Trei zile de intuneric

[fallen]

[quote=Pr. Gheorghe;393405]



Stiu si am acceptat aceasta "raspundere" atata vreme cat nu m-am prezentat cu vreun pseudonim. Totusi nu as fi asa sigur ca la adapostul "laicitatii" poti sa-ti dai cu parerea oricum si oricand, decat daca renunti la multe din principiile de baza ale unui om vertical si dornic de mantuire.



Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

În prealabil postat de fallen

Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

Imi cer iertare, dar... nu prea inteleg intrebarea, in contextul celor zise de mine! Daca v-am creat impresia ca ma plang de faptul ca sunt preot, trebuie sa va spun ca nu este asa. Raspunderea de care aminteam se refera la actiunile de pe forum, pentru ca in acest context era restul discutiei!

Daca insa va refereati nu la mine, ci la orice persoana care s-ar putea afla in situatia pe care o descrieti, imi vine greu sa dau un raspuns la modul general. Constiinta si ratiunea fiecarui om trebuiesc educate ca, in orice situatie, sa poata conlucra spre a alege cea mai buna solutie. Educarea aceasta insa poate fi un proces de lunga durata. Raspunsul concret, din partea mea, la intrebarea dumneavoastra este: nu stiu!

Si ca o completare "paralela": in ortodoxie nu exista reforma, ci doar ascultare in rugaciune si credinta, pana la mucenicie! Sa nu fiti tentat(a) sa ganditi ca asta este prostie, ori lasitate, ori necredinta, pana nu veti incerca sa faceti aceasta chiar dumneavoastra, insiva, caci ortodoxia se traieste, nu se filozofeaza, si cine nu o traieste nu va sti nicicand ce reprezinta cu adevarat!

Domnul cu noi, cu toti!

În prealabil postat de fallen

Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

Reciteam cuvintele pe care le-ati scris si ma gandeam: chiar asa, daca un preot, la o anumita perioada de la hirotonie "constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie?". Punand astfel problema mi-a sarit in atentie o incorectitudine in enuntul problemei: preotia nu trebuie privita ca o profesie, caci este de fapt, suta la suta, chemare si slujire.

Daca un preot s-ar afla in situatia de mai sus, cred ca mai intai ar trebui ajutat sa-si limpezeasca relatia sa cu preotia pe care a acceptat-o si abia mai apoi sa fie analizata relatia sa cu institutia pe care o reprezinta, Biserica. Un preot care are o perceptie gresita fata de preotie nu poate avea o perceptie corecta fata de Biserica! Acel preot trebuie sa puna epitrahilul in cui un timp, cu binecuvantarea duhovnicului si a ierarhului sau, iar apoi sa mearga intr-o manastire, sa zicem, la "canon de meditatie si rugaciune", pana-si limpezeste simtirea! Ulterior trebuie sa ia o hatarare clara: fie slujeste cu credinta, fie renunta si face pocainta pentru tot restul vietii. Personal cred ca mai groaznic ca un preot sa renunte la preotie este doar ca un preot necredincios sa slujeasca!

Daca preotul este credincios si slujeste, dar observa ca Biserica are o derapare, este o alta situatie. Fiecare isi va calcula starea sa si va actiona in consecinta. Judecatorul va judeca, invatatorul va invata, parintele va si certa. Sfantul Ioan Gura de Aur a trecut prin asa ceva! La fel si Sfantul Maxim Marturisitorul. Si altii! Dar nici unul nu a facut reforma in afara Bisericii, ci doar in interiorul ei! Pentru adevaratii sfinti, Biserica este una pentru vecie si nu se poate arunca la gunoiul istoriei ori de cate ori ni se pare noua ca s-a stricat!

Acesta este idealul! Intre extreme exista insa aproape o infinitate de situatii gri, pe care doar Dumnezeu le poate judeca!

M-ati ispitit spre teorie! Dar pentru mine a fost cu folos, sincer! M-as bucura daca va-ti folosi spre mantuire si dumneavoastra. Slava Domnului pentru toate!

[Mihai36]

Parerea mea este ca nu se poate compara intrutotul cu dizidenta lui Martin Luther (fata de papalitate, inchizitie, etc) iar daca s-ar pune problema nu s-ar referi la acelasi subiect ci la alte subiecte iar ele trebuie cintarite in functie de specificul si gravitatea lor.
Daca esti singur in acea pozitie -sa zicem ca deraparea ar fi intro anume interpretare dogmatica -atunci nu ai de facut nimic -daca ti sa descoperit derapajul cu siguranta si altora le-a fost dar a cazut de cuviinta sa nu faca valuri iar daca derapajul este mai nou atunci el va fi in timp facut cunoscut si altora.
Cum o sciziune nu este de preferat (decit in situatii extreme) chiar daca derapajul este observat de mai multi nu exista decit doua alternative : sa se incerce intrun efort comun corectarea problemei pe cale ierarhica sau daca trebuie lasata asa cum e atunci nu este de facut nimic -se va rezolva la momentul cuvenit.
Probabil corectarea interpretarii nu ar fi usoara si nici indicata in cazul in care interpretarea corecta ar depasi puterea de a purta a norodului. Ea deci trebuie sa ramina o taina rezervata celor putini..

În prealabil postat de Mihai36

Cum o sciziune nu este de preferat (decit in situatii extreme) chiar daca derapajul este observat de mai multi nu exista decit doua alternative : sa se incerce intrun efort comun corectarea problemei pe cale ierarhica sau daca trebuie lasata asa cum e atunci nu este de facut nimic -se va rezolva la momentul cuvenit.
Probabil corectarea interpretarii nu ar fi usoara si nici indicata in cazul in care interpretarea corecta ar depasi puterea de a purta a norodului. Ea deci trebuie sa ramina o taina rezervata celor putini..

Este o pozitie corecta. Dar ramane destul de mult de discutat. Esenta este ca nu se poate teoretiza pe aceasta tema decat cu riscul de a (te) smintii foarte profund!

As mai spune ceva: eu nu pot accepta sciziunea fata de Biserica, in nici o situatie! Parafrazand as spune ca, ce Dumnezeu a unit, omul nu poate sa desparta!

[Mihai36]

Versetul respectiv daca tin bine minte este in contextul casatoriei deci nu se refera in mod direct a Biserica. Iar situatia extrema la care ma refeream cind ne-am putea simti obligati sa ne despartim de sinoade este doar in cazul in care are loc venirea intrupata a lui Dumnezeu pe pamint iar sinoadele nu o pot recunoaste.
Daca primii crestini nu s-ar fi despartit de vechea Biserica a fariseilor crestinismul nu ar mai fi fost posibil.
In acest caz Biserica cea adevarata va fi acolo unde merge Dumnezeu intrupat (Cel vechi de zile) . In acest caz biserica Sa de sfinti impreuna cu El vor constitui Noul Ierusalim (noul centru de autoritate religioasa) sau Cortul -Templul sub aspectul curtii interioare- iar cea exterioara e cea "calcata in picioare" de neamuri timp de 42 de unitati de timp.

Insa aceasta posibilitate nu este sugerata doar de Apocalipsa ci si de unele versete din VT -caci masura interpretarii subiectelor eschatologice trebuie data mai intii de revelatiile VT care trebuie sa isi gaseasca pina la urma o interpretare unitara alaturi de cele NT.