Virtutea cea mai importanta

Sa nu vorbesti pe cineva de rau si sa nu judeci!
Pr.Paisie ( Secu) imi spunea ca: in momentele in care traim cel mai important este sa nu judecam. Sa rabdam toate ca din mana Lui Dzeu. E greu dar, mare pace are cel dobandeste asemenea virtute:)
jenica

În prealabil postat de veilur

eh, eu m-am referit la faptul ca nu constientizam momentan urmarile urate ale pacatului, faptul ca cu cat trece timpul mai mult si nu incercam sa ne descotorosim de patima, cu atat mai mult se infiltreaza si dependenta in noi de un anumit viciu.

Iar eu ma gandeam la momentul in care ai impresia ca ai scapat de un pacat si constati, ca de fapt el este in continuare ascuns in inima ta. Exemplul cel mai concludent pentru mine a fost mandria. Cuibarita in suflet, poate sta retrasa si neobservata, dar la cea mai mica ocazie iese la suprafata cu toata forta.

[veilur]

heh, dar eu ma gandeam ca totusi pot fi amandoua parerile valabile, poate...tu ce zici? :)

Veilur, nu vad de ce parerea mea s-o excluda pe a ta. Probabil fiecare a expus ceea ce stie din citite sau traite. Sunt chiar bucuroasa sa aud si alte pareri.

[vsovi]

poi ascultandu-l pe parintele Arsenie Papacioc intr-un interviu inregistrat, acesta spunea ca stia ceva despre pactul cel mai mare, shi vai cat imi cautasem shi eu pacatul cel mai mare ca sa ma pazesc, sa nu-l mai fac... shi ce a zis parintele, poi zicea ca asa a pus intrebarea sfantul Antonie cel Mare altor calugari shi fiecare a raspuns, ba ca e ala, ba ca e celalalt, ba ca asha, ba ca pe dincolo shi nimeni n-a stiut, shi atunci l-au intrebat pe sf. Antonie rugandu-l sa le spuna, shi acesta le-a zis, ca pacatul cel mai mare este pacatul cel mai apropiat de tine. (adica probabil s-o fi referit la pacatul in care eshti sau la cel care urmeaza sa-l faci, cel mai aproape probabil shi de dorintza ta fierbinte...)

deci virtutea cea mai mare ar putea fi shi sa nu pacatuieshti cu pacatul cel mai mare adica cu pacatul cel mai apropiat de tine... asta ar fi una din virtutzile cele mari...

[veilur]

În prealabil postat de ancah

Veilur, nu vad de ce parerea mea s-o excluda pe a ta. Probabil fiecare a expus ceea ce stie din citite sau traite. Sunt chiar bucuroasa sa aud si alte pareri.

nu ca as sti eu multe, dar eu scriu aici din ce patesc eu, din propriile caderi, dar faptul ca le constientizez se datoreaza ca am citit cate ceva despre tema in discutie...

idem

[veilur]

În prealabil postat de ancah

idem

ma bucur ca esti pe aceeasi lungime de unda :). Acum nu ramane decat sa vedem daca putem evolua in aceasta stare in care ne aflam, stii tu, adica sa avem si niste eventuale rezultate din aceste situatii...

[Z.Lidia]

Desigur ca cele dintai virtuti sunt credinta, nadejdea si dragostea, iar cea din urma este cea mai mare. Pentru mine, insa, cea dintai este cea pe care n-o am la momentul respectiv si cea pe care mi-o arata Dumnezeu ca n-o am. De exemplu, de cateva zile ma lupt (iar) cu lenea. O parasc aici, poate vine si harnicia in loc. Doamne ajuta!

[veilur]

În prealabil postat de Z.Lidia

Desigur ca cele dintai virtuti sunt credinta, nadejdea si dragostea, iar cea din urma este cea mai mare. Pentru mine, insa, cea dintai este cea pe care n-o am la momentul respectiv si cea pe care mi-o arata Dumnezeu ca n-o am. De exemplu, de cateva zile ma lupt (iar) cu lenea. O parasc aici, poate vine si harnicia in loc. Doamne ajuta!

Adica vrei sa spui ca tu ai nadejde si dragoste, dar nu ai credinta? Pai vreau sa-ti spun ca nadejde si dragoste fara credinta nu se poate, asa ca mai andeste-te un pic la ce spui, pentru ca ce ai afirmat tu se cam bate cap in cap...???