Maica Domnului... mama noastra, a tuturor crestinilor!

[laurastifter]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Iezechiel 44:2 Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.

Levitic 16

33. Să se îmbrace el cu veşmintele cele de în şi cu veşmintele sfinte; şi va curăţi sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăţi jertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea poporului.
34. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise.

Fecioara Maria este Sfanta a Sfintelor pentru ca in dansa si-a gasit locas Dumnezeu-Cuvantul si din ea a ales sa se intrupeze... Sfanta Sfintelor era inchis si doar arhiereul intra o data pe an, intr-ansa inchipuindul pe Iisus Hristos Arhiereul(Evrei 4:14).

Cantarea Cantarilor 4:12 Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.


Iesirea 3
2. Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
3. Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte".
4. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"
5. Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"

Dumnezeu i s-a aratat lui Moise in Horeb iesind dintr-un rug ce ardea si nu se mistuia aratand in chip minunat mai dinainta nasterea Cuvantului din fecioara care ramane fecioara....


Isaia 37:22 Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului!

Fecioara este numele cu care este numita Maica Domnului, Fecioara inainte de nastere , in timpul si Fecioara dupa nastere...

2Regi(2Samuel) 6

6. Când însă au ajuns la aria lui Nachon, Uza şi-a întins mâinile sale spre chivotul Domnului ca să-l sprijine, şi s-a apucat de el, căci boii erau gata să-l răstoarne.
7. Domnul însă s-a mâniat pe Uza şi l-a lovit Dumnezeu chiar acolo pentru îndrăzneala lui şi a murit el acolo lingă chivotul Domnului.

Maica Domnului este Chivotul "Legii Noi" scrise pe inima... Doar cei din rasa preoteasca aveau voie sa poarte Chivotul Legii aratand pe Iisus Marele Preot ce s-a intrupat din Fecioara Maria, Chivotul Cuvantului Domnului..

Ieremia 31:22Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va face pe pământ lucru nou: femeia va căuta pe bărbatul ei.

Ieremia 2:32 Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.

Despre ea s-a scris dupa cum zice sfantul Ieronim ca-si va uita fata podoaba sa si mireasa gateala sa si ca femeia va cauta pe barbatul ei, care este Dumnezeu... de aici voi continua urmatorul post.

Da, foarte interesante citate biblice care, într-adevăr, au prefigurat învăţătura de credinţă a Bisericii noastre despre pururea fecioria Maicii Mântuitorului nostru.
La citatele menţionate de dvs. am putea adăuga şi Isaia7, 14: "Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele Lui Emanuel". Textul este citat exact aşa, în varianta Septuagintei, în Noul Testament (Matei1, 23), cu referire la Întruparea Domnului Iisus Hristos şi Naşterea Sa din Fecioara Maria. În Sf. Evanghelie după Matei, textul vechi-testamentar este reprodus astfel: "Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu". Observăm că între textul de la Isaia7, 14 (din Septuaginta) şi acelaşi text citat în Noul Testament (Matei1, 23) există o mică diferenţă, căci în Evanghelia după Matei verbul "va chema" (Isaia7, 14) este pus la plural ("vor chema numele Lui..."), accentuându-se astfel adevărul că Domnul Iisus avea să fie recunoscut drept "Emanuel" (Dumnezeu întrupat) nu doar de Mama Sa, ci de către întreaga Biserică.
Mai avem şi în Psalmi referiri simbolice la persoana şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Da, foarte interesante citate biblice care, într-adevăr, au prefigurat învăţătura de credinţă a Bisericii noastre despre pururea fecioria Maicii Mântuitorului nostru.
La citatele menţionate de dvs. am putea adăuga şi Isaia7, 14: "Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele Lui Emanuel". Textul este citat exact aşa, în varianta Septuagintei, în Noul Testament (Matei1, 23), cu referire la Întruparea Domnului Iisus Hristos şi Naşterea Sa din Fecioara Maria. În Sf. Evanghelie după Matei, textul vechi-testamentar este reprodus astfel: "Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu". Observăm că între textul de la Isaia7, 14 (din Septuaginta) şi acelaşi text citat în Noul Testament (Matei1, 23) există o mică diferenţă, căci în Evanghelia după Matei verbul "va chema" (Isaia7, 14) este pus la plural ("vor chema numele Lui..."), accentuându-se astfel adevărul că Domnul Iisus avea să fie recunoscut drept "Emanuel" (Dumnezeu întrupat) nu doar de Mama Sa, ci de către întreaga Biserică.
Mai avem şi în Psalmi referiri simbolice la persoana şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.

Doamne ajută!

Prima referire la Maica Domnului, existentă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, poate fi găsită în aşa-numita "protoevanghelie" de la Facerea3, 15, unde Dumnezeu le făgăduieşte protopărinţilor noştri faptul că Fiul unei femei va zdrobi capul şarpelui, mântuind astfel neamul omenesc. Astfel, adresându-Se şarpelui, Domnul spune: "Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acela îţi va zdrobi capul, iar tu Îi vei înţepa călcâiul" (Facerea 3, 15).

[laurastifter]

Părintele Profesor Dumitru Stăniloae: "[COLOR=red]În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, [/COLOR][COLOR=red]inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei şi a bătut şi bate ea însăşi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiţie, ci de iubire între Dumnezeu şi oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte şi culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă şi manifestându-se prin ea".[/COLOR]

[laurastifter]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

In Isaia 7:14 nu foloseste cuvantul ebraic pentru fecioara, care e bethulah ci almah.

Într-adevăr, acest verset a fost tradus în mod diferit în varianta ebraică a Vechiului Testament (textul masoretic) faţă de Septuaginta (varianta greacă a V T). N-am mai specificat acest amănunt... care ţine deja de teologie, pentru că m-am gândit că topic-ul se referă mai mult la relaţia noastră cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fiindcă aţi amintit de această diferenţă dintre cele două tradiţii textuale, voi menţiona doar faptul că, din cauza acestei deosebiri de traducere, a existat, în istoria Bisericii, o polemică aprinsă între exegeţii creştini şi cei evrei.
De exemplu, în "Dialog cu iudeul Trifon", Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful argumentează tradiţia creştină de interpretare a textului, arătând că versetul este o importantă profeţie mesianică. Iudeul Trifon, având la dispoziţie traducerea ebraică a Bibliei, contraargumentează, susţinând că textul nu menţionează o "fecioară", ci o "tânără" (almah), iar copilul care urma să se nască nu era Mesia, ci viitorul rege Iezechia, fiul lui Ahaz.
În Sfânta Evanghelie după Matei (1, 23), textul vechi-testamentar este citat în varianta Septuagintei (întrebuinţându-se, deci, termenul "fecioară"). În privinţa traducerii ebraice, termenul "almah" nu contrazice decât în aparenţă interpretarea creştină, deoarece, în alte texte din Vechiul Testament, acest cuvânt este folosit cu sensul clar de fecioară, tânără necăsătorită. De asemenea, faptul că naşterea acestui prunc va fi un "semn" din partea lui Dumnezeu pentru fiii lui Israel (aşadar, un fapt supranatural) constituie un alt argument în favoarea înţelegerii textului drept o profeţie mesianică şi o referire la fecioria Maicii Domnului. Dacă profetul s-ar fi referit la o naştere naturală, acel eveniment nu ar mai fi constituit un miracol, un "semn" atât de puternic şi de incontestabil, încât l-ar fi putut încredinţa pe regele Ahaz de biruinţa asupra asirienilor (vezi contextul, Isaia cap. 7).
În capitolul 9 al cărţii lui Isaia, se continuă această profeţie despre Pruncul minunat, subliniindu-se faptul că Cel Care Se va naşte din Fecioară va fi o Persoană cu însuşiri supranaturale imposibil de atribuit unei personalităţi istorice obişnuite. Oricât de evlavios ar fi urmat să fie regele Iezechia, el nu putea fi numit "Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie" (Isaia9), de unde rezultă că Pruncul prezis este Mesia - Domnul nostru Iisus Hristos - iar tânăra/fecioara menţionată în 7, 14 este Maica lui Hristos, Pururea Fecioara Maria.
Nădăjduiesc că aceste câteva rânduri v-au fost de folos. :)
Doamne ajută!

[laurastifter]

Un text plin de duioşie şi frumuseţe!
A fost postat pe site-ul Ortodoxia Tinerilor de către o creştină care-şi spune Talita şi care publică mereu texte de o incredibilă profunzime teologică şi duhovnicească!

Iată ce cuvinte frumoase, parcă desprinse din imnografia Sfântului Roman Melodul:
"Acum două săptămâni, am primit de la părintele meu duhovnic o icoană cu Maica Domnului alăptând pe Pruncul Hristos. Mult dragă îmi este icoana şi îmi mi se bucură inima când o privesc gândindu-mă la bucuria pe care Maica lui Hristos o avea când ţinea în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Mă uit la chipul ei feciorelnic din icoana şi văzând zâmbetul ei nespus de duios, înţeleg că nimeni şi nimic nu ne este bucurie aşa cum Bucurie ne este Hristos.

Ochii Maicii din icoană privesc smeriţi dar nu către Hristos. Privirea îi este îndreptată spre acea taină pe care o poarta în inima sa, spre taina minunatei zămisliri şi naşteri a Domnului nostru. Această zămislire prin umbrirea Duhului Sfânt şi naşterea lui Hristos au lăsat-o pe ea pururea Fecioară. Privind ochii Maicuţei, nu pot sa nu intreb:

Cum o fi bătând, Măicuţă, inima ta când hrăneai pe Hrănitorul tuturor? Cu câtă duioşie purtai pe braţele tale pe Cel ce pe toate le ţine? Cu câtă bucurie îmbrăca Hristos inima ta atunci când tu înfăşai în scutecel pe Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină? Cu câtă dulceaţă se umplea, Măicuţă, sufletul tău când legănai pe Iisus Cel nesfârşit de dulce ?

Cum nu te vom ferici noi pe tine, Pururea Fecioară Maria?
Cum nu te vom cinsti pe tine, Maica Dumnezeului nostru?
Stăpâna noastră Preabună, strânge-ne pe toţi în poala veşmântului tău şi slobozeşte-ne în Grădina Raiului !
(Talita)

[glykys]

Recomand site-ul http://www.maicadomnului.ro/ pentru marturii duhovnicesti.

[laurastifter]

Doamne ajută!

Deşi mesajul meu este off topic, aş dori să-i scriu câteva cuvinte colegului nostru Scotland the Brave.
Mi-aţi trimis un mesaj privat legat de ceea ce am scris la acest topic. Aş dori să-mi cer scuze pentru că, din cauza unei probleme tehnice, nu v-am putut răspunde atât de mult timp. Vă rog să mă credeţi că am mai intrat pe forum şi am încercat să vă scriu... M-a bucurat sincer mesajul dumneavoastră şi sunt dispusă să discutăm! Dacă doriţi să vă explic ce s-a întâmplat mai exact, putem discuta privat pentru că aici ne-am abate prea mult de la topic.
În seara aceasta, am încercat din nou să vă trimit un mesaj privat, ştiind că s-a remediat problema pe care am avut-o, dar observ că dă o eroare... De aceea, v-am scris aici, pentru a vă asigura că am primit mesajul pe care mi l-aţi trimis şi că mă bucur să discutăm. Până acum, repet, nu v-am putut scrie dintr-un motiv ce nu a depins de voinţa mea.
Sper din tot sufletul să mă credeţi şi să nu fiţi supărat pe mine.

O noapte binecuvântată!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

Va multumesc si eu pentru amabilitate dar discutia nu mai este nici necesara si nici de actualitate.Va doresc toate cele bune.