Duhul Sfant este irezistibil ?

[fallen]

Daca ar fi sa adopt "materialismul vulgar" as zice ca pe vremea lui Pavel, Duhul sfant se gasea in "concentratie" mai mare pe Pamant. In traducere, avea de savarsit o lucrare foarte imortanta, la vremea aceea. Sf. Pavel, ca si altii asemeni lui, a fost un fel de profet, care a avut de indeplinit o misiune cruciala, pe plan spiritual. Au fost si alti oameni 'vestiti" in alte domenii, (oameni de stiinta, artisti), care au facut lucruri marete, tot prin intermediul Duhului Sfant, pana la urma. Poate ca pe noi nu ne "paleste in moalele capului" Duhul Sfant pentru ca noi nu suntem meniti sa fim nici prooroci, nici alt fel de oamnei luminati, ci simpli muritori, dar care facem lucrarea Duhului Sfant, pana la urma, chiar involuntar de cele mai multe ori.

Daca "Nea Caisa" se trezeste intr-o dimineata, ce zice el : "trebuie sa merg la munca, dar n-am nici un chef, mai degraba m-as duce la carciuma... dar totusi, trebuie sa merg la munca sa aduc paine la copii". Si de cele mai multe ori se duce, indiferent ca o face din dragoste, din obligatie sau de frica. In prima situatie, e mai usor, in celelalte, e mult mai tentant sa te mai abati si pe la carciuma.

Unul care nu are nici o obligatie, se duce la carciuma de cate ori are chef, dar la un moment dat realizeaza ca ceva lipseste din viata lui. Si atunci se adanceste si mai mult in pacat sau, involuntar, "striga" catre Dumnezeu si acesta ii da darul Sau, descoperindu-i ceva care sa-l motiveze : o "misiune", o indeletnicire sau, pur si simplu, iubirea unei alte persoane. Si s-ar putea in aceasta categorie sa se fi aflat si Sf. Pavel.

Poate ca noi avem toate aceste elemente care sa ne motiveze ( o misiune, o familie, etc), dar simtim ca ne lipseste ceva, situatie in care acel "ceva" este credinta in iubirea lui Dumnezeu pentru noi si totodata lipsa iubirii noastre pentru el. Dar se pare ca in acest caz noi suntem cei care trebuie sa facem primul pas.

Spuneti ca nu simtiti "chemarea" Duhului Sfant la o intensitate satisfacatoare; stati linistit, nici noi, ceilalti (sau cel putin eu). Poate ca asta este tot ce putem face si El nu ne cere mai mult; poate cand o sa ne-o ceara, o sa o simtim. Sau poate deja o face, dar nu intelegem noi exact ce vrea de la noi. Poate nu vrea El nimic, ci vrea doar sa ne satisfacem propriile noastre idealuri si sa fim fericiti („Și cel ce se luptă, se luptă numai pentru sine. Dumnezeu e prea avut, ca să aibă nevoie de lume.” - spune o alta carte sfanta; poate au si ei dreptate). Sau poate e dracul ce care ne "pune pe jar". Poate ar trebui, cand nu stim ce e de facut, sa luam o pauza si sa ne rugam si sa-L lasam pe el sa-si faca treaba, fara sa-L incurcam, si noi sa ne vedem de treaba noastra. Atunci cand nu stim care din gandurile noastre sunt cele bune si care sunt cele rele, mai bine sa ne lasam 'bunul simt" sa actioneze, si cu siguranta Duhul Sfant va fi cel care-si va face lucrarea.

[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este Duhul Sfânt irezistibil ? Sau "se lasă respins", după cum trebuie doi ca să vorbim de un tango ? Sau uneori e aşa, iar în alte situaţii altfel ?

Nu sciu daca Duhul Sfant ii razistibil or irazistibil, da' sciu sigur ca la tango traba doi! Duhul Sfant nu m-o palit inca ca sa sciu daca i-am rezistat ori ba, da' tangou' m-o fo palit da mulce ori si nu i-am razistat, o fo irazistibil! No, daca mi-o placu' danztu'! Acu' mai gioaca moshule daca poti!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Dreptate]

Cred ca se pune gresit intrebarea.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu.Daca Dumnezeu si-ar retrage Duhul Sau din toate creaturile Sale acestea ar inceta dintr-o data sa traiasca,spune Scriptura.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu, inclusiv omul.Diferenta o face blasfemia impotriva Duhului Sfant.

[AlinB]

Scotianul are raspunsul :)

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Scotianul are raspunsul :)

Da si tu un link, sa pricepem si noi...pls.

[catalin2]

Din ce stiu eu ortodoxia spune ca niciodata Dumnezeu nu trece peste libertatea omului.
Ca un amanunt, e vorba de harul Duhului, nu chiar de Duhul Sfant, pentru ca altfel am deveni divini.

[fallen]

Iata ce spune lumea:
"Facandu-se utrenie in Biserica, ai iesit, Parinte, cu cantaretii si cu toti credinciosii, ca sa savarsesti Sfanta Liturghie pe altarul din fata manastirii si, fiind linga tine cantaretul care indoit cu credinta era, te-a vazut inconjurat de flacari de foc ,care erau darul Sfantului Duh.Atunci el s-a inspaimantat si a strigat, iar tu l-ai oprit sa nu spuna, doar ca simteai ca te arde ceva."

Iata ce spune si "protagonistul" :
Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.

Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri și rosturi sunt străin.


R. Vâlcii. 17 iulie 1945 Ieromonahul Arsenie.

[fallen]

Cred ca aceasta intrebare va ramane in actualitate inca multa vreme de acum incolo.
Daca duhul sfant e sau nu irezistibil, e greu sa ne dam seama, asa cum e greu sa ne dam seama daca pana acum am fost vreodata chemati si am raspuns sau nu chemarii sale. Eu personal cred ca am fost chemati de multe ori si nu ne-am dat seama, chiar daca ne-am dus chiar daca nu. Ba chiar inclin sa cred ca si cand vin sa scriu aici e cateodata chemarea Lui sau a celuilalt. (De putine ori, intr-adevar, ca de cele mai multe ori scriu numai prostii).
Cat despre chemarea diavolului, cred ca aceea este cu mult mai irezistibila, chiar daca, tot asa, nu ne dam seama. Nu i-a rezistat Adam, nu i-a rezistat Eva, nu-i rezistam nici noi. O singura persoana stim sigur ca i-a rezistat, chiar daca era intrupata intr-un trup de om (care are nevoi, dureri, sentimente, slabiciuni) si stim cu totii cine a fost Acela. Iar daca noi reusim sa rezistam vreodata ispitei necuratului, ei bine sa stiti ca El este Acela care nu ne lasa sa ne pierdem, asa cum am spus si o repet, fara ca noi sa constientizam ce se intampla. (Cu siguranta sunt unii oameni care si "vad", si "aud", atat actiunea Unuia cat si a celuilalt, dar aceeia ori sunt clarvazatori, pustnici, oameni sfinti, "guru", etc, ori sunt internati prin diverse institutii).

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca noi Il indepartam, ci cred ca noi ne indepartam de El, atunci cand pacatuim.
Darul primit de noi la Botez ramane si Dumnezeu isi tine legamantul fata de noi, indiferent de alegerea noastra ulterioara spre pacat.

Exact aceeasi parere am si eu. Pentru multi dintre noi, acest sentiment este neindoielnic. Stim cand suntem stapaniti de pacea cea adevarata, cand rugaciunea curge si nici un gand nu ne tulbura gandul, cand smerenia este reala, iar constiinta pacatului nu se ascunde in spatele mandriei. Dar aceste momente sunt foarte rare din pacate, si, daca nu suntem fatarnici, cunoastem noi insine cand Harul lui Dumnezeu ne-a parasit. Daca facem o analiza a celor intamplate, si a propriei noastre constiinte, aflam si de ce ne-a parasit. Dar este la fel de adevarat ca, in mijlocul atator impulsuri "neortodoxe" (societatea, politica, tentatiile culinare, televiziunea, internetul, si inca multe alte gaselite de care diavolul se foloseste ca sa ne indepartam de Dumnezeu si sa pierdem Harul Lui), este cu adevarat greu sa faci fata si sa nu te patezi cu pacate mai mici sau mai mari. Probabil mult mai usor le este celor care, dintr-un motiv sau altul au fost inchisi, sa cunoasca Harul si sa-l pastreze, decat celor din mijlocul cetatii...
Referitor la topic, eu cred ca duhul sfant este in fiecare dintre noi, pana in cea din urma clipa. Harul este cel care vine si pleaca, dupa cum intelegem sa facem voia lui Dumnezeu.

[Mihai36]

parerea mea este ca intre situatia de atunci si situatia de acum sint mai multe diferente :
- cartile vechi spun ca pe masura ce ne apropiem de vremurile sfirsitului incercarile orimului se vor inmulti , chiar si aceea care era sfioasa s calce pe pamint va ridica bratul asupra barbatului sau.
-apoi existau binecuvintari mai ..multe sau mai puternice necasare pentru convingerea oamenilor in vederea raspindirii noii credinte.
-Apoi proorocii vremii puteau spune nestingheriti orice li se dadea sa spuna fara sa fie ingraditi de vreo dogma stabilita de vechi sinoade . Azi daca Domnul le da sa aduca ceva corectari sau cmpletari necesare automat le este pusa anatema sau sint liati de eretici ,nebuni etc , de aceea daca ar exista ei ori tac cu smerenie pentru totdeauna ori dezvaluie doar in cercuri restrinse.
- Si apoi mai este posibil sa fie si alte motive pentru care cel putin deocamdata nu ne este dat mai mult si asta tine tot de grija fata de orgoliul nostru care s-ar fali in fata tuturor presupunind ca nimeni nu mai e ca noi.
-mai pot exista si alte motive care pot avea legatura cu desfasurarea evenimentelor viitoare , cele ale sfirsitului asa cum reies din cartile Vt care fac referire la cele ce vor sa vina.
Sa ne gindim ca pe vremea lui Iisus existau unii bolnavi si nefericiti ca sa fie vindecati si impacati , sa fie preamarit Iisus si sa aprecieze cu adevarat fericirea , probabil ca acum sintem intro situatie similara asteptind vremurile frumoase promise a veni pe pamint de dupa sfirsitul necazurilor si al catastrofelor specifice Judecatii .