,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[lore86]

În prealabil postat de dobrin7m

750. -Faptele bune Fata de aproapele sunt:

a) Trupesti

1).a hrani pe cel flamand;
2). adapa pe cel insetat;
3). a imbraca pe cei gol;
4) a cerceta pe cei inchisi;
5). a ingriji de cei bolnavi;
6). a adaposti pe cei straini;
7). a ingropa pe cei morti;

b) Sufletesti

1) a converti la pocainta - misiunea;
2). a invata pe nestiutor - dascalia;
3). a povatui la bine - indrumarea
4). rugaciunea pt. aproapele - preoti;
5). a mangaia descurajatii - fratietatea;
6). rabdarea in ocari - iubirea;
7). iertarea gresitilor - credinta;

.

ce frumos suna, nu?
unele dintre ele nu stiu daca le-as putea face vreodata:
a cerceta pe cei inchisi, a ingropa pe cei morti.

cele trupesti se pot realiza mai usor, in varutea bunei cresterii si amilei, dar cele sufletesti sunt greu de indeplinit.
Spre exemplu, nu e suficient sa il ierti pe cel care iti face rau, ci sa ajungi sa-l si iubesti.(asta e un lucru foarte greu, nu imposibil, deoarece Hristos toate le face posibile, dar foarte greu.)
Inseamna sa te poti birui pe tine insuti, sa iti calci in picioare eul tau, ca sa se poata salaslui Hristos. Si e greu lucru, fratilor....greu...

Cand nu ai suficienta credinta si nadejde ti se par foarte grele, unele imposibil de realizat.
dar daca ar fi credinta si dragoste, toate s-ar putea face atat de usor, de parca ar fi in firescul lucrurilor(cum e rugaciunea de dimineata sau mersul la Biserica Dumnica)

[dobrin7m]

//////mesaj sters///////

[lore86]

În prealabil postat de dobrin7m

asa trebuie sa gandim: universalitatea vinovatiei dar nu numai sa o gandim ci si sa o simtim.

da, cred ca acesta ar fi un prim punct de plecare. sa vezi starea in care te gasesti si sa o recunosti, doar asa faci loc Domnului sa intre in suflet.
Scriptura invata ca inceputul intelepciunii e frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, o inteleg eu, ca o constientizare a pacatului, o recunoastere a starii cazute si o dorinta de schimbarea a vietii manat de dorinat sincera de a nu-l mai supara pe Dumnezeu. Frica nu o inteleg in sensul de teama, ci in sensul de a nu-l mai supara pe Dumnezeu, de a nu-L intrista.(asa e si in relatia cu cel iubit:te temi sa nu-i gresesti ca sa nu-l intristezi).
asadar daca ne asuman aceasta vinovatie generala, ptr ca nu e doar o expresie ci o realitate, intrucat o multime de pacate a facut omul, daca nu la nivelul faptelor cel putin la nivelul gandurilor, am incepea sa Il Privim altfel pe Domnul. In adevarata lui Lumina am vedea grandorea Lui si micimea noastra.
iata o poezie ce imi place atat de mult...
In Biserica si-n scoala-Traian Dorz

In biserică şi-n şcoală

Când Te-am cunoscut de mic

Ah, mi-am zis trufaş, Iisuse

Eu sunt totul, Tu nimic.



Când iubirea Ta îmi spuse:

Uita-te la crucea mea

M-am uitat, şi-am zis în şoaptă

"Totuşi şi eu sunt ceva."



Când din nou mi-a zis iubirea-ți

Vezi mai bine chipul Meu;

Am văzut atunci Iisus

Ce eşti Tu și ce sunt eu.

Să-ngenunchi Mi-ai zis sub cruce

Şi-n sus ochii să-mi ridic

Ah, de-atunci tot plâng ... Iisuse
Tu esti totul, eu...nimic.