Soarta scrisa sau liberul arbitru?

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Si totusi nu este asa. Nu stiu daca este predestinare, dar noi nu facem dupa voia noastra. Viata noastra nu este asa cum o vrem noi...
Lumea asta nu este asa cum o vrem noi...
Mereu se spune si spunem si noi: "Faca-se Voia Ta"

Totul se face numai dupa Voia Sa. Pana si Raul, spun preotii, este tot de la El.

Iar Maria spunea la Bunavestire: "Fie mie dupa Voia Sa (Ta)"
Iar Iisus spune ca face Voia Tatalui, ca trebuie sa faca cele scrise de Tatal sau, iar la sfarsit "Savarsitu-sa".

Incerc sa inteleg atunci unde este voia noastra, liberul arbitru.
Daca lucrurile s-ar fi petrecut dupa voia Lor si nu a Tatalui, cum ar fi fost lucrurile?

Am auzit si la preoti (ortodocsi) diverse pareri.

exemplele tale nu incarca liberul arbitru ...

[sophia]

adica? Poti sa explici?

Liber arbitru inseamna sa poti alege intre mai multe variante, sa poti sa faci si cum vrei tu.

Si atunci? Ei au facut voia Sa. Din credinta si smerenie s-au lasat pe ei la o parte.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

adica? Poti sa explici?

Liber arbitru inseamna sa poti alege intre mai multe variante, sa poti sa faci si cum vrei tu.

Si atunci? Ei au facut voia Sa. Din credinta si smerenie s-au lasat pe ei la o parte.

Daca ma intrebi pe mine, iti spun ca ai dreptate. Consider ca nu se poate vorbi de un liber arbitru real, atat timp cat omul nu are de ales.

Daca intrebi oamenii bisericii, ei iti vor spune ca are de ales intre bine si rau.

Concluzia mea este ca liberul arbitru se rezuma la a alege intre a face ce vrei sau a face ce vrea altcineva.

[nea Vasile]

.....banuiesc ca cele mai importante evenimente din viata noastra sunt prestabilite (parintele Cleopa stia inainte cu multi ani ca o eleva venita in vizita la Sihastria,va ajunge la un moment dat maica intro manastire). In ceea ce priveste liberul arbitru cred ca influienteaza doar momentul si intensitatea evenimentului.

Eu cunosc un om caruia,odata,cineva i-a facut o astrograma.Tipul,fiind un pragmatic de felul lui a ignorat-o,dar ca sa nu fie nepoliticos a primit-o aruncand-o intr-un sertar.Dupa mult timp,cativa ani,a dat din greseala iar peste ea.Uitase complet.Spre surprinderea si,as spune,spaima lui,tot ce i-se intimplase in acei ani fusese scris de aceea persoana in acea astrograma.Toate evenimentele majore aproape.Personal sunt un pragmatic ce lucreaza cu cifre,valori financiare, si prin urmare am tendinta sa zimbesc dispretuitor cand vad asa ceva.Totusi am vazut cu ochii mei iar acel om nu este genul nici sa faca glume,nici sa dramatizeze,fiind un tip rece si calculat.

Daca,sa presupunem,a vrut satana sa-l insele atunci trebuie sa spun ca a stiut al naibii de bine viitorul.Asta ar contrazice complet toata credinta mea cel putin.Daca a fost un semn divin,atunci perceptia fata de acest gen de practici ar trebui reconsiderata.Asta contrazice si mai grav credinta mea care le respinge complet.Si totusi:cum a fost posibil? Prea multe date exacte ca sa fie o intimplare.Nu cred in coincidente de acest tip,poate am o fire mai nordica,sa spunem.

[adam000]

Daca ala rau stie care ii vor fi omului ispitele - nu de alta dar chiar el i le pune omului in cale, deci logic ar trebui sa le stie (ceva de genul ramificatiilor logice posibile - daca omul face alegerea "x" ala rau pune ispita "y", daca omul face alegerea "n" ala rau pune ispita "m" - nu neaparat ca va stii ce alegere va face omul ci ca ar putea calcula in avans toate variantele posibile fiind mai vechi ca varsta decat omul in cauza, deci mai antrenat la a pune piedici), atunci omul respectiv, daca nu e foarte antrenat duhovniceste (ca sa identifice si sa ocoleasca ispitele cerand ajutorul Lui Dumnezeu sa il scape El cu biruinta), atunci omul in cauza poate cadea in plasa aluia rau in mod repetat (cat timp nu ar fi foarte antrenat in a-si da seama care e ispita si care nu), pina se intelepteste si face un salt in crediinta. Intr-o asemenea situatie, ala rau cunoscand cum e omul (pe baza cunoasterii trecutului, se poate deduce logic intr-o anume masura reactiile viitoare), nu ar fi greu sa anticipeze cea mai probabila varianta de a-l face sa cada si care ar fi cele mai "eficiente" ispite impotriva lui (luand in calcul rata de progresie duhovniceasca a acelui omn de pina atunci).
Zic si eu ca o explicatie cat se poate de logica. Nu inseamna ca ar fi adevarata, ci doar o explicatie logica.

Poate fi cum spui tu,nu exclud.Chiar foarte interesanta abordarea ta,o sa mai ma gandesc si eu.Am vazut situatii care m-au convins ca exista liber arbitru.Am vazut situatii,si nu o singura data,care m-au convins ca exista predestinare,desi nu sunt convins ca noi oamenii intelegem corect acesta notiune.As spune ca avem o viziune extrem de limitata cu privire la ea,ceea ce este logic.Cred ca exista un punct de convergenta intre ele,intre planul divin si libertatea umana.Undeva,se intimpla anumite lucruri care clar sunt cumva stabilite peste intelegerea umana si cu toate acestea exista si libertate de decizie.Nu as putea spune cum se imbina aceste doua planuri,cea mai rationala explicatie(suna a nonsens dar probeaza incapacitatea) pe care o am este ca nu avem capacitatea,sau nu toti,de a intelege asa ceva.Nici nu stiu daca este bine sa intelegem asa ceva,avem teribila tendinta de a diseca orice ne depaseste intelegerea,si asta nu este mereu bine,tinand cont de ce tendinte avem,la modul general.

Pe de alta parte exista fenomene sau intamplari care depasesc cadrul unor raspunsuri standard,de catehism as spune.Sunt convins ca nu stim tot,ca stim/cunoastem doar in parte cum spunea Apostolul Pavel,si ca se intimpla anumite lucruri care ne depasesc clar.Poate nici nu trebuie intelese,dar se intimpla.Cat anume este aportul celui rau si cat plan divin,asta este greu de spus,nici Iov nu a stiut anumite aspecte si nici Dumnezeu nu i le-a spus.Dar s-a confruntat cu ele.

Cred si eu ca exista predestinare, asa incat omul nu poate schimba nimic orice ar face.
Inteleg asa:
Dumnezeu ne-a harazit fiecaruia tendinta inevitabila de a-L cauta si de a invata treptat sa Il iubim. Acesta e destinul nostru si, orice am face, nu ne putem sustrage.
Dumnezeu ne-a predestinat sa cautam libertatea, frumosul, adevarul, implinirea personala.
Dumnezeu ne-a predestinat sa fim crestini.
Dumnezeu ne-a predestinat cu o anumita alcatuire trupeasca, cu o anumita anatomie si fiziologie, cu anumite particularitati bio-psihice de care nu putem scapa, putem cel mult sa lucram intre limite personale asupra lor.
Dumnezeu ne-a predestinat la individualitate precum si la comunitate.
Dumnezeu ne-a predestinat sa ne intoarcem in tarina si sa tindem spre cer.
Dumnezeu ne-a predestinat sa traim in aceasta lume alcatuita din ceea ce El a voit sa puna in ea: pamant, soare, luna, stele, animale, plante precum si simtiri interioare, vointa, gandire, limbaj, memorie etc.
Sigur ca exista predestinare. Careia nu ne putem sustrage orice am face, dar inauntrul careia fiecare isi rateaza ori isi implineste clipa.
Fie sa ne bucuram de acest destin al fiecaruia si al tuturor impreuna, cu pace, binecuvantare si bucurie intru Hristos Domnul! AMIN.

[ioanna]

În prealabil postat de Dumitru73

exemplele tale nu incarca liberul arbitru ...

Asa cred si eu. Oamenii se raporteaza la Dumnezeu, la vointa Sa, in momentul in care isi folosesc liberul arbitru pentru a alege: „oare e bine sa fac asta, asta si-ar dori Dumnezeu de la mine, corespunde Voii Sale”? , deci "faca-se Voia Ta", in cazul omului credincios, caci Dumnezeu (invataturile Sale) e Cel la care se raporteaza.

[sophia]

În prealabil postat de ioanna

Asa cred si eu. Noi ne raportam la Dumnezeu, la vointa Sa, in momentul in care ne folosim liberul arbitru pentru a alege: „oare e bine sa fac asta, asta si-ar dori Dumnezeu, corespunde Voii Sale”? , deci "faca-se Voia Ta".

Pai tu spui exact ceea ce spun si eu. Noi nu facem voia noastra. Ne raportam mereu la El.