Ajutor! jurist prin preajma?

[suveranul]

Criza financiara nu e tehnic o criza. Prin criza se intelege lipsa a ceva, lipsa produselor sau incapacitatea de a le produce.
Omenirea -prin structurile de putere economica, evident- nu omul ca individ, a ajuns sa poata manipula materia in orice mod imaginabil cu putinta. Spargem si mutam munti, suspendam sosele, construim vapoare cat orasele de mari, deviem rauri, captam volume imense de apa in baraje, etc. Ne jucam cu natura. Suntem destul de aproape de a fi "dumnezeu". Ne mai lipseste ceva: constiinta sau spiritul. Aceasta se afla inca in urma evolutiei tehnologiei. Stadiul constiintei noastre se afla inca la nivelul aratarii muschilor ("bai, tu stii cine-s io?"), a arogantei, a competitiei ("Come to sign my petition") in loc de colaborare.

Avem in noi inca apetitul de a ne dusmani asa, din principiu, ca asa e jocul, pe criterii de "succes in viata". Cand ai succes in viata se presupune ca esti destept, ca te descurci, ca stii sa fentezi pe altii. Si intotdeauna este o parte care trebuie sa sufere. Dupa criteriul lor de valori, acestia sunt niste ratati, neadaptatbili, fraieri, ne-educati pentru ca nu inteleg sa joace conform "regulilor" lor. Sistemul competitiei este bolnavicios in sine pentru organismul numit omenire, si chiar mai mult, extinzand la orice specie si la biosfera in general. Oamenii au inca dorinta de a "dovedi ca pot", materializa orice au in minte, bun sau rau.

De unde vine dorinta asta? Ea a fost fost indusa la inceputul patriarhatului - la aparitia statului- si a fost mult amplificata in epoca capitalista, in ultimii 200-300 ani. Daca te gandesti ca doctrina asta afirma ca telul suprem este expansiunea, ca mereu trebuie sa iti largesti afacerea, ca trebuie sa inghiti cat mai mult-ca altfel moare afacerea-, la ce sa ne asteptam? Fizic, nu se poate asta la infinit, pentru ca pamantul e finit, numarul oamenilor de pe el e finit. Pe cine sa mai prostesti cand ai ajuns la limita maxima? Nu mai ai fizic pe cine... Decat daca colonizezi alte planete. Asa se explica si fantezia corporatiilor in materie de publicitate, prin oferte ce gadila in feluri cat mai diferite si nostime apetitul oamenilor care joaca rolul de consumatori.
Se ajunge astfel la o limita. Cam ce mai e de oferit consumatorilor? Le-ai satisfacut toate poftele din plin. Au ajuns ca un copil caruia i s-a dat dulciuri la infinit, si atunci el nu mai gaseste nici o placere in asta. So, nasol atunci... trebuie sa inventeze altceva.... ca sa ii readuca la stadiul de a avea din nou acele dorinte nestavilite de a consuma. Si cum faci asta ? Pai simplu ... Inventezi probleme, faci razboaie, ii traumatizezi in fel si chip. Stapanilor li se pare absolut corect sa faca asta, deoarece tot ei sunt aceia care ii si rasfata.

Ca razboaile sunt niste puneri in scena a unor scenarii de traumatizare a oamenilor, e evident. In general, omul de oriunde din lume, nu vrea decat sa traiasca linistit, sa-si munceasca pamantul, sa-si planteze via si sa bea vinul rezultat, etc. El nu are deloc dorinte de a merge la nici un razboi, in nici o epoca. Cine il manipuleaza sa vada dusmani imaginari?. Va intrebati de ce crucea rosie are acces in spatele fronturilor ambelor tabere? Ca exista o "etica a razboilui"? Adica omoram si macelarim niste oameni, dar ne e si mila de ei asa ca am inventat crucea rosie (descinde din rosicrucian society-societate secreta), care sa ii aline. Unde este ura pura dintr-un razboi adevarat? Daca esti intr-un razboi se presupune ca faci orice, lasi la o parte orice etica, ca sa il distrugi pe inamic. Nu mai ai nici o regula atunci. Nu, dar exista, totusi o etica in razboi. Pe bune, chiar ne iau de prosti? Ei insisi numesc zona de conflict "teatru" de operatiuni. Deci iti spun in fata ca e o cacialma. Nici razboaiele nu sunt adevarate! Totul e diluat. Esenta din tot e scoasa sau diliuata, chiar si din razboaie.

Deci, criza asa cum o definesc stapanii, nu exista. Este doar manifestarea egoismului si lacomiei lor, in perspectiva pierderii influentei. Banc-nota, de cand a incetat sa mai aiba in spate aur, e o fantezie. Jocul cererii si ofertei e gratuit, deoarece exista o abundena de orice (sau in teorie ar putea exista), cam de cand de cand s-a lasat deoparte aurul (aceasta perioada corespunde cu boom-ul tehnologic). Ca omenirea o duce rau, ca exista foamete, etc, este exclusiv "rodul" <<elitei>> manipulatoare.

Ni se repeta mantric despre inflatia care creste. Se pare ca aproape nimeni nu se intreaba cum dracu' creste inflatia? Definitia inflatiei este atunci cand se baga masa monetara pe o piata, si nu cand cresc preturile. Cresterea preturilor e doar efectul natural. Cine sunt ticalosii care tiparesc bani in plus, furandu-ti practic tie ca om din ceea ce posezi, prin descresterea valorii banilor. As vrea ca nenea guvernatoru' sa-mi zica cati bani a tiparit in 2005 cand au facut leul greu, si cati bani exista acum. Asa, ca chestie. Credeti ca de emiterea de modeda se ocupa doar banca centrala a unei tari? Gresit! Fiecare banca comerciala emite moneda, contribuind la cresterea masei monetare si deci, a inflatiei. Emite bani atunci cand iei un credit. Fiecare banca comerciala face bani la calculator, prin tastare, atunci cand ceri un credit. Legea le da voie bancherilor sa imprumute aceiasi suma de pana la noua ori. Asa cum naiba sa nu apara inflatia? Prin urmare ceea ce noi numim bani acum reprezinta promisiunea cuiva - a celui care ia credit- ca isi va plati creditul + dobanda. Daca din varii motive creditatul nu se tine de promisiune, naspa. Dispare banul. La fel, dispare banul- sub forma actuala- si daca la un moment dat si-ar platii toti datornicii toate datoriile la banci.
Te intrebi ce sistem e asta? Cum s-a ajuns aici? Pai simplu: din ignoranta oamenilor. Pentru ca au "dat mandat" sa fie reprezentati, in loc sa se conduca ei insisi.

Criza, chiar daca va fi grea va fi benefica. Cand iei un sambure dintr-un pepene si-l strangi intre degete cu putere de sus si de jos, el ce va face? Va tasni cu mare viteza in fata. Asa va fi si cu constiinta umana. Va fi obligata prin durere, sa se upgradeze. Einstein spunea ca nici o problema nu se rezolva prin nivelul constiintei care a creeat-o, ci printr-unul superior. E interesant de observat ca de-a lungul istoriei, ce au schimbat oamenii intre ei ca si bani, a trecut de la ceva solid la ceva mai putin solid, de la ceva concret, la ceva mai putin concret, ceva cu mai putina valoare intrinseca. La inceput au fost obiecte ca boabe de fasole, pene, oase. Apoi s-a trecut la monezi - ceva care simbolizau precedentele forme de barter. Apoi s-a ajuns la banii din hartie - si aici, iarasi s-a mers mai departe cu simbolizarea. In secolul 20, cand au aparut computerele, vedem ca abstractizarea a ceea ce schimbam intre noi a facut sa apara banii electronici-carduri bancare, care merg acum in paralel cu banii fizici. Pe acest model al evolutiei a ceea ce schimbam intre noi, anticipez ca in viitor banul va dispare si ca idee. Nu in sensul ca va fi doar pe cardul bancar.Nu! Nu va mai fi deloc. Deja se simte ca banul nu mai are valoare, si criza va accentua acest fapt.

Si pentru ca exista o abundenta de orice - tehnic avem aceasta capacitate ca omenire, oamenii vor ajunge la un moment dat pur si simplu sa nu-l mai foloseasca [pe el- pe ban]. La ce sa mai masori fiecare tranzactie cand exista o abundenta de orice? Ei, dar exact asta vrea <<elita>>, sa-ti masoare orice, sa-ti "vanda" pana si aerul. Sunt obsedati sa medieze orice intre oameni ceea ce e expresia suprema a parazitismului.

Acum sa presupunem, ca sistemul statal care s-a asternut pe glob dupa 1789, este defapt Babilonul cel mare. Numai este un Babilon al sclaviei evreiesti, ci al crestinilor.( sper sa se intelega anologia). Totul este de vanzare, pana si "iubirea", dar fara ghilimele-sufletele oamenilor. "Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,...oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni." Este greu de imaginat, cum adica negustorii vand suflete de oameni!?, dar daca am privi fara prejudecati ideea suveranitatii, am observa ca defapt teoriile sale se materializeaza. Certificatul de nastere este primul act-(emis de entitati), prin care proaspatul suflet, venit in lume este pus in zale. Certificatul de nastere, este in lumea comerciala un instrument financiar; sunt multe dovezi in acest sens. Pe langa tot ce se tranzactioneaza la bursa, sunt evident si Certificatele, fie de nastere, casatorie, deces. Observati obsesia autoritatilor de a inmatricula absolut tot ce vietuieste, o explicatie plauzibila, ar fi inlesnirea tranzactionarii celor inmatriculati, adica produse. Nu am nci un dubiu, absolut nici unul, cum ca CNP-ul nu ar fi numar de om. "Aici este intelepciunea, cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, care este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase" (Apoc.13, 18)" Se poate verifica, CNP-ul in sitemul EAN, esste 666. Sa nu zic altele, numai acest fapt ar fi un motiv indeajuns pentru un ortodox( nu caldicel), pentru a refuza orice contact cu acest sistem, dar noi lasam de azi pe maine, caci diavolii lucreaza la putere maxima.

[suveranul]

1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui,
2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte.
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.



Suveranul: acest text, nu-mi apartine in totalitate. Mi-au adaugat parerile si convigerile proprii prin aceste propozitii preluate de pe internet. Trebuie sa recunosc, ca nu am un darul de a povesti lesne tot ce gandesc, iar asta este numai vina mea, caci acest dar se castiga prin lectura, eu evitand-o pentru o perioada foarte lunga. Mila Lui Dumnezeu peste toti. Amin!

[suveranul]

Nebun, a fost si Eminescu; nu ma mira, de cine acuza.

Fara cuvinte, totusi, exclam:- Acesta a fost Eminescu!... si pururi va ramane. Amin!

http://video.google.com/videoplay?do...03229003&hl=ru

[heaven]

Suveranule,pe mine din pacate nu m-ai convins,pentru ca am vazut cum ocolesti intrebarile pe care ti le pun.
Atata vreme cat totul se rezuma la o utopie,dar nu poti avea o viziune concreta despre cum ar putea practic sa stea lucrurile intr-o astfel de societate libera pe care tu o visezi...mi se pare un nonsens.

[suveranul]

Pentru Heaven. Vreau sa sti ca nu te-am evitat, dar pur si simplu nu am avut timp, dar nici un raspuns concret. Din fericire, am gasit un raspuns la intrebarile tale, care apartine unui "specialist" in acest domeniu. Este de admirat, interesul tau asupra acestui subiect de aceea iti ofer spre consultare, sursele care mi-au aprins mie personal un beculet mental.

Robert arthur Menard

http://www.youtube.com/watch?v=Q-HnExGn69c

http://video.google.com/videoplay?do...04244308031068

Winston Shrout

http://www.youtube.com/watch?v=OAxNF...E7DACA28D9F6C2

http://www.youtube.com/watch?v=ldQx0...eature=related


Plus multe alte informatii, dar acestea iti vor sporii cu siguranta apetitul. Spor!


Autoritate si libertate



Se spune că în decembrie 1989 ne-am câstigat libertatea. Să vedem, însă, ce libertate a fost aceea. Nu este suficient să trăiesti cu prezumtia libertătii, pentru a fi liber. Libertatea nu este o stare lăuntrică, ci o stare de fapt. Există trei forme de manifestare a libertătii. Primele două sunt, însă, doar premise si doar ce-a dea treia înseamnă exercitiul real al libertătii.

Cea dintâi manifestare a libertătii este libertatea de a gândi. Ca si în ceea ce priveste demnitatea, libertatea de a gândi este o prezumtie a libertătii, ca plenitudine. Dar liber nu este doar cel ale cărui gânduri sunt libere. În lagărele germane, detinutii cântau Die Gedanken sind frei, „gândurile sunt libere”. Dar ei nu erau deloc liberi. Libertatea de a gândi, într-un mediu ostil, se poate transforma adesea în izolare, în inadecvare, în privatiune. Libertatea de a gândi, într-un spatiu al damnării, devine o stare de revoltă. Starea de revoltă nu trebuie confundată cu cea de libertate. Căci libertatea este o stare de liniste, de împlinire interioară si nu de revoltă. Diferenta dintre revoltă si libertate e ca diferenta dintre sete si apă. Setea cere apă, dar setea nu se poate nicicând împlini doar cu ea însăsi. Revolta îndeamnă la libertate, dar perpetuarea, la nesfârsit, a stării de revoltă nu ne ajută să ne simtim liberi.

Cea de-a doua manifestare a libertătii este libertatea de exprimare. Dar liberi sunt oare cei slobozi să spună ce vor? E asta de ajuns? Dacă ar fi asa, atunci arta ar fi cea mai potrivită formă de libertate. Căci arta înseamnă cea mai înaltă formă a libertătii de expresie. Ori, adesea, arta nu poate merge mai departe pe drumul libertătii, chiar atunci când îsi propune să o facă, si se reîntoarce în abisurile libertătii de a gândi, care, lipsită de celelalte atribute ale libertătii, devine o formă de resemnare si de izolare.

Libertatea de expresie este o iluzie care domină adesea realitatea. Asa s-a întâmplat în anii ‘90, de pildă, atunci când libertatea de exprimare devenise chiar o formă de terapie de grup. Chiar si comunistii înteleseseră, în anii ‘80, acest lucru. Bancurile, împreună cu piata neagră, deveniseră principalele forme de rezistentă împotriva regimului comunist. Dar nimeni nu era persecutat în vreun fel pentru că înjura sistemul. Dacă se organiza, asta era cu totul altceva. Dar asta face parte, deja, din cea de-a treia formă de manifestare a libertătii.

Libertatea reală este aceea de a putea să schimbi, pe măsura gândurilor tale libere si a vorbelor tale îndrăznete. Libertatea este creatoare, are fantezie si initiativă. Ea nu trebuie luată în răspăr, trebuie doar domolită, în atingerea cu libertătile celorlalti. Atunci când sistemul îti permite să gândesti si să te exprimi, fără a putea schimba, el nu este un spatiu al libertătii.

Capacitatea de a schimba poate fi rodul initiativei individuale, dar modalitatea prin care se realizează schimbarea face parte din regulile sistemului. Arbitrariul este opresiv, căci se bazează doar pe vointa unora. Diferenta dintre dictatură si democratie constă în aceea că în dictatură functionează arbitrariul, în timp ce în democratie functionează procedura. Iar procedurile sunt statuate în legile fundamentale, organice si obisnuite si există, cel putin teoretic, mecanisme care să sanctioneze nerespectarea lor.

De pildă, în România, presa nu este cu adevărat liberă. Ea poate scrie ce doreste, dar nu există mecanisme care să oblige la autosesizarea din oficiu a Parchetului atunci când dezvăluirile de presă sugerează incidenta penală.

Adevărata libertate stă în capacitatea de a actiona si în respectul pe care societatea îl dă initiativelor pornite din exercitiul libertătii. Libertatea nu este numai un drept, ci este si o responsabilitate. E simplu să te plângi că nu esti liber, atunci când altii te împiedică. Nimic nu e mai greu decât să fii liber atunci când nimeni nu te împiedică s-o faci.

Adesea pare simplu să identificăm obstacolele în calea libertătii, simbolurile spatiului tortionar sau totalitar. Într-o bună zi, germanii au dărâmat zidul Berlinului. Românii au dat jos portretele lui Nicolae Ceausescu. Ar fi fost bine să fie atât de simplu. Dar precum ocelii unei albine, zidul era multiplicat în fiecare din sufletele noastre. Şi zidul acela poate fi mai greu dărâmat, căci nu e rezultatul unei fervori populare, ci al unei asumări personale. Există obstacole lăuntrice în calea libertătii. Nu mă refer la asceză, sau la constrângeri de natură morală. Acelea nu sunt bariere în calea libertătii, ci formele ei sublimate. Mă refer la neputintă, la teamă, la prejudecăti.

Fiecare om trăieste în cercul propriei libertăti. Asa cum fiinta umană are o aură spirituală, ea are si o aură a propriei libertăti. Raza cercului propriei libertăti este direct proportională cu gradul de informare, de cultură si de educatie al persoanei. Iar punctele de intersectie ale cercurilor sunt cu atât mai numeroase cu cât abaterile de la norma morală sunt mai numeroase.

Autoritatea nu înseamnă o îngrădire a libertătii (1). În întelesul său întreg, unde libertatea are o definire activă, aceea de drept neîngrădit al persoanei de a se bucura de propriile haruri si de propriile initiative, dar si o definire complementară, si anume aceea de a respecta drepturile similare ale celorlalti, libertatea are nevoie de o autoritate proteguitoare reală. Iar autoritatea nu se poate exercita decât peste oameni liberi si responsabili. Accentuarea pe responsabilitate în dauna libertătii duce la dictatură. Accentuarea pe libertate, în dauna responsabilitătii duce la haos. Ambele înseamnă, din directii diferite, o negare a autoritătii (2). Omul primitiv era slobod, el nu era liber. Slobozenia este o stare a materiei miscătoare, chiar si întruchipată în om. Libertatea este o stare de constiintă. De aceea spun că autoritatea si libertatea merg împreună si, îndrăznesc a continua, numai împreună.

De aceea nu trebuie asociată în mod necesar autoritatea cu severitatea. Cu fermitatea si cu eficienta da, dar nu, aprioric, cu severitatea. Nu este obligatoriu ca sporirea autoritătii să se însotească cu înăsprirea legilor. Ba chiar, de la un moment încolo, exercitiul corect al autoritătii statale si comunitare poate avea ca efect diminuarea criminalitătii si transformarea unor pedepse penale, care se îndeplinesc prin recluziune, în pedepse în care cel condamnat se pune, pentru executarea pedepsei, la dispozitia societătii, prin prestarea unor activităti utile.

Reconsiderarea raportului între stat si cetătean, în sensul în care cetăteanul devine o institutie, iar între stat si cetătean nu mai există o preeminentă în favoarea celui dintâi, presupune si responsabilităti sporite din partea cetăteanului. Statul este garant al drepturilor cetătenesti. Dar fiecare cetătean este, la rândul său, un apărător al drepturilor celorlalti. Prin însusi faptul că acceptă principiul potrivit căruia propria libertate nu devine o îngrădire a libertătii celorlalti si se comportă ca atare.

Autoritatea se bazează, asadar, nu pe constrângere, ci pe consimtământ. Cu cât mai multe norme vor fi consimtite iar nu impuse, cu atât exercitiul autoritătii este mai autentic. Nu trebuie, însă, să fim naivi în a crede că această tendintă se poate realiza de la sine. Ea presupune o anumită atitudine fată de infractionalitate. Şi anume întelegerea faptului că pentru diminuarea, pe termen lung, a infractionalitătii, tendinta preventivă este mai eficientă decât tendinta punitivă.

Omul nu este a priori nici bun de la natură si nici rău. El este mânat de instinctul de conservare, iar, actionând în virtutea acestui instinct, comportamentul său nu are o predestinare de natură axiologică. Căci el este influentat de nenumărate alte cauze. Ele trebuie cunoscute si asupra lor trebuie actionat. Alcoolismul, violenta sexuală, agresiunile de stradă, huliganismul ori prostitutia îsi au cauzele lor, care sunt îndeosebi de natură economică si socială. Actiunea punitivă îsi are, repet, rostul ei, dar efectele sale au o arie mult mai restânsă decât cele ale actiunii preventive.

[suveranul]

În acest fel, între atributele autoritătii si exercitiul libertătii nu mai apare nici o contradictie. Raportul dintre ordine si libertate sau cel dintre egalitate si libertate nu mai apar astfel ca dileme ale guvernării.

Trecerea de la dictatură la democratie presupune trecerea de la teama individului izolat la responsabilitatea cetăteanului.

În dictatură individul este mânat de dorinta de a fi. El este preocupat de conditiile minime ale existentei, de conditiile supravietuirii sale. Îl preocupă obtinerea hranei, a îmbrăcămintii, a unui adăpost. În această luptă pentru existentă, statul este un adversar căruia individul nu-i datorează nimic si a cărui vigilentă o înseală ori de cîte ori are ocazia, fără să simtă nici o remuscare.

În democratie, cetăteanul este mânat de dorinta de a avea. El are drepturi: dreptul de proprietate, dreptul la propria demnitate, dreptul la libera exprimare, dreptul la sanse egale. Statul este garantul acestor drepturi. Ordinea de drept presupune statuarea unui astfel de sistem normativ si crearea mecanismelor de respectare a acestor norme care garantează exercitarea tuturor acestor drepturi. Drepturile presupun obligatii. Responsabilitatea presupune atât fructificarea drepturilor cât si respectarea obligatiilor. Nu e suficient să respecti legile care interzic, trebuie să fructifici legile care permit. Primul caz înseamnă doar supusenie, abia al doilea caz înseamnă responsabilitate.



Varujan Vosganian

[suveranul]

Fiinta umana= montru?! DA, asa suntem vazuti juridic!
Posted: May 11, 2011 | Author: suveranul | Filed under: Uncategorized | Modify: Edit this | 24 Comments »
In cautarile mele in ale justitiei si radacinilor ei, iata peste ce am dat. Este un dictionar legislativ din 1948. Cred ca descrie foarte bine atitudinea acestei tagme de “aplicatori ai legii”. Este o literatura pentru cercul lor, asa zis de specialitate, motiv pentru care isi permiteau sa fie sinceri. Totusi, o data cu accesul oamenilor la informatii, spre zilele noastre, aceste informatii au fost cosmetizate, pentru a mentine iluzia justitiei.

Coperta “Law dictionary” – James A. Ballentine Editia 1948
Imagine

Fiinta umana= vezi monstru
Imagine

Monstru= Fiinta umana prin nastere, dar cu unele caracteristici ale ununi animal inferior. “Un monstru nu are sange demn de a fi mostenit, nu poate fi mostenitor niciunde, cu toate ca poate sa se casatoreasca; corpul sau prezinta diformitati peste tot, insa in masura in care are forma umana poate avea capacitatea de a mosteni.”
Imagine

Daca va ganditi sa apelati la avocati/juristi, iata care e conceptia lor fata de noi, “clientii”. Este una aroganta, de superioritate, cu toate ca folosesc cu abilitate masca politetii, specifica “relatiilor publice”.
1)”…astfel, un avocat are pozitie o dualista”
2)”Indatorirea principala a avocatului este fata de curte si public, si nu fata de client, iar daca indatoririle fata de client intra in conflict cu cele de ofiter [inalt functionar] al curtii, in administrarea justitiei, cea fata de curte are intaietate.”
3)”Clientul este cel ce apeleaza la un avocat…. Clientii mai sunt numiti copii minori/lachei/strajeri ai curtii in relatia lor fata de avocat”. = adica nu sunt considerati apti sa isi sustina cauza/ sunt infantili.
4)”Copil al curtii = Minor (sub 7 ani) si persoane nesanatoase la cap.” = idioti.
Imagine

“Copil natural= Un eufemism uzual pentru “bastard” sau nelegitim.” De aici se observa ura fata de tot ce e natural, fata de tot ce exista fizic si poate fi lesne dovedit doar prin constatatarea cu simturile fizice, in contrast cu persoanele artificiale, care sunt doar niste concepte mentale si nu rezista nici unui test al existentei. Ele “exista” doar in masura in care sunt recunoscute/ acceptate prin conceptul de “legal”, adica “dupa lege”. Daca nu recunosti “legea”, ele dispar.
Imagine

“Public=… Populatia, comunitatea. Acea vasta multime, ce-i cuprinde pe ignoranti, pe cei ce nu gandesc, pe creduli, pe cei care nu se opresc sa analizeze, si se lasa condusi de aparente si de impresia generala.”
Imagine