Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto:,,Tinuturile Scotiei,impreuna cu toti locuitorii lor,proclama Sfanta Evangheliei a lui Isus Hristos,concetatenilor lor si tuturor tinuturilor si popoarelor care marturisesc pe acelasi Domn Isus impreuna cu noi,le dorim harul,mila si pacea de la Dumnezeu,Tatal Domnului nostru Isus Hristos,si duhul unei judecati drepte.Salutari calduroase"(Confesiunea Scotiana de Credinta)

Din start, sunt două greşeli:
1. Numele Domnului Iisus Hristos este mutilat, arătând necredinţa în realitatea că este Dumnezeu. Aşadar vă întreb: credeţi că este Creatorul cerului şi al pământului? Pentru amănunte despre numele lui Iisus vezi:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Maica Domnului şi Biblia sectară. Citat: În prealabil postat de Scotianul

2. Sfânta Evanghelie nu este proclamată de scoţieni ci de Sfinţii Apostoli. Deci important este ca să nu avem o confesiune scoţiană, locală, apărută în timp, precum ciupercile după ploaie, ci una apostolică, de pe timpul lui Hristos.
Gal.3:28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cine conduce astazi mersul lumii?

Acum urmează o filozofie deşartă, o succesiune de truisme, pe care o poate face şi un elev din liceu. Diferenţa o face tonul care este foarte dispreţuitor. Tipic de altfel celor ce se închină unui Dumnezeu mânios.

În prealabil postat de Scotland The Brave

[font=Verdana]Scripturile afirma ca Dumnezeu sade pe scaunul Sau de domnei si ca deciziile sunt in mainile Lui.EL conduce toate lucrurile,dupa sfatul voii Sale.Vointa lui este ireversibila,EL este absolute suveran in fiecare domeniu al vastei lui Imparatii.Nu sunt decat doua alternative:Dumnezeu sa stapineasca sau sa fie stapinit,sa implinesca voia Sa sau faptura sa-I zadarnicesca planurile.

Deja când încep să expună teologia calvină textul se zbate spectaculos şi fraudulos la extreme care nicidecum nu sunt caracteristice pinguinilor darămite celor ce primesc cinstea de a avea Sfinte Moaşte.
Libertatea omului este deplin anulată, nepomenindu-se nimic de ea. Este tocmai vederea extremă care anulează adevărul. Nu se pune problema ca omul să decidă pentru Dumnezeu şi restul făpturii, mutilând libertatea lor dar nici Dumnezeu să fie suveran peste libertatea omului. Deci nu e valabilă nici o extremă nici cealaltă. Decizia lui Dumnezeu pentru întreaga făptură este cu adevărat absolută, dar o decizie a absolutei iubiri iar nu a absolutei mânii. În decizia lui, fiindcă atotputernicia Sa constă în smerenia Sa uriaşă, este ca în mod absolut omul să decidă cele privitoare la soarta sa personală, istorică şi veşnică. Aşadar Dumnezeu Se supune voii făpturii Sale pentru a o face şi pe ea, de fapt pe om, asemenea Sieşi, adică deplin liber la modul absolut pentru sine. Deci amândouă extremele de fapt nu se împlinesc ci este valabilă uriaşa dragoste a lui Dumnezeu care le îmbină pe amândouă şi încă pe Sfânta Cruce.
Ps.5:12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

nici iadul, nici satana cu toţi dracii şi nici însuşi Dumnezeu nu pot a sili pe om să facă ceva, dacă omul nu vrea pentru că aşa ne-a iubit Dumnezeu:

Fac.1:26 Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

Vedeţi, deşi Dumnezeu:

I.Tim.2:4. voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Nu-i poate sili, lăsându-le deplina libertate să voiască sau să respingă

Marcu 8:34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Dumnezeu nu este violator ci Mire.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ajungand la acesta concluzie realizezi ca orice boala grava are nevoie de un remediu pe masura.Oamenii sunt satui de platitudini si generalitati si nu exista ceva care sa dea mai multa vigoare spirituala decat o intelegere scripturala a intregului character al lui Dumnezeu:

E adevărat, dar scoţienii, deşi rude în istorie cu noi, dar fiind mutilaţi de calvinism nu o au. Sunt plaţi şi generali şi nu înţeleg defel Sfânta Scriptură. Dacă nu înţeleg esenţa Ei:

I.Ioan 4:8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Cum ar putea ei să dea la alţii ceea ce nu au.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Multi presupun ca EL nu este decat un spectator de la distanta,care nu se implica direct sau daca o face o face limitat,la granita cu vointa omului pacatos.Ce impietate.Omul are vointa dar si Dumnezeu are.Omul este inzestrat cu putere dar Dumnezeu este atotputernic.Lumea materiala este guvernata de legi dar in spatele lor este Legiuitorul.Omul este o simpla faptura iar Dumnezeu este Creatorul iar ,, Dumnezeu tare”(Isaia 9:6) exista cu ere nesfarsite inainte ca omul sa vada lumina.EL avea facute planurile Sale inainte de intemeierea lumii iar pentru ca EL este infinit in putere,iar omul finit,planul si scopurile Lui nu pot fi zadarnicite de faptura mainilor Sale.Daca porniti de la lume in cautarea lui Dumnezeu atunci s-ar putea ca Dumnezeu sa para a nu avea nici o legatura cu ea.Insa daca incepi cu Dumnezeu si apoi iti indrepti privirea spre lume atunci se va face lumina.Fiindca Dumnezeu este sfant,mania Lui arde impotriva pacatului.Fiinca este neprihanit Judecata Lui se abate impotriva celor ce se razvratesc.Fiindca EL este credincios EL isi va tine promisiunile neschimbate pana la capat.Fiindca este omnipotent nimeni nu poate sa i-se impotriveasca sau,si mai putin,sa rastoarne sfatul Voii Lui.Pentru ca este omniscient nici o dificultate nu-I descumpaneste intelepciunea.

Presupunerea că este doar spectator la distanţă este a papiştilor. Iar opinia că omul nu este atotputernic în decizia privind soarta sa şi că nu este veşnic în alegerea sa este a calvinilor şi a altor protestanţi, dar nu a Sfintelor Scripturi:
Matei 25:46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Osânda şi răsplata este veşnică din cauză că oamenii au decis să fie veşnic cu Dumnezeu sau să fie veşnic fără de Dumnezeu. Dumnezeu n-a putut să-i silească, după cum ar fi vrut. Adică să fie toţi cu El.
După cum şi greşesc când spun că Dumnezeu este neschimbător în hotărârea Sa. El se schimbă după a noastră pocăinţă:
4 Reg.20:1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!”
4 Reg.20:2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului,
4 Reg.20:3. Zicând: “O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare.
4 Reg.20:4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis:
4 Reg.20:5. “Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului;
4 Reg.20:6. Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!
Iar exemplele sunt nenumărate, aproape la tot pasul în viaţă şi în Sfânta Scriptură.
De aceea scoţienii şi calvinii într-un glas ajung iarăşi la aceeaşi concluzie hulitoare că Dumnezeu este mânios şi răzbunător. Îl văd „inflexibil” pentru că inflexibili sunt ei.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Iar pentru aceste considerente,pentru ca Dumnezeu este Cel ce este si asa cum este,se poate vedea pe pamint ceea ce se vede-n present:judecatile Lui incep sa se reverse iar dreptatea lui inflexibila in fata raului si Sfintenia Lui imaculata determina tot ceea ce se desfasoara acum in fata ochilor dvs.Diferenta fundamentala dintre omul credintei si necredincios este ca necredinciosul este din ,,lume”judeca totul dupa standardele lumii,vede lumea din perspectiva simturilor si a timpului si cantareste totul in balanta intelegerii lui firesti,dorind sa decida asa cum vrea.Omul credintei il aduce pe Dumnezeu in toate,priveste totul din punctual Lui de vedere,evalueaza valorile dupa standardele spirituale si priveste viata doar in lumina vesniciei.Procedand astfel el primeste ceea ce vine din mana lui Dumnezeu,linistea in mijlocul furtunii,bucuria in nadejdea Slavei Lui.

Aici iar observăm un snobism de tip gnostic. Omul credinţei trece prin cele trei faze, dacă vrea, iar nu dacă e silit de predestinaţia lui Dumnezeu, de la cunoştinţa trupească la cea sufletească la cea duhovnicească. Şi de multe ori pleacă spre cunoaşterea lui Dumnezeu de la această lume, care este o carte minunată pentru contemplaţia lui Dumnezeu:
Ps.18:1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Ps.18:2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
Ps.18:3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
Ps.18:4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragul meu scoţian ai spus că ne vei prezenta calvinismul pe care noi nu îl înţelegem. Dar ce ai prezentat în prima postare este doar o subliniere a ceea ce noi am înţeles deja şi am prezentat mai înainte. Nu este deloc diferit. Probabil că nu-l înţelegi tu. Dacă l-ai înţelege ai fugi de el ca de cea mai cumplită hulă de la papism încoace. Te-ai face orice doar calvin ba. Calvinismul fiind beat de sângele vărsat în istorie, crede că omul nu are libertate (căci vrea să i-o răpească pentru sine) şi că Dumnezeu este inflexibil şi mânios, construindu-şi un Dumnezeu asemenea patimilor lui.
Dacă vrei să discutăm mai departe iar nu să acuzi de laşitate iar tu să-ţi iei jucăriile şi să pleci, (asta este al copiilor iar nu a bărbaţilor) nelăsând drept de replică, să-mi răspunzi te rog, punctual, din Sfânta Scriptură la cele ce ţi-am spus. Plecând bineînţeles de la întrebarea cheie: pentru tine Hristos este Dumnezeu după fire, având aceeaşi fire cu a lui Dumnezeu Tatăl sau nu?
În felul acesta se merită să scriu deoarece comunic cu un om iar nu cu o confesiune, abstractă şi stricată.
Dacă vom reuşi să dezbatem postarea acesta vom merge mai departe, dacă nu ce rost va avea?
Dacă nu vei răspunde voi înţelege că de fapt vrei să faci o reclamă, (în fuga de care îi acuzi pe alţii), la calvinism şi voi începe a posta Mărturisirea de credinţă Ortodoxă pe care a dezbătut-o întreaga Ortodoxie vis-a-vis de calvinism. Nu are rost să înlocuim cu sărmanele noastre cuvinte minunatele cuvinte pe care sinodul panortodox de la Iaşi le-a alcătuit atât de frumos în 1652, demontând pentru totdeauna preamânioasa doctrină calvină.
Îţi doresc duh blând şi liniştit, pentru a te putea îndrăgostit de Dumnezeu – Hristos

Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Căci numai aşa te vei putea mântui. Leapădă-te de dumnezeul cel mânios că este satana.
Şi asta nu o spun eu ca să cârteşti ci o spune Sfânta Scriptură:



I.Ioan 4:16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
I.Ioan 4:17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
I.Ioan 4:18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
I.Ioan 4:19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
I.Ioan 4:20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
I.Ioan 4:21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Poate va urma, scoţianul doar are deplină libertate, ca şi toţi oamenii de altfel. Nici Dumnezeu nu-i poate sili.