Despre simplitate

În prealabil postat de costel

Cu cat ne preocupam mai mult de lumea noastra interioara, pe atat de mult devenim mai simpli. Ma minunez cand vad chiliile marilor duhovnici. Sunt dovada unei adevarate simplitati. Noi ne complicam viata, pentru ca traim mai mult in afara noastra.

Preocupare, da, pentru o ordine interioara insuflata de Duhul lui Hristos. (Altminteri exista tot felul de preocupari interioare, de pilda in psihanaliza...)
Ne complicam viata, da, si cred ca am inceput sa facem asta cand am incorporat nevoi straine. Ale altora, ale lumii. Cel mai trivial exemplu care imi vine in minte acum: nu aveam nevoie de nicotina dar dupa ce am dobandit scarboasa nevoie mi-am tocat 20 ani pe taramul unui duh strain. In ordinea interioara insuflata de Duhul nu exista elementul nicotina si nici multe altele.
Poate pur si simplu avem nevoie de putina (uneori mai multa) curatenie. Asa cum fac gospodinele, gospodarii. In gradina interioara sunt buruieni care vin din gradina altora, a altuia...
Da, traim prea mult in afara noastra, a gradinii noastre insamantate prin Botez de Domnul.

Toate cele bune! Domnul sa ne binecuvinteze!