De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[vsovivi]

„448.- Părinte, nu s-ar putea să se întoarcă episcopii, preoţii şi credincioşii de pe stilul vechi la ascultare de Biserica Mamă şi să rămână tot pe stilul vechi, le-ar da voie patriarhul?
-S-ar putea dar ei nu vor. Eu am fost de vreo două ori pe la Slătioara, la centrul lor, să stau de vorbă cu cei mai mari şi chiar s-a întâmplat să călătoresc, odată, de Sfintele Paşti la Ierusalim, cu episcopul lor Silvestru. I-am îndemnat să revină sub ascultarea Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe Române. Dacă Glicherie a fost lipsit de minte, smerenie şi supunere şi a făcut dezbinare şi despărţire, ieşind de sub ascultarea Bisericii, măcar cei de după el, să îndrepte această greşeală, să nu lase timpul să sape prăpastia şi mai mare, aşa cum s-a întâmplat cu Biserica de Apus sau Biserica Catolică, pentru că revenirea va fi din ce în ce mai imposibilă. Le-am propus să meargă la Mitropolitul Moldovei şi să facă o înţelegere cu el, că sunt deschişi să revină sub ascultarea şi îndrumarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu condiţia ca: episcopii, preoţii, credincioşii, mănăstirile şi bisericile lor să rămână aşa cum sunt astăzi şi nimic să nu se schimbe din administrarea şi organizarea pe care o au şi nu cred că nu ar fi găsit înţelegere, dimpotrivă, cu braţele deschise erau primiţi. La început, s-au arătat încântaţi de părerea mea şi chiar apreciau că ar fi foarte bine, că în felul acesta ar fi fost şi ei recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică şi de Bisericile surori şi nu ar mai fi fost puşi în situaţia umilitoare de a fi consideraţi dezidenţi şi schismatici, însă, şi-au dat seama că nu Sfântul Sinod ar fi fost cel mai greu de convins, ci pe proprii lor preoţi şi mai ales pe credincioşii pe care i-au înveninat şi îndoctrinat mereu, că preoţii noştri sunt spurcaţi, că anafora şi împărtăşania este spurcată, ş.a.m.d. Mi-au zis aşa: „Ar fi bine să facem aşa cum ne-aţi sugerat, dar ce facem cu credincioşii noştri că ne omoară dacă aud!”. Şi uite aşa diavolul schismei îi ţin pe catolici cu mândria şi pe stilişti cu frica şi cu îndărătnicia.”


Concluzie:
Aici se dovedește faptul că dacă minciuna scoasă din mintereuri prozelmite a prins în popor ca bârfa, ca osândirea greșită, ca judecata strâmbă, atunci de frica credincioșilor greu mai poți o da la întors, greu mai poți întoarce credincioșii la Dumnezeu căci trebuie să recunoști înaintea lor că ai mințit, că ai avut minterese oculte... și cine să te mai asculte apoi ca pe un om cinstit al lui Dumnezeu?

Deci e problema tuturor bisericilor asta... și e mare frica și rușinea acelor lupi îmbrăcați în haină de sfințișor căci pierzi credibilitatea... și cine poate spune sincer cu curaj:

„-știți, v-am mințit, defapt preoții din BOR nu sunt spurcați și anafora și apa sfințită și împărtășania nu sunt spurcate ci chiar sunt valide și pline de puterea Lui Hristos...”

Nu se mai poate căci poporul s-ar putea să ceară răzbunare și caterisirea celor greșiți! Așa că amână deznodământul...

Deci le este frică de massmedia și de popor... căci își închipuie fericiri străine de Adevărul...

„Nu puteți ajunge la Tatăl decât prin Mine! Eu sunt Ușa Raiului!” așa că nu vă mai faceți iluzii deșarte și speranțe că veți fi îndreptățiți împreună cu sfinții fără ca să vă pocăiți de faptele cele rele... e imposibil ca trăind în minciună să ai nădejdea că ți se va socoti dreptate credința aceasta. N-ai ce spera în deșert, vei ajunge în iad pentru că pe el l-ai păzit și apărat.

[DragosP]

Acu' că ai terminat exegeza (parţial, e drept) operei Părintelui Ilarion Argatu, vrei să te îndrum şi către alt mare duhovnic, Părintele Cleopa să ne explici ce şi cum şi despre dânsul?

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Acu' că ai terminat exegeza (parţial, e drept) operei Părintelui Ilarion Argatu, vrei să te îndrum şi către alt mare duhovnic, Părintele Cleopa să ne explici ce şi cum şi despre dânsul?

Graba strică treaba, că abea acuma am terminat cu priceperea părintelui Argatu, dacă l-ai adus ca argument și cred că acum poate ai priceput ce a vrut să zică el și ce e cu stilismul și cu ceasurile și cu calendarul, adică:

Nu este greșală a da ceasul înainte sau în urmă cu cât vrei căci nu este canon după mărturia părintelui Paisie de la Sihăstrie căci a cerut să știe ce să facă și a primit sfat de la sfinții trei ierarhi, cele trei lumini cerești, dar totuși este foarte bine ca să serbezi zilele sfinților în zilele lor, deci peste 13 zile față de BOR care îi pomenește după cum au hotărât Bisericile atunci, dar nu după calendarul vechi în care nu sunt trecuți sfinții mai noi ci după calendarul cu toți sfinții până azi. Nu e greșit canonic să-i pomenești altădată căci nu e canon în ceea ce privește ceasurile, deci BOR nu are greșeală canonică și nu au nici cei care încă n-au schimbat ceasurile pe nou, și Harul și Darul și puterea lucrează în BOR în preoții curați și ascultători care nu s-au corcit cu scorpia cea cu multe capete... dar cel mai bine este a pomenii sfinții în zilele lor de serbare, după CEASUL MEU, căci acela e ceasul lui Dumnezeu!

Iată deci că a venit acuma Ceasul Meu, căci la nunta din Cana Galileii era mult prea devreme pentru fericirea și veselia nunții Mielului... care vine fărăndoială.

[vsovivi]

449.- Părinte, stiliştii se laudă că au relaţii cu Ierusalimul, că ei sunt primiţi de Patriarhul Ierusalimului la slujbe şi pe preoţii de pe stil nou nu sunt primiţi, că au relaţii cu grecii, vin episcopi din Grecia şi slujesc cu ei la Slătioara, cum se explică aceste relaţii pe care le au, dacă ei nu sunt recunoscuţi?
-Se ştie că în Grecia există o latură a Bisericii dezidentă, care nu prea este supusă ca şi stiliştii noştri de ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, cu aceştia au relaţii, episcopi dezidenţi şi schismatici vin şi slujesc cu stiliştii din ţara noastră. Stiliştii de la noi nu sunt recunoscuţi de adevărata Biserică Ortodoxă Greacă. Iar în ceea ce priveşte relaţia lor cu Ierusalimul sunt mincinoşi. Patriarhia de Ierusalim nu-i recunoaşte pe episcopii lor şi nu-i primeşte să slujească la Mormântul Mântuitorului şi aceasta o pot confirma eu, pentru că am fost de faţă când Patriarhul Ierusalimului nu l-a primit la slujbă pe episcopul lor Silvestru. Cu vreo 20 de ani în urmă s-a întâmplat, ca în avion să fiu cu episcopul lor Silvestru, de am mers împreună la Ierusalim, de Sfintele Paşti. Pe mine, un simplu călugăr m-a primit Patriarhul Ierusalimului să slujesc, iar lui Silvestru i-a interzis de a sluji pe motiv că nu este recunoscut, nu este hirotonit canonic şi este schismatic. Când m-am întors în ţară, Silvestru a împânzit vorba că a fost cu popa Argatu la Ierusalim de Paşti şi că Patriarhul pe el l-a primit la Slujbă şi pe mine nu. Minciună mare. Nu ai voie să slujeşti cu ei din cauza schismei şi a neascultării faţă de Sfântul Sinod.

Concluzie:
Aici e vorba de minciună și întreținerea minciunii în popor pentru credibilitate și așa fac și politicienii... deci tuturor ne sună asta, căci toți ne-am cam făcut politicienii lui baalamuc cel mic, pentru că toți avem minteresurile prozelmite ale pântecului... căci am lepădat în lături dreptatea și dragostea de Dumnezeu și nu mai sfătuim sincer pe aproape, căci noi apărăm de acum haita și zicem că apărăm biserica cea Adevărată... ne amăgim lingușindu-ne în ascuns.

Păi Hristos a venit iar ca să caute și să găsească pe oaia cea pierdută pentru Tatăl, nu pentru Sine și nu ca să dea cu toiagul sau să facă războinici ai luminii, căci n-are nevoie de „ajutoare” din astea...

Lasă deci sabia căci „Cine ridică sabie, de sabie va pieri!” și sărmanul sf. Petru a crezut că luptând așa își va da viața pentru Mântuitorul, așa cum a promis, și a crezut că iată tăind urechi și luptând trupește, nu s-a lepădat ci chiar era capabil să moară în luptă ca frații Macabei și apoi n-a mai ținut seama de jurământ și promisiune... crezând că Domnul nu vrea ca el să moară alături de El... dar iată că mai târziu a cântat cocoșul de două ori și el și-a amintit că e prooroc Domnul tocmai când vedeau că slugile sinedriului îl batjocureau, scuipându-L și pălmuindu-L, îndemnându-L răutăcios: proorocește!, hai proorocește!, și atunci a priceput ce fel de moarte era bineplăcută lui Dumnezeu.

Și a înnebunit sărmanul sf. Petru știind că se lepădase de 3 ori de proorcul și sfântul lui Israel și se jurase că nu-L cunoaște și că nu e din rîndul ucenicilor Lui. Dar n-a căzut de tot în deznădejde, fiindcă îl iubea sincer pe Dumnezeu. Și bunătatea Domnului l-a iertat și i-a arătat cum va fi să moară pentru Hristos. Deci să nu-și mai facă niciogrijă din pricina asta.