Despre viclenia sectantilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

iar la catolici mi se pare interesant ca preotii se impartasesc cu vin, in timp ce mirenii doar cu azime, cu toate ca ei recunosc painea si vinul ca Trupul si Sangele lui Hristos, chiar daca accidentii raman, in opinia lor.

Am mai spus şi cu altă ocazie, dealtfel există un fir de discuţie dedicat acestui subiect. Reiau în sinteză: UNII catolici, şi anume cei din riturile apusene, obişnuiesc ca, de regulă, să se cuminece cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub o singură specie, cea a pâinii, în baza unei îndelungate tradiţii şi experienţe locale. Totuşi, şi la aceştia întâlnim împărtăşirea cu ambele specii euheristice în 13 situaţii, dintre care selectez: împărtăşirea de la căsătorie, împărtăşirea de la Mir, împărtăşirea de pe patul de moarte, împărtăşirea cu ocazia unor evenimente solemne, împărtăşirea cu ocazia sărbătorii anuale a Sângelui Domnului.

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

UNII catolici, şi anume cei din riturile apusene, obişnuiesc ca, de regulă, să se cuminece cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub o singură specie, cea a pâinii, în baza unei îndelungate tradiţii şi experienţe locale.

Într-adevăr după cum bine aţi sesizat este vorba exclusiv de nişte tradiţii locale, nevalidate de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie. Sunt nişte simple inovaţii lipsite de fundamente şi care au pornit de la nişte simple aberaţii locale, devenine "tradiţii" apusene generalizate după ce au fost impuse cu forţa, pentru că altfel rămânea la nivel de tradiţie locală, o simplă curiozitate locală aptă de a intra la studiul ereziilor şi tăgăduirii Sfintei Scripturi.

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

iar la catolici mi se pare interesant ca preotii se impartasesc cu vin, in timp ce mirenii doar cu azime

Este o greseala aparuta in BC la scurt timp dupa schisma, prin sec. XII-XIII. Dupa inlocuirea painii cu azimi a urmat folosirea doar a azimilor pentru mireni.
Au fost insa si la ei credinciosi care s-au opus inovatiei, dar un sinod i-a condamnat si au declarat erezie (numita Utraquism) credinta ca e necesar neaparat si azima si vinul (iar cine crede asta se da anatemei).
Acum, daca nu exista har lucrator nu are importanta daca se folosesc azimi, paine cu vin sau fara, din moment ce ele nu se transforma cu ajutorul harului.

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Or fi mancand evreii carne de oaie tot timpul insa nu o numesc "Pasti" tot timpul ci doar in 15 Nissan, cu conditia ca oaia sa fie un miel de 1 an cumparat in 10 Nissan, tinut pana in 14 Nissan, jertfit si prajit pe foc inainte de inserare si mancat pana la os dupa inserare. Este Pastile Domnului care se mananca o data in an.

Tu ce intelegi prin lipii?

Lipia este painea ce se foloseste in orient, e ca o clatita, de exemplu la shaorma. Aproape sigur aceasta era si painea pe care o faceau israelienii, fie ca era paine dospita, fie ca era azima. Si o rupeau, nu o taiau.
Eu am zis ca e singura explicatie ca sa intre si pasajele cu mancatul Pastelui, pentru ca altfel ce zici tu contrazice intreaga Biblie si sunt zeci de pasaje care te contrazic:
- Iosif a cumparat panza pentru inmormantare desi in primele doua zile nu se lucreaza, e ca in Sabat;
- toti erau in acea noapte pe afara, desi stau in casa de Pasti;
- Sf. Apostol Ioan scrie ca era ziua pregatirii cand a fost rastignit Iisus; sinedriul spune sa-L prinda pe Iisus dar inainte de sarbatoarea Pastilor;
- Evanghelistii spun ca au mancat paine, nu azimi (am citit Biblia in ebraica, intotdeauna la paine e vorba de paine dospita, de exemplu la Melchisedec);
- Apostolii sunt trimisi sa pregateasca Cina si apoi scrie ca sosesc si ceilalti, nu puteau pregati Cina o zi intreaga;
- de asemenea, de Pasti trebuiau sa fie in case, nu umblau sa caute adapost.
- Sf. Ioan spune ca evreii urmau sa manace Pastile, de aceea nu au intrat (desi trecusera Pastile, era dimineata).

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Am inteles eu gresit? Pai cand pe un site ortodox se insira ereziile catolicilor si printre ele este trecuta si azima, ba chiar mai scrie "mare erezie", eu sunt cea care inteleg gresit? Si cum am dat peste astfel de site-uri daca nu borbind cu fundamentalistii ortodocsi?

Asta pentru ca si canoanele si practica liturgica e obligatorie si nu poate fi contestata.
Dar dogme sunt cele revelate cu privire la divinitate si mantuire. Diferenta intre dogme si canoane este ca dogmele sunt revelate in Sfanta Scriptura si nu pot fi modificate de Biserica. Canoanele sunt legi adoptate de Biserica si pot fi schimbate tot de ea in cazuri rare. Azimile ar intra cam intre.
In schimb dogme sunt sigur Filioque, Purgatoriul, neprihanita zamislire, harul creat, etc. Probabil si primatul si infailibilitatea papala, toate considerate erori dogmatice de ortodocsi.

[NeInocentiu]

În prealabil postat de Savonarola

Trollule sectar, iar ai apărut ?

Am vazut ca doamna (profesoara) LaPetiteMoc se ocupa de detecatarea trollilor si totusi nu m-a "depistat" pana acum.

[NeInocentiu]

Pentru osutafaraunu:
Am inteles ca in zonele polare (arctice) ale globului oamenii se hranesc (din motive obiective) aproape numai cu carne. Se pot si ei mantui ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de NeInocentiu

Pentru osutafaraunu:
Am inteles ca in zonele polare (arctice) ale globului oamenii se hranesc (din motive obiective) aproape numai cu carne. Se pot si ei mantui ?

Mântuirea nu se obţine prin abţinerea de la mancare (carne, ori chiar "post negru" dacă ar fi). Mântuirea e acordată de Domnul Hristos prin har.

[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

M-am întrebat şi eu adesea, dar am ajuns la concluzia că nu putem judeca parabolele Domnului făcând totdeauna conexiuni între ele. Metaforele sunt valabile în general în contextul în care a fost rostită parabola.
Legătura prostească între pâinea dospită (ca simbol al păcatului de care trebuiau să se ferească evreii de Paşte) şi aluatul din parabola Matei 13,33 (ca simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu) a fost făcută în disperare de cauză de către preopinenţii mei, iar eu le înţeleg furia. Nu le înţeleg însă mulţimea vorbelor de ocară aşternute pe un forum creştin... Mare păcat că s-a ajuns aci şi-mi pare rău că eu am fost "catalizatorul" unor asemenea reacţii nedorite...

În parabola aceasta, Împărăţia Cerului este reprezentată într-adevăr de aluat. Aşa cum parabola cu sămânţa de muştar (Mat. 13,31) reprezintă creşterea extensivă a Împărăţiei, adică la număr, tot aşa parabola aluatului reprezintă creşterea intensivă, calitativă a membrilor individuali ai Împărăţiei. Din punct de vedere omenesc ţăranii şi pescarii inculţi, care la data aceea constituiau practic singurii urmaşi ai umilului Galileean, ar fi putut să pară cât se poate de nepromiţători. Dar privitorul critic făcea calculul fără să ţină seama de puterea transformatoare şi înălţătoare a Evangheliei.
După cum aluatul străbate fiecare parte a frământăturii în care este aşezat, tot aşa învăţăturile lui Hristos urmau să pătrundă viaţa acelora care le primeau şi erau dispuşi să fie transformaţi de ele.

În vremurile Vechiului Testament, aluatul era un simbol al răului, cum am mai spus. Înainte de serviciul Paştelui, fiecare urmă de aluat trebuia să fie îndepărtată din casele oamenilor ca preînchipuind păcatul (Levitic 23,6). Hristos Însuşi Se referea la aluat în înţelesul acesta, vorbind de „aluatul Fariseilor şi al Saducheilor” (Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8). Dar aluatul din Mat.13,33 nu poate simboliza păcatul în parabola rostită cu ocazia aceasta, deoarece cu timpul „s-a dospit toată plămădeala” şi Hristos cu siguranţă nu voia să spună că Împărăţia Sa va ajunge să fie cu totul pătrunsă de rău. „Pâinea” ar fi fost prăpădită.

În plus, este un raţionament greşit a gândi că acelaşi simbol trebuie totdeauna să se refere la acelaşi lucru. De pildă, atât Satana (1 Petru 5,8), cât şi Hristos (Apocalipsa 5,5) sunt pomeniţi sub simbolul unul leu. La fel, simbolul şarpelul atribuit atât diavolului, cât şi lui Hristos (Apoc.12,9; Ioan 3,14).

Acelaşi raţionament greşit îl putem aplica şi în cazul femeii din parabolă. După umila mea părere, niciun înţeles nu trebuie să fie alăturat la identitatea ei. Prezenţa ei este întâmplătoare, fiind indusă numai ca să completeze tabloul parabolei. O conexiune prostească (să-mi fie iertată expresia, dar aşa ar părea conexiunea) s-ar putea face între "Născătoarea de Dumnezeu" şi "Sfânta Treime" respectiv femeia şi cele trei măsuri de făină. Sper să nu-i treacă cuiva prin minte aşa ceva!

Intrebarea am pus-o pentru ca parabola mi-a amintit de ceva citit in urma cu multi ani si la care, pe vremea aceea, nu dadusem prea mare atentie: este una din rarele parabole in care Dumnezeu este reprezentat printr-o femeie.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am mai spus şi cu altă ocazie, dealtfel există un fir de discuţie dedicat acestui subiect. Reiau în sinteză: UNII catolici, şi anume cei din riturile apusene, obişnuiesc ca, de regulă, să se cuminece cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub o singură specie, cea a pâinii, în baza unei îndelungate tradiţii şi experienţe locale. Totuşi, şi la aceştia întâlnim împărtăşirea cu ambele specii euheristice în 13 situaţii, dintre care selectez: împărtăşirea de la căsătorie, împărtăşirea de la Mir, împărtăşirea de pe patul de moarte, împărtăşirea cu ocazia unor evenimente solemne, împărtăşirea cu ocazia sărbătorii anuale a Sângelui Domnului.

Exista si biserici romano-catolice unde Impartasania se face cu ambele in mod obisnuit, in fiecare duminica si in orice zi in care celebreaza Euharistia.