Creativitatea ortodoxiei

[costel]

Eu sunt de parere ca reprezentarea lui Rubliov a Sfintei Treimi a fost un dar al lui Dumnezeu. Au aparut discutii si vor mai fi, pentru ca noi nu mai suntem capabili sa privim lumea si cele din ea ca pe un dar al lui Dumnezeu.

Mihai, nu prin inteligenta ajungem sa-i facem pe oameni sa cunoasca Ortodoxia ca fiind vie, ci prin ajutorul pe care ni-l da Dumnezeu in acest caz. Daca Pavel spune ca Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ca sa rusineze pe cele tari, e de la sine inteles, ca Dumnezeu poate face minuni si prin cel pe care noi nu dadeam doi bani.

[Mihailc]

În prealabil postat de costel

Eu sunt de parere ca reprezentarea lui Rubliov a Sfintei Treimi a fost un dar al lui Dumnezeu. Au aparut discutii si vor mai fi, pentru ca noi nu mai suntem capabili sa privim lumea si cele din ea ca pe un dar al lui Dumnezeu.

Mihai, nu prin inteligenta ajungem sa-i facem pe oameni sa cunoasca Ortodoxia ca fiind vie, ci prin ajutorul pe care ni-l da Dumnezeu in acest caz. Daca Pavel spune ca Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ca sa rusineze pe cele tari, e de la sine inteles, ca Dumnezeu poate face minuni si prin cel pe care noi nu dadeam doi bani.

Cred că-i foarte corect să vorbim despre creativitatea în Biserică ca dar al lui dumnezeu (nici n-ar putea fi altfel). "Fără Mine nu puteţi face nimic " spunea Domnul, nu mai ştiu unde, prin care elimina din perimetrul Bisericii orice orgoliu artistic şi realizare exclusiv individuală.
Inteligenţa e un simplu instrument din dispozitivul duhovnicesc, cu rolul limitat de a explora şi traduce în termeni inteligibili, în vederea experienţei liturgice, nesfârşita paletă de daruri pe care Dumnezeu le revarsă asupra eclessiei atunci se manifestă ca Trup şi nu ca sumă de funcţiuni autosuficiente.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de costel

Eu sunt de parere ca reprezentarea lui Rubliov a Sfintei Treimi a fost un dar al lui Dumnezeu. Au aparut discutii si vor mai fi, pentru ca noi nu mai suntem capabili sa privim lumea si cele din ea ca pe un dar al lui Dumnezeu.

Intr-adevar, de aceea Staniloae si Evdokimov nu vor putea fi trecuti niciodata in alta categorie decat aceea a Teologilor, pentru ca teologia lor este de la un cap la celalalt o marturisire a Duhului Sfant, spre diferenta de cei care se doresc a fi teologi dar sunt doar manuitori ai cuvintelor.

Minunea pe care o traim acum este ca ne facem "creatori prin imitare", sau prin observare. Nimic nou pe pamant, dar toate "se fac noi". Lucrarea harului unicizeaza unificand, ne face pe toti "tuturor toate", astfel incat la sfarsit sa putem fi si noi in vesnicie creatori, la fel cum este si El.

[catalin2]

Daca vorbim dogme nu are cum sa existe o creativitate. Nu numai teologii, dar nici Biserica nu poate schimba o dogma si nici nu a facut-o vreodata. Toata invatatura si dogmele sunt revelate si sunt cele din Sfanta Scriptura (si o parte din Sfanta Traditie).
Sinoadele ecumenice nu se intruneau ca sa adopte o doma, ci sa combata o invatatura gresita. De exemplu de la inceput invatatura lui Arie a fost condamnata, dar acesta nu a vrut sa accepte, si-a facut adepti si apoi s-a intrunit un sinod, i s-a dat posibilitatea sa se apare.
Asadar inovatii in domeniul dogmelor nu se pot face, cei care au inovat au fost Arie, Pelagius, Nestorie, Montanus, Sabelie, etc. si stim ca nu a placut nimanui.
Inainte poate era o scuza ca nu stiau exact, dar Biserica a clarificat cam ce era de clarificat.
Mai sunt cele ce nu sunt revelate, sau nu sunt chiar clare si am citit ca se numesc teologumene. Aici se poate discuta, dar si acestea trebuie sa se incadreze in limitele adevarurilor revelate sau clarificate de Biserica.

Adevarurile care ne-au fost revelate nu pot fi schimbate pentru ca au fost spune de Dumnezeu Fiul sau Sfanta Treime, si intotdeauna spune adevarul Dumnezeu, nu putem spune ca S-a inselat.
In privinta canoanelor si practicilor acestea pot fi schimbate in caz exceptional, dar doar de Biserica, cea care le-a si adpotat.

În prealabil postat de catalin2

Daca vorbim dogme nu are cum sa existe o creativitate. Nu numai teologii, dar nici Biserica nu poate schimba o dogma si nici nu a facut-o vreodata. Toata invatatura si dogmele sunt revelate si sunt cele din Sfanta Scriptura (si o parte din Sfanta Traditie).
Sinoadele ecumenice nu se intruneau ca sa adopte o doma, ci sa combata o invatatura gresita. De exemplu de la inceput invatatura lui Arie a fost condamnata, dar acesta nu a vrut sa accepte, si-a facut adepti si apoi s-a intrunit un sinod, i s-a dat posibilitatea sa se apare.
Asadar inovatii in domeniul dogmelor nu se pot face, cei care au inovat au fost Arie, Pelagius, Nestorie, Montanus, Sabelie, etc. si stim ca nu a placut nimanui.
Inainte poate era o scuza ca nu stiau exact, dar Biserica a clarificat cam ce era de clarificat.
Mai sunt cele ce nu sunt revelate, sau nu sunt chiar clare si am citit ca se numesc teologumene. Aici se poate discuta, dar si acestea trebuie sa se incadreze in limitele adevarurilor revelate sau clarificate de Biserica.

Adevarurile care ne-au fost revelate nu pot fi schimbate pentru ca au fost spune de Dumnezeu Fiul sau Sfanta Treime, si intotdeauna spune adevarul Dumnezeu, nu putem spune ca S-a inselat.
In privinta canoanelor si practicilor acestea pot fi schimbate in caz exceptional, dar doar de Biserica, cea care le-a si adpotat.

Colegul Catalin a spus-o orbitor de clar. E ciudat cum se gandesc unii la schimbarea dogmelor.

[Mihailc]

În mileniul postschismatic Biserica Ortodoxă n-a dogmatizat nimic şi nu e nevoie de aşa ceva nici acum şi nici în viitor. Călălin a zis bine, în primul mileniu ereziile au oferit prilejul de a-şi codifica credinţa în limitele limbajului omenesc şi sub înrâurirea tainică a Duhului Sfânt. Până la acestă teoretizare a experienţei ecleziale, creştinul nu avea nevoie de analizarea mentală a unor propoziţii pe care să le considere ulterior adevărate în sinea lui, era suficientă prezenţa în corpul Bisericii, împărtăşirea Tainelor şi viaţa de zi ci zi întru Hristos. Creativitatea n-are de-a face cu înmulţirea indefinită a metadiscursului bisericesc generator de cunoaştere pe orizontală, ci de o înviorare a comuniunii ecleziale cam atrofiate în zilele noastre, de prospeţimea credinţei vii, nonindividualiste, de recuperare a unor repere funcţionale care să facă posibilă verticala spre theosis.

[Savonarola]

La ce vă referiţi când spuneţi că Biserica Ortodoxă nu ar fi dogmatizat nimic după 1054? Au fost doar câteva sinoade, am înţeles că locale sau pan-ortodoxe, în ultimul mileniu. Şi din câte am înţeles unele ar fi chiar dogmatice.

Apropo, ştiţi cumva dacă textele sinoadelor ortodoxe de după 1054 au traducere în limba română şi/sau în limba engleză şi dacă da, unde? Mie mi se pare extrem de suspect ca BOR să nu iniţieze traducerea şi publicarea textelor sesiunilor şi hotărârilor sinoadelor din Biserica Ortodoxă de după 1054.

Ştiu de Sinodul de la 1341-1351 că este publicat în limba română, şi am textul în limba engleză al Sinodului de la 1285. Însă rămân alte sinoade şi alte întrebări.

[Mihailc]

Mă refer la faptul că Biserica ortodoxă n-a mai adoptat nicio dogmă, dar a omologat anumite teologumene, cum a fost cazul învăţăturii despre energiile increate a Sfântului Grigorie Palama.

Întrega operă canonică a Bisericii va fi la dispoziţia credincioşilor şi clerului în lucrarea monumentală "Canonul Ortodoxiei" de arhidiacon Ioan Ică jr., proiectată în cinci volume din care a apărut până acum doar primul. Ce e foarte ciudat, interesul ortodocşilor pentru cunoaşterea propriei discipline bisericeşti este foarte scăzut.