preceptii gresite sau mituri rautacioase despre credintele altora

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

N-am ascuns niciodată deschiderea pe care o am faţă de neortodocşi, nici faptul că am crescut într-o familie neoprotestantă. Şi o spun deschis, pentru că altfel mă veţi suspecta că sunt un lup în blană de oaie. Am aderat la ortodoxie, însă, din convingere şi, de 18 ani, de când m-am botezat, m-am bucurat în fiecare zi că am ales-o.

Acesta e un lucru de lauda (ca ai devenit ortodox fiind inainte neoprotestant), dar daca devenim ortodocsi nu mai putem crede si ce credeam inainte. De exemplu eu eram ateu si apoi simpatizant al paranormalului, normal ca nu mai cred ce credeam inainte din moment ce am devenit ortodox.
E mai usor sa aderam noi la conceptiile BO, pentru ca in mod sigur BO nu va adera la conceptiile diferite ale unora, oricat de frumoase li s-ar parea lor ca sunt. Nu te-ai gandit ca e posibil ca tu sa te fi inselat si nu sfintii si BO? De ce il crezi mai repede pe pastorul x care are interesul sa fie ecumenist si nu crezi ce spune BO.

De fapt conceptiile ecumeniste sunt asemanatoare cu cele neoprotestante. Ei fiind zeci de culte e normal sa spuna ca nu doar in cultul lor e adevarul. De asemenea conceptiile ecumeniste resping sfintii si sinoadele, cine are aceste conceptii sustine automat ca sfintii si Biserica s-au inselat, nu e doar o Biserica si nu conteaza adevarul.
De asemenea, nu cred in preotie si in Sfintele Taine, care pot avea doar aspect de simbol. Aceste idei vin si cu mandria, acela intelege mai bine decat ceilalti, vede unde nu au vazut sfintii si Biserica, de obicei sunt insotite de o falsa smerenie afisata. Si neoprotestantii se considera deja mantuiti (sfinti), sunt teologi, oricine poate talcui Biblia, pacate nu au, trebuie doar sa aiba credinta si faptele vin automat. Asadar ideile ecumeniste sunt de fapt idei neoprotestante intrate din pacate si in randul unor credinciosi din Biserica.

În prealabil postat de N.Priceputu

Consideră-mă ecumenist, dacă pentru tine asta reiese din mesajele mele; nu mă voi supăra. Pentru că eu cred că adevărul ne transcende şi transcende şi limitele confesionale, create de neputinţele noastre. Dar dacă ecumenismul înseamnă sincretism, arată-mi, concret, unde m-am făcut vinovat de aceasta.

Nu te consider eu cumva, eu ti-am spus ca sa aflii adevarul, nu sa te cataloghez pe tine. Invatatura ortodoxa e baza, fundatia, nu si-o alege fiecare dupa cum crede si considera. Daca la o casa nu ai fundatia tot ce cladesti peste se darama, evident. Invatatura o gasim in catehismul sau catehismele ortodoxe, si catolicii numai dupa catehismul lor se ghideaza.
Tu de fapt iti faci o invatatura teologica (dogma) proprie, prin ceea ce crezi tu si cum consideri tu. De fapt o alta biserica, cu alte invataturi decat cea ortodoxa.
Orice pagan care nu a auzit niciodata de crestinism pana sa fie botezat i se face catehizarea. Adica trebuie sa stie si sa creada invatatura Bisericii.
Mai spui ca in ortodoxie e Adevarul intreg si bine spui, dar apoi si ca alte culte au parti de adevar. E adevarat, chiar si alte religii au parti de adevar, dar asta e egal cu zero. Ca si in evolutionism, noi si castravetele avem cam acelasi procent de apa si suntem total diferiti de castravete. Sau si mai clar, avem un procentaj extrem de mare de potrivire cu maimutele, dar nu suntem maimute.
1. Asadar prima data se citeste catehismul. Exista unul mai scurt pe credo.ro, unul mai detaliat pe site-ul patriarhiei, dar si alte catehisme, toate la fel si frumoase. De acolo aflam adevarul sustinut de Biserica si care e cunoasut de 2000 de ani, nu e facut la sinoade.
2. Apoi dupa ce am aflat adevarul trebuie sa ne si raportam la el, adica sa credem si sa afirmam tot ce scrie acolo. Chiar daca unele lucruri ni se pare ca nu se potrivesc cu ce credem noi, nu e din cauza ca BO s-a inselat, ci e din cauza limitarii noastre si a intelegerii reduse. In acest caz cautam sa ne lamurim acele aspecte care noua ni se par contrare, daca nu putem doar sa ne smerim ca nu le stim pe toate si sa le luam cum zice Biserica.
3. Abia apoi putem spune ca am pus fundatia, adica am inceput sa devenim ortodocsi. Apoi urmeaza constructia si faptele. Pentru ca altfel nici crezul nu putem sa-l zicem la Liturghie, cum zice cineva ca el crede intr-o singura Biserica, cand se gandeste ca sunt mai multe?
4. In cazul in care vrem sa stim si ca adevarul e in ortodoxie si mantuirea si ca nu e si in alte parti, e suficient sa vada ca il alte culte nu sunt minuni care nu sunt normale (adica se nasc copii, soarele straluceste si la ei, vine ploaie cateodata, un om s elasa de bautura, etc.). Sau daca sunt sa se uite ca sunt la fel cu altele din alte religii. DE exemplu sa se uite la moastele catolice de dupa schisma si apoi sa le vada pe cele adevarate.

P.S. Eu am repetat toate astea, desi probabil nu va avea vreun rezultat. Cine are o conceptie nu renunta la ea orice s-ar intampla, e cel mai apropiat lucru pe care il are, indiferent ca e complet gresit. Asta daca nu se smereste intre timp.

În prealabil postat de catalin2

Nu te-ai gandit ca e posibil ca tu sa te fi inselat si nu sfintii si BO? De ce il crezi mai repede pe pastorul x care are interesul sa fie ecumenist si nu crezi ce spune BO.

În ce sens să mă fi înşeltat? Ce sfinţi am contrazis? Îmi faci impresia că nu ai citit cu atenţie ceea ce am scris. Ori poate am fost eu prea ambiguu.

De fapt conceptiile ecumeniste sunt asemanatoare cu cele neoprotestante. Ei fiind zeci de culte e normal sa spuna ca nu doar in cultul lor e adevarul. De asemenea conceptiile ecumeniste resping sfintii si sinoadele, cine are aceste conceptii sustine automat ca sfintii si Biserica s-au inselat, nu e doar o Biserica si nu conteaza adevarul.
De asemenea, nu cred in preotie si in Sfintele Taine, care pot avea doar aspect de simbol. Aceste idei vin si cu mandria, acela intelege mai bine decat ceilalti, vede unde nu au vazut sfintii si Biserica, de obicei sunt insotite de o falsa smerenie afisata. Si neoprotestantii se considera deja mantuiti (sfinti), sunt teologi, oricine poate talcui Biblia, pacate nu au, trebuie doar sa aiba credinta si faptele vin automat. Asadar ideile ecumeniste sunt de fapt idei neoprotestante intrate din pacate si in randul unor credinciosi din Biserica.

În discuţiile pe care le am cu neoprotestanţii le aduc mereu argumentele astea. Eu nu am pledat pentru ecumenism, dacă asta înseamnă o relativizare a adevărului, o punere în discuţie a dogmelor. Pledez, însă, pentru un dialog deschis, real, sincer, cu toată lumea, încercând să le înţeleg punctele de vedere. Altfel nici n-aş putea să conving pe cineva.

Tu de fapt iti faci o invatatura teologica (dogma) proprie, prin ceea ce crezi tu si cum consideri tu. De fapt o alta biserica, cu alte invataturi decat cea ortodoxa.

Te rog să detaliezi. Dacă dogma mea este proprie, înseamnă că nu este a Bisericii. Care sunt acele dogme ale Bisericii în care nu cred sau le combat?

Catehismul l-am citit cu multă vreme în urmă. Mi-a plăcut cel care a apărut la Harisma prin '90-'91, „Viu este Dumnezeu”, şi care a fost recent reeditat la editura Reîntregirea. Nu e singura carte ortodoxă pe care am citit-o. De altfel, după ce am cunoscut Ortodoxia, am respins cărţile care veneau cu o spiritualitate străină, fie neoprotestante, fie new-age. Pur şi simplu îmi par neserioase, superficiale sau mincinoase.

Dacă doreşti să avem un dialog real, te rog citeşte sau ascultă predicile Părintelui Galeriu. Aş vrea să ştiu ce părere îţi face, cum l-ai comenta şi dacă, cine ştie, ne-am întâlni într-o înţelegere comună.

Pentru a fi ortodocsi, trebuie sa avem pe lânga credinta si fapte bune, si cunoastere. Fara cunoastere putem deraia usor la auzul teoriilor care se vehiculeaza, una mai "credibila" ca alta, dar lipsite de Adevar, desi aparent logice.
Abia dupa ce acumulam cunoastere ne putem deschide fara riscul de a deraia.

Cu totii suntem pentru o Biserica Universala, dar nu oricum, ci bazata pe Adevar.

Dar sa nu confundam buna intelegere cu ceilalti oameni, indiferent de credinta lor, cu ecumenismul. Ecumenismul este erezia ereziilor, care vrea sa amestece toate religiile lumii, incat in final nimeni sa nu mai stie in ce sa creada.

În prealabil postat de Miha-anca

Ecumenismul este erezia ereziilor, care vrea sa amestece toate religiile lumii, incat in final nimeni sa nu mai stie in ce sa creada.

Aţi descris, de fapt, sincretismul. Am spus de nenumărate ori că e o aberaţie. Ecumenismul nu înseamnă altceva, în opinia mea, decât discuţii întreolaltă despre adevărurile de credinţă. Nu e vorba de negocieri şi de compromisuri; ci de dorinţa ca toţi să mărturisim un singur adevăr.

Dacă n-aş crede că Ortodoxia a păstrat adevărul curat, n-aş fi ortodox. Şi dacă ea l-a păstrat, atunci nu are cum să renunţe la el. Dar, prin deschiderea către ceilalţi, prin acceptarea dialogului, printr-o dorinţă sinceră ca toţi să se mântuiască, îl poate face cunscut şi celor care, la rândul lor, îl caută cu o inimă sinceră.

Ceea ce am încercat eu să subliniez este faptul că pentru a ne înţelege întreolaltă este nevoie nu doar de gândire, nu doar de o formulare cât mai precisă a unor dogme, ci de o deschidere totală faţă de interlocutor, de prietenie reală, de a-i ieşi în întâmpinare. Asta înseamnă, în opinia mea, a avea o credinţă vie, lucrătoare.

În tema acestui fir e vorba tocmai de malentendu-uri şi de cauzele care duc la acestea. E vorba de faptul că nu ne înţelegem între noi, catolici cu ortodocşi, cu protestanţi ş.a. pentru că îi privim pe ceilalţi de pe o poziţie de adversitate, de cele mai multe ori cu suspiciune. Nu le acordăm credit; considerăm din start că ei nu pot fi sinceri în credinţa lor. Pornim, altfel spus, de la prezumţia de vinovăţie. Nu le aplicăm acelaşi tratament pe care ni-l aplicăm nouă; nu suntem sinceri, nu-i iubim ca pe noi înşine.

Nu înseamnă că dacă am face acestea am începe să vorbim ca ei, să credem ce cred ei. Nu înseamnă că dacă încerc să văd lumea prin ochii unui musulman, de exemplu, îi voi împărtăşi şi credinţa. Din contră, mi-o voi preciza mai bine pe a mea în raport cu el; în plus, comparând perspectiva pe care o are el despre relaţia cu Dumnezeu cu perspectiva mea, voi putea să-i arăt în ce constă inferioritatea credinţei lui, lipsurile pe care le are şi, dacă el ar avea încredere în sinceritatea preocupării mele pentru el, ar putea să-mi acorde credit.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aţi descris, de fapt, sincretismul. Am spus de nenumărate ori că e o aberaţie. Ecumenismul nu înseamnă altceva, în opinia mea, decât discuţii întreolaltă despre adevărurile de credinţă. Nu e vorba de negocieri şi de compromisuri; ci de dorinţa ca toţi să mărturisim un singur adevăr.

Dacă n-aş crede că Ortodoxia a păstrat adevărul curat, n-aş fi ortodox. Şi dacă ea l-a păstrat, atunci nu are cum să renunţe la el. Dar, prin deschiderea către ceilalţi, prin acceptarea dialogului, printr-o dorinţă sinceră ca toţi să se mântuiască, îl poate face cunscut şi celor care, la rândul lor, îl caută cu o inimă sinceră.

Corect ce ai scris aici, de aceea si participa Bisericile Ortodoxe la dialogurile ecumenice. Desi unele din ele incep sa spuna ca e mai amre pierderea decat castigul, pentru ca eterodocsii nu-si schimba erorile, dar ortodocsii au inceput sa aiba ei idei ecumenice din alte culte. Cred in mod gresit ca BO participa la aceste dezbateri ecumenice pentru ca e de acord si cu ce spun alte culte.

Insa in mesajul citat de mine eu am inteles altceva, ca spuneai ca si alte culte sunt in adevar, ca doar cei limitati spun ca exista o singura Biserica si ca ortodocsii sunt putin mai aproape de adevar decat ceilalti.
Din moment ce BO nu recunoaste taine din afara ei, chiar si un sfant catolic nu este recunoscut ca fiind macar botezat ca orice ortodox. Iar daca exista o indoiala datorata faptului ca in unele cazuri nu se reboteaza (desi unii preoti reboteaza pe eterodocsi, ceea ce ar fi o mare eroare canonica, deci acei preoti ar fi fost exclusi), apropae la toti se face Taina Mirungerii. Taina Botezului este pentru iertarea pacatelor si a urmarii pacatului adamic, iar Taina Mirungerii este primirea harului. Chiar si daca ar recunoste botezul tot ramane fara har, adica botezul cu Duh Sfant adus de Iisus.

Dupa parerea mea cea mai mare dragoste o au sfintii, iar ei spun ca exista doar o Biserica. La fel, cineva care spune ca un om se poate mantui doar in BO are dragoste pentru eterodocsi si vrea sa-i ajute. Cel care spune ca si ei se pot mantui ce spune de fapt si ce bine face? Acel eterodox nu are nicio logica sa mai treaca la ortodoxie, din moment ce se poate mantui si in cultul sau si daca e adevarat ce spune BO ca nu e acesta adevarul se pierde acel suflet. Asadar mi se pare ca mai mare dragoste si ajutor are acel eterodox din partea celui ce nu spune ca mantuirea este la fel in toate cultele.
Dar bineinteles, cu duhul blandetii de fiecare data cand se poate.

În prealabil postat de catalin2

Insa in mesajul citat de mine eu am inteles altceva, ca spuneai ca si alte culte sunt in adevar, ca doar cei limitati spun ca exista o singura Biserica si ca ortodocsii sunt putin mai aproape de adevar decat ceilalti.

Despre celelalte culte care Îl mărturisesc pe Hristos ca mântuitor şi care se botează am mai comentat pe thread-ul cu tema „Mântuirea - numai la ortodocşi?”. Mi s-a părut că subiectul s-a încheiat acolo, fiecare epuizându-şi argumentele. Sincer să fiu, am o nelinişte cu privire la faptul că Ortodoxia nu recunoaşte botezul altora. Nu înţeleg de ce. În urmă cu mai mulţi ani ştiam că este recunoscut (poate doar de unii preoţi cu vederi mai largi) şi că cel care vrea să devină ortodox nu trebuie decât să primească mirungerea, dacă este (neo)protestant.

Există, între teologii ortodocşi diferenţe. Părintele Stăniloae s-a izbit, în tinereţea sa, atunci când a vrut pentru prima oară să studieze teologia, de un spirit scolastic, care cuprinsese (şi nu a părăsit-o nici până azi) şcoala românească de teologie. Ulterior a criticat acest spirit şi a dezvoltat o teologie profundă, mistică, foarte nuanţată. Având o astfel de viziune el a putut să spună că şi ceilalţi, eterodocşii, se pot împărtăşi, parţial, de Hristos.

Acestea, însă, le-am discutat pe thread-ul amintit. Ce am vrut să subliniez, însă, este faptul că nu-mi construiesc o viziune originală în privinţa dogmelor Bisericii, ci că încerc să înţeleg de la cei mai luminaţi.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Despre celelalte culte care Îl mărturisesc pe Hristos ca mântuitor şi care se botează am mai comentat pe thread-ul cu tema „Mântuirea - numai la ortodocşi?”. Mi s-a părut că subiectul s-a încheiat acolo, fiecare epuizându-şi argumentele. Sincer să fiu, am o nelinişte cu privire la faptul că Ortodoxia nu recunoaşte botezul altora. Nu înţeleg de ce. În urmă cu mai mulţi ani ştiam că este recunoscut (poate doar de unii preoţi cu vederi mai largi) şi că cel care vrea să devină ortodox nu trebuie decât să primească mirungerea, dacă este (neo)protestant.

Spui ca nu intelegi de ce , iar eu tocmai asta spuneam, ca nu putem avea pretentia ca toti sa intelegem tot, iar ceea ce nu intelegem la inceput sa dam crezare ce spun sfintii si BO, nu sa cautam noi o intelegere a noastra, chiar daca e difertia de a BO. Gandeste-te cum ar fi ca cineva cu putin pregatire, care sa spunem ca a putut face doar patru clase de la tara, se apuca el sa cerceteze si sa inteleaga toata teologia. Normal ca ajunge prin alte locuri, de aceea sunt si multi de la tara ca sunt pacaliti de cultele neoprotestante.
Ar mai fi si cealalta problema, ca poate cineva nici nu doreste sa inteleaga, chiar daca vede mii de argumente, pentru ca tine la conceptia lui si nu e de acord sa o schimbe.
In legatura cu ale topic, nu are importanta cat s-a discutat si ce s-a discutat, atata timp cat nu s-a aflat adevarul. Si neoprotestantii pot discuta sute de pagini si tot la conceptia lor gresita raman. Aici sunt subiecte care nu s-au discutat prea mult dar condenseaza ceea ce spune BO: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12560
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777

Poti citi canonul valabil in BO, al Sf. Vasile cel Mare, cu privire la tainele eterodocsilor. "La inceputuri, inainte de despartire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea mainilor transmiteau acest har, sfintilor, iar dupa schisma au devenit laici incat nu mai aveau puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni: cei rupti de Biserica au devenit astfel incapabili de a transmite si altora harul Sfantului Duh. De aceea cei botezati de catre ei sunt socotiti ca si botezati de catre laici."
Acum te poti smeri si spune ca, desi nu intelegi, probabil Sf. Vasile si BO (care are acest canon) stiu mai bine decat ce crezi tu, sau poti spune ca poate s-au inselat si tu ai dreptate.

Acum sa-ti raspund la neintelegere, si eu am inteles mai bine de cand sunt pe acest forum, pentru ca trebuia sa caut raspuns la intrebari.
Ideile neoprotestante (si cele new-age) au patruns fara sa simtim, ajungand sa fie insusite automat de multi oamnei, ca si cum ar face parte din gandirea lor. Pentru ca nu toti au putut beneficia de catehizare, iar ceea ce auzim tot timpul si constant sunt conceptiile acestea.
Iar una din aceste conceptii e ca e crestin si mantuit tot cel ce crede in Iisus, ajunge atat. Si de aceea unii spun ca de ce nu sunt considerati toti crestinii la fel, pentru ca toti cred in Iisus. Daca un hindus crede in Iisus dar ramane tot hindus inseamna ca e crestin si se mantuieste? Nu, bineinteles.
La fel unii spun ca faptele conteaza, ca daca fac fapte bune vor ajunge si ei in rai. Dar Biblia ne spune ca toti au cazut de la Adam si nimeni nu mai e bun sau sa faca fapte bune. Bune sunt doar in conceptia lor.
Acum daca unul crede in Iisus si face si fapte, ca asa scrie in Bbilie, credinta fara fapte este moarta. De exemplu un hindus crede in Iisus si face si faptele care sunt in Biblie, dar ramane hindus, nu vine in Biserica, inseamna ca e crestin? Nu, pentru ca faptele credintei sunt si botezul, spovedania, impartasirea, etc.

Sa spunem in continuare ca un vecin spune ca si el intelege Biblia si isi face o comunitate crestina langa noi. Este el Biserica? Asa mergem la el ca e langa noi, de ce sa ne mai ostenim sa mergem la biserica fiind mai departe.
Dar sa spunem ca nu inventeaza nimic, spune exact ca si BO, aceeasi dogma, dar spune ca el are vocatie de preot si isi cumpara haine de preot si tine slujbe fara sa fie hirotonit. Ai incredere sa te spovedesti si impartasesti la el si nu la biserica? Nu, pentru ca nu are har si mananci paine cu vin in loc de Trupul si Sangele Domnului.
Sau sa mai spunem ca un preot este caterisit si i se retrage preotia din punct d evedere al BO acela mai e preot, te duci sa te spovedesti si impartasesti la el?
Am atins aici toate cazurile cunoscute, ramane doar parerea ca poate BO se inseala si trebuie sa aiba dreptate si alte culte, ca si ei sunt oameni dotati cu ratiune.

În prealabil postat de N.Priceputu

Aţi descris, de fapt, sincretismul. Am spus de nenumărate ori că e o aberaţie. Ecumenismul nu înseamnă altceva, în opinia mea, decât discuţii întreolaltă despre adevărurile de credinţă. Nu e vorba de negocieri şi de compromisuri; ci de dorinţa ca toţi să mărturisim un singur adevăr.

Dacă n-aş crede că Ortodoxia a păstrat adevărul curat, n-aş fi ortodox. Şi dacă ea l-a păstrat, atunci nu are cum să renunţe la el. Dar, prin deschiderea către ceilalţi, prin acceptarea dialogului, printr-o dorinţă sinceră ca toţi să se mântuiască, îl poate face cunscut şi celor care, la rândul lor, îl caută cu o inimă sinceră.

Ceea ce am încercat eu să subliniez este faptul că pentru a ne înţelege întreolaltă este nevoie nu doar de gândire, nu doar de o formulare cât mai precisă a unor dogme, ci de o deschidere totală faţă de interlocutor, de prietenie reală, de a-i ieşi în întâmpinare. Asta înseamnă, în opinia mea, a avea o credinţă vie, lucrătoare.

În tema acestui fir e vorba tocmai de malentendu-uri şi de cauzele care duc la acestea. E vorba de faptul că nu ne înţelegem între noi, catolici cu ortodocşi, cu protestanţi ş.a. pentru că îi privim pe ceilalţi de pe o poziţie de adversitate, de cele mai multe ori cu suspiciune. Nu le acordăm credit; considerăm din start că ei nu pot fi sinceri în credinţa lor. Pornim, altfel spus, de la prezumţia de vinovăţie. Nu le aplicăm acelaşi tratament pe care ni-l aplicăm nouă; nu suntem sinceri, nu-i iubim ca pe noi înşine.

Nu înseamnă că dacă am face acestea am începe să vorbim ca ei, să credem ce cred ei. Nu înseamnă că dacă încerc să văd lumea prin ochii unui musulman, de exemplu, îi voi împărtăşi şi credinţa. Din contră, mi-o voi preciza mai bine pe a mea în raport cu el; în plus, comparând perspectiva pe care o are el despre relaţia cu Dumnezeu cu perspectiva mea, voi putea să-i arăt în ce constă inferioritatea credinţei lui, lipsurile pe care le are şi, dacă el ar avea încredere în sinceritatea preocupării mele pentru el, ar putea să-mi acorde credit.

Pozitie de adversitate fata de cine? De cele mai multe ori fata de Sfintii Parinti, care sunt citati si a caror parere o exprimam in raspunsurile noastre.
Ecumenism, da, dar numai pe baza adevarului de credinta. Mai multe adevaruri, nici un adevar.
Pe de alta parte, credinta ne-o da Dumnezeu. Stie Dumnezeu de ce unora le da dreapta credinta si pe altii ii lasa sa creada ce vor ei, mantuirea nefiind obligatorie si nu se face cu forta.
"Inferiritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.

În prealabil postat de Miha-anca

"Inferiritatea credintei lui, lipsurile pe care le are"? Discutia esueaza deja de la aceste cuvinte.

Nu înţeleg. Nu eşti de părere că Ortodoxia este superioară altor credinţe? Superioritate care nu derivă din superioritatea membrilor ei, evident, ci din faptul că este Biserica apostolică, păstrând neschimbat adevărul pe care l-a mărturisit de la început.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu înţeleg. Nu eşti de părere că Ortodoxia este superioară altor credinţe? Superioritate care nu derivă din superioritatea membrilor ei, evident, ci din faptul că este Biserica apostolică, păstrând neschimbat adevărul pe care l-a mărturisit de la început.

Cred ca se referea la faptul ca ortodoxia nu numai ca e superioara altor credinte, e si singura. Acel "the one and only".