Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

În prealabil postat de VictorS

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

Poate ar trebui sa te rogi pentru a accepta ceea ce iti da Domnul? Fie impacare, fie alt drum??
Zic si eu, te rog sa nu te superi.

Nu stiu ce sa zic. Dar daca nu e de la Domnul aceasta certa si despartire ? Poate este doar un test, poate este un semn ca trebuie sa ne apropiem mai mult de el, poate ca pana la urma insistenta mea va da roade. Imi vine in minte iar exemplul foarte frumos postat de glykys cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana si mare dreptate a avut cand mi-a dat acest exemplu. Daca si ei spuneau ca de la Domnul este ca sa nu aiba copii si abandonau ?
O sa vorbesc zilele astea si cu duhovnicul dar si sfaturile si parerile voastre aici pe forum sunt foarte importante pentru mine.
O zi buna