau Sfant ca El era Mesia, Fiul Sau mult iubit prin care a binevoit sa ne curete noua pacatele.

9.Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. 10.Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
multa iubire

19.Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

multa iubire

[Adriana3]

Intr-adevar, toate neamurile trebuie sa afle Numele Domnului, sa stie ca prin acest nume aratat de insusi Dumnezeu prin Duhul Sau Sfant, pacatele omenirii au fost sterse. Au fost sterse prin sangele Domnului. Aceasta Evanghelie a Bunei Vestiri trebuie propovaduita pana la marginile pamantului pentru ca oamenii sa-si intoarca fata la Dumnezeu (botezul caintei, al lacrimilor) si astfel prin Duhul Sfant pacatele sa le fie curatate, devenind astfel Fii ai lui Dumnezeu cu drept la mostenirea Imparatiei. De aceea se vorbeste in Biblie de botezul de sange, apa si foc. Cel de sange este al Domnului prin care pacatele au fost platite, cel de apa este cel al pocaintei, al lacrimilor administrat de Sf. Ioan Botezatorul, si apoi de apostoli, iar cel de foc este cel al Domnului primit prin Duhul Sfant, Duh trimis noua de Domnul dupa cum a promis, pentru ca a promis ca El se va sui la Tatal dar ne va trimite noua pe Duhul Sfant, mangaietorul. Si asa a si facut, trimitand Duhul Sfant la Cincizecime sub forma de limbi de foc. Acesta este Botezul curatitor al Duhului Sfant dupa care oamenii care l-au primit au ajuns sa cunoasca "toate" dupa cum scrie in Biblie. Ca atare, pana nu ajunge Buna Vestire la urechile tuturor oamenilor, nu va veni inca sfarsitul acestei lumi, tocmai pentru ca nimeni sa nu zica apoi ca nu a stiut.

Faptul ca apostolii nu puteau administra Botezul in numele lor personal ci doar in numele Sfintei Treimi este tocmai pentru faptul ca ei nu aveau puterea sa administreze pe Duhul Sfant ci numai Domnul are aceasta putere. Si lucrul acesta il arata Ap. Pavel atunci cand comunitatea primilor crestini se desira in tot felul de rivalitati umane pe bine cunoscuta tema: care din ei avea credinta cea buna. Atunci Pavel le atrage atentia ca nu au fost Botezati in numele oamenilor ci in cel al lui Hristos, deci Lui ii apartineau cu totii. Si avea dreptate apostolul.

[Adriana3]

Intr-adevar, datinile parintesti nu au nimic de a face cu Legea si proorocii Domnului.

La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu, Cuvantul era Dumnezeu. Si prin Cuvant toate s-au facut. Iar cuvantul este Iisus Hristos. Ca atare lumea aceasta va trece dar Cuvantului Domnului nu va trece, dupa cum a zis chiar El Insusi, dimpotriva se va implini pana la ultima proorocie. Prin Cuvantul Domnului s-a creat lumea, Cuvantul Domnului a fost scris pe piatra in poruncile date oamenilor si Cuvantul Domnului a vorbit prin proorocii adevarati. Acest Cuvant al Domnului nu va trece ci doar lumea cu datinile ei, iar cine va incerca sa schimbe chiar si numai o iota din Cuvantul Domnului, mic va fi numit in Imparatia Sa.

În prealabil postat de Adriana3

Intr-adevar, datinile parintesti nu au nimic de a face cu Legea si proorocii Domnului.

.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr


17.Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

multa iubire

În prealabil postat de Adriana3

De aceea se vorbeste in Biblie de botezul de sange, apa si foc. Cel de sange este al Domnului prin care pacatele au fost platite, cel de apa este cel al pocaintei, al lacrimilor administrat de Sf. Ioan Botezatorul, si apoi de apostoli, iar cel de foc este cel al Domnului primit prin Duhul Sfant, Duh trimis noua de Domnul dupa cum a promis, pentru ca a promis ca El se va sui la Tatal dar ne va trimite noua pe Duhul Sfant, mangaietorul. Si asa a si facut, trimitand Duhul Sfant la Cincizecime sub forma de limbi de foc. Acesta este Botezul curatitor al Duhului Sfant dupa care oamenii care l-au primit au ajuns sa cunoasca "toate" dupa cum scrie in Biblie. Ca atare, pana nu ajunge Buna Vestire la urechile tuturor oamenilor, nu va veni inca sfarsitul acestei lumi, tocmai pentru ca nimeni sa nu zica apoi ca nu a stiut.

21.Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, 22.Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.

Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,

16.Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.


21.Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, 22.Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.


multa iubire

[Adriana3]

"Botezul lui Ioan" inseamna botezul administrat de Ioan, deci cel cu apa, al pocaintei.

Dumnezeu Tatal a vorbit mereu oamenilor Cuvantul Sau prin Duhul Sfant, de aici si sintagma "Treime nedespartita". Adica Dumnezeu Tatal il trimitea pe Cuvant (Cuvantul fiind Dumnezeu Fiul) prin intermediul Duhului Sfant. Duhul Sfant a fost cel care a vorbit Cuvantul (Domnului) prin prooroci. Asta nu inseamna ca proorocii au fost botezati cu Duh Sfant inainte ca Domnul sa plateasca pacatele prin sangele Sau. De aceea, neavand inca Botezul focului, nu puteau sa intre inca in Imparatie, oricat de mult a vorbit Duhul Sfant prin intermediul lor Cuvantul Domnului.

Faptul ca apoi apostolii nu puteau administra Botezul in numele lor personal ci doar in numele Sfintei Treimi este tocmai pentru faptul ca ei nu aveau puterea sa administreze pe Duhul Sfant ci numai Domnul are aceasta putere. Si lucrul acesta il arata Ap. Pavel atunci cand comunitatea primilor crestini se desira in tot felul de rivalitati umane pe bine cunoscuta tema: care din ei avea credinta cea buna. Atunci Pavel le atrage atentia ca nu au fost Botezati in numele oamenilor ci in cel al lui Hristos, deci Lui ii apartineau cu totii. Si avea dreptate apostolul.

În prealabil postat de Adriana3

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

Capitolul 1
1.Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi. 2.Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine - Bisericilor Galatiei: 3.Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, 4.Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, 5.Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin! 6.Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, 7.Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. 8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! 9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema! 10.Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. 11.Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12.Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. 13.Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam. 14.Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. 15.Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său,

multa iubire