Ce faceti cand...

[dobrin7m]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ce faceti cand simtiti ca va indepartati treptat si sigur de Dumnezeu, cand nu puteti sa va rugati cu adevarat, cand simtiti o raceala imensa fata de Dumnezeu, cand ati inceput iar sa faceti pacate pe care nu le-ati mai facut de multa vreme, cand simtiti ca nu tare mai vedeti cale de apropiere fata de Dumnezeu ci doar cu mintea va mai ganditi la Dumnezeu, fara suflet si asta vreme de cateva luni, cand simtiti cum va schimbati incet si decisiv in rau?

Poate am gresit la Spovedanie, poate am pacatuit foarte mult. Ma sperie faptul ca nu mai simt nimic, nici in rugaciune, nici pe parcursul zilei sau la Biserica. Toate le fac numai sa fie facute, mecanic si nu stiu cum sa ma intorc caci simt ca nu am putere sa fac nimic.

De cele mai multe ori cand incepem cu adevarat sa lucram poruncile Domnului si sa traim crestineste o facem asa peste masura. Multa rugaciune, multa silire, prea multa pentru trupul duhovnicesc al nostru firav neintelegand ca prin multa nevointa in dobandirea Duhului Sfant e necesar rabdare si urcus pas cu pas nu in alergare si nu dintr-o data. Cand alergam si nu urcam incet cu rabdare si cu patrundere a toate cele ale credintei la un moment dat cadem in aceasta stare. Si asta o patesc toti cei care nu prea asculta de duhovnic. Pentru ca duhovnicul nu cere mai mult decat e necesar fiului precum Dumnezeu nu cere peste putinta omului.
Cand cadem in aceasta stare cele trei fapte de capatai si salvatoare sunt: ascultarea de duhovnic, rabdarea nemasurata si rugaciunile scurte. Gata cu pravilele lungi care te adancesc in aceasta stare. Rugaciuni scurte si continue , fara oprire: Doamne ajuta-ma, Doamne nu ma lasa, Doamne iarta-ma, Doamne Iisuse, Maica Sfanta ocroteste-ma, Doamne ajuta, Doamne iarta-ma, mereu , mereu cu rabdare multa. Rabdare multa, sa luam de la inceput totul si pas cu pas si usor sa ajungem la masura ce am fost inainte de cadere. La ce sa citesti rugaciuni lungi si gandul sa zboare la idei de genul nu simt nimic, sau ma racesc? Nu este atunci rugaciunea pacat?
ce spun parintii nostri? cand este rugaciunea pacat? cand cu buzele spunem rugaciunea si cu mintea stam de vorba cu diavolii.
Urcarea pe scara duhovniceasca se face treptat si usor, cu atentie si trezvie, pas cu pas.
Daca noi de pilda urcam o scara in fuga nu riscam sa ne impiedecam? si uneori cadem doar si ne ridicam , dar alte ori ne ducem de-a berbelacul in jos si trebuie sa urcam din nou.

Altceva este cand ai harul Duhului Sfant si din cauza unei netrebnicii se retrage. Nu am ajuns noi la masura aceasta. Noi suntem copilasi ce pasim timid si uneori gresim pasul.

Am sa va povestesc legat de aceasta, o intamplare. In Sfantul Munte era un calugar care vroia sa vada si el lumina necreata. Si atat de mult se nevoia si atat de mult plangea si cerea si se ruga Domnului pentru asta. Si in final s-a invrednicit cu rabdare dupa 25 ani de ruga.

asa si noi dupa masura noastra. Sa ne rugam cu statornicie si rabdare. Tineti-va de vesmantul lui Hristos, spunea Arhim. Sofronie in Mistica vederii lui Dumnezeu.
Asa sa facem si noi sa ne tinem cu rugaciunea de Iisus.

"Pentru ca sufletul să învie duhovniceşte trebuie ca omul să se răstignească, să-i moară patimile cele sufleteşti, mai ales iubirea de sine, fiica cea răzvrătită a mândriei, care împiedică harul dumnezeiesc şi urâţeşte chipul omului."

"Nu vă siliţi în mod egoist pe voi înşivă mai presus de puterile voastre, căci vă pricinuiţi stres. Hristos este Părinte iubitor şi nu tiran. Nevoinţa noastră cu mărime de suflet bucură pe Hristos."

"Dacă nu ne putem nevoi mult, sau deloc, cel puţin să recunoaştem asta cu smerenie şi să cerem mila lui Dumnezeu. Dacă această smerită mărturisire nu ne-ar fi ajutat, Hristos nu ne-ar fi cerut-o."

"Ca să audă cineva solia dumnezeiască a Cuvântului lui Dumnezeu şi ca să se schimbe, trebuie ca el însuşi sa-şi pună butonul său la aceeaşi frecvenţă pe care transmite Hristos prin Sfânta Sa Evanghelie, şi să pună în lucrare cu evlavie poruncile Sale dumnezeieşti."

"Bine este să citeşti cărţi duhovniceşti, dar mai bine este să le pui în lucrare, să trăieşti duhovniceşte."

"Om corect nu este acela care spune cuvinte corecte, ci cel ce trăieşte corect, evangheliceşte."

"Dacă pomul tău duhovnicesc este mic şi ramurile lui joase, primeşte îngrădirea duhovnicească, legătura care te asigură cu bucurie, ca să nu fi ciuntit şi netrebnicit de capre. Fă răbdare ca să creşti duhovniceşte, să te hrăneşti cu roadele tale şi să te răcoreşti sub umbra ta." Paisie Aghioratul